O carte venită la vreme, limpezind mincinoșii din astfel de vremuri. Stelian Tănase publică Zvonuri despre sfârșitul lumii. București, 1944-1953 (Ed. Corint Istorie, Autori români, București, 2023, 309 pg.). Un amplu „ziuar”, cum ar spune bătrânii noștri, al zilelor și oamenilor care au corupt libertatea și viața unei națiuni zdrobite de naivitatea – uneori vinovată- a politicienilor noștri și aroganța unei diplomații anglo-americane care mereu și mereu se repetă obsesiv-democratic. O țară părăsită în care numai o mână de oameni intuiește pușcăria ce se naște prin valul ocupației sovietice. Relaxat și tensionat deopotrivă textul lui Stelian Tănase aduce aminte de scriitura plină de har a jurnalistului documentat, care scrie despre ceea ce știe, asumă și propune responsabilizării generale. Recunosc că din lecturile anului acestuia volumul acesta parcă m-a recondiționat în adevăr istoric. L-am așezat îndată în rând cu lucrarea lui Thomas Godrich, Furtuna din iad. Sfârșitul Germaniei naziste și atrocitățile învingătorilor (Ed. Corint Istoric, București, 2023, 587 pg.). Două cărți de atenționare asupra pericolului uitării trădării omeniei și libertății. Nu aș ști ce anume să vă recomand din întreaga scriitură propusă de cei doi autori dar îndrăznesc a spune că lucrarea lui Stelian Tănase mă doare până la suflet. Nu pentru că modelul trădării îl intuiesc repetabil ci semeția și lipsa de onestitate a celor ce-și află rădăcina politicianismului în răstignirea dintâi a României. Ici colo străbate ironia și lecția unor adevăruri inalienabile. Sentimentul este că dispunem de-acum, prin cartea lui Stelian Tănase, de o introducere în înțelegerea mentalității alunecării în lagărul sovietic a unei nații libere dar credule, plină de genialitate diplomatică dst lipsită de ea tocmai în momentele cele mai grele. Victimele și călăii deopotrivă sunt radiografiați și așezați în panoplii inalienabile. Scriitura emoționează și te grăbește la citit. Admirabila muncă de documentare mă duce cu gândul că avem nevoie de o recuperare de arhivă masivă în ce ne privește istoria națională. Unii extaziați de propriile ideologii, defectuos numite partinice,  eludează adevărul, realitatea istorică. Din fericire pentru noi- și spre supărarea lor, deși ei nu citesc decât comunicate de presă care îi privesc și-i propun ca liderii de carton ai cine știe cărei propagande – putem avea pe masa de lectură astfel de reconstituiri ale unor zile prea apropiate temporal pentru a fi uitate. Cartea lui Stelian Tănase spulberă orice alibi de nevinovăție pe care ar putea să o propună propaganda asupritorului de carieră. Bucureștiul, sub grila lecturii jurnalistice și de jurnal politic ori intim, a lecturii date de documente istorice ori de propagandă e un București luat rob. Într-o robie ce pare nesfârșită….