Dacă am prezentat cartea lui Adrian Lesenciuc dedicată lui Iraclie Porumbescu (Basilica, 2022), am făcut-o gândind la anul omagial dedicat lui Ciprian Porumbescu (1853-1883). Așa cum tatăl a pus în valoare opera fiului său tot astfel acum chipul fiului luminează icoana tatălui, candelă de destin și dragoste. Centrul Cultural „Bucovina” în colaborare cu Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Suceava, sprijinite financiar de Consiliul Județean Suceava, ne oferă ediția a doua a copleșitoare lucrări a lui Leca Morariu, Iraclie și Ciprian Porumbescu (vol. I, 318 pg; vol. II, 574 pg; vol. III, 500 pg ; vol. IV, 531 pg.- Editura Muzicală, București, 2023). Veți descoperi – sper că bucuroși- munca de arheolog de text și context a unei somități a veacului trecut, principalul promotor al cultului lui Ciprian Porumbescu și Mihai Eminescu în Bucovina și în România întreagă. Decan al Facultății de Teologie, Litere și Filosofie de la Cernăuți, redactor al revistei Făt- Frumos și apoi al revistei Mihai Eminescu (3 ani), amplu cunoscător al operei lui Creangă, fin filolog și apreciat muzicolog (restaurator al unor partituri de excepție din opera lui Ciprian Porumbescu), Leca Morariu avea să se retragă la București în 1940 iar în vremea comunismului se va retrage într-un anonimat dureros la Râmnicu Vâlcea unde trăiește din  meditații particulare și…ascuțit de lame de bărbierit. Pentru a urmări viața și activitatea autorului- legată indisolubil de a tatălui său, Preotul Constantin Morariu, avem o prefață consistentă și reprezentativă- carte în carte, aș îndrăzni- semnată de Vasile Vasile (op.cit. vol.I, pp. VIII-CLXIX), cel care asigură și îngrijirea volumelor, adnotare și glosarul de termeni precum și un catalog al operei lui Ciprian Porumbescu. Veți descoperi astfel două vieți unite într-o singură plămadă de amintire, volumele lui Leca Morariu fiind, fără îndoială, o inegalabilă sursă de documente și contextualizări istorice pentru a înțelege personalitățile vremii și curgerea vremurilor. Monumentală prin documentație și inspirația pe care o propune, ruptă din loc în loc de bibliografii și interpretări, cu un mare aport de emoție și construcție sufletească volumele ne readuc în prim plan efigiile a doi bărbați deplini ai unui Neam ce-și căuta ieșirea din derivă și rană. Aici nu mai putem vorbi doar de un stick de memorie ci de un colț de Bibliotecă a reconstruirii unor identități și dacă tot e moda victimelor și agresorilor vădiți prin mărturie istorică poate n-ar fi rău să reconstruim, și din acest punct de vedere, drama lui Ciprian și Iraclie Porumbescu. Deși prin ei avem modelul biruitorilor anonimi, până la un punct, care înfruntând sisteme de diluție culturală au reușit să țină vie cultura-forță, cultura-fundament din a cărei supraviețuire ne tragem azi seva posibilei restaurări.