Dacă în anii trecuți mersul la psiholog sau psihiatru era un subiect aproape tabu, astăzi lucrurile încep să se schimbe. Aproape fiecare dintre noi cunoaște pe cineva care a apelat la ajutorul unui specialist. În trecut, chiar și atunci când o persoană simțea că are nevoie de sprijin și era hotărâtă să își rezolve problemele, se lovea de o întrebare care frâna totul: „Ce vor zice ceilalți? Oare mă vor considera nebun?” — iar teama de judecata celor din jur era suficientă pentru ca mulți să renunțe înainte să facă primul pas.

Am stat de vorbă cu Olga Corburean, psiholog și psihiatru, despre mituri și realitate, despre ce înseamnă, de fapt, să mergi la un specialist și de ce românii încă sunt reticenți când vine vorba despre psiholog sau psihiatru.

„În activitatea mea, poate cel mai frecvent, mi se adresează întrebarea: Ce îi împiedică pe români să meargă la psiholog? Primul lucru care îmi vine în minte este rezistența noastră la un context necunoscut, iar pentru români mersul la psiholog înseamnă să iasă din zona de confort, să caute soluții noi pentru dificultăți care le afectează viața profesională, relațiile, starea de bine etc. Un alt motiv foarte des întâlnit este credința generală pe care o aud în diverse forme: Nu merg la psiholog, doar nu sunt nebun; Doar nebunii merg la psiholog; Merge la psiholog, e nebun etc. Ca urmare a acestei credințe înrădăcinate profund, care joacă rolul unui filtru prin care este văzută lumea, românii vin la psiholog cu multă rușine și disconfort, cu teama de a nu fi asociați cu o boală psihică”, ne explică Olga.

Potrivit Olgăi Corburean, ultimii ani au jucat un rol esențial în schimbarea percepției românilor asupra sănătății mintale. Deschiderea și interesul pentru domeniul psihologiei au crescut considerabil, iar mulți psihologi și psihoterapeuți au transformat promovarea psihoeducației într-o adevărată misiune, ducând informația corectă în medii cât mai diverse. Astfel, tot mai mulți români ajung să înțeleagă ce se întâmplă, de fapt, într-un cabinet de terapie, dincolo de miturile care încă circulă în societate.

Această schimbare de perspectivă este susținută și de rezultatele vizibile ale celor care aleg să meargă la psiholog sau psihoterapeut. Dacă în urmă cu un deceniu specialiștii din domeniu depuneau eforturi considerabile pentru a atrage clienți, astăzi situația s-a inversat: nevoia de servicii psihologice este tot mai mare, iar numărul specialiștilor disponibili nu reușește întotdeauna să țină pasul.

Prima ședință, cea mai importantă

În cazul clienților care vin în cabinet cuprinși de teamă sau rușine, cu multă încordare și tensiune, prima ședință este crucială, deoarece este momentul în care aceștia iau decizia de a reveni sau nu. Pe parcursul primei ședințe sunt stabilite toate aspectele administrative care țin de timp, spațiu, confidențialitate, sunt clarificate obiectivele clientului, se pun bazele relației terapeutice cu rol de sprijin pentru procesul clientului. De asemenea, încă din primele momente, psihoterapeutul validează ca fiind firești emoțiile clientului împreună cu manifestările acestora în corp. Această primă interacțiune, în acest fel, este menită să seteze cadrul de lucru și să relaxeze sistemul nervos al clientului sprijinindu-l și încurajând angajamentul în proces.

„Din experiența mea, tinerii s-au dovedit a fi mai deschiși în privința psihoterapiei și folosirii unor tehnici variate în explorarea dificultăților care îi aduc în cabinet. Cu toate acestea, vorbind acum despre nevoia de a veni în terapie, gândul mă duce către motivația clienților care este determinată, fie din iubire de sine, fie de o suferință profundă pe care nu o mai pot duce singuri. Atât suferința, cât și iubirea de sine sunt universale, nu țin cont de vârstă, sex, religie, naționalitate, cultură etc. Ca urmare, se apelează la psihoterapeut sau psiholog în funcție de experiențele trăite și impactul acestora asupra fiecărei persoane în parte”, adaugă psihologul.

“Doar nebunii merg la psiholog”, “Psihologul îți dă sfaturi”, “În terapie doar vorbim, nu ajută cu nimic”, “Terapeutul știe ce gândesc/îmi citește gândurile”

Toate aceste mituri reprezintă doar presupuneri neverificate privind realitatea din cabinet. Olga ne explică faptul că psihoterapeuții nu citesc gândurile, însă au studiat modalitatea de funcționare a creierului, au intrat în contact cu diverse sisteme de gândire și credințe, astfel uneori pot intui felul în care clientul se simte sau gândește. Psihoterapia nu presupune doar vorbit; terapeutul folosește metode și tehnici validate științific, care determină și schimbă gândirea și comportamentul, cu beneficii reale în viața clientului. Psihologul nu dă sfaturi, însă ghidează clientul folosind întrebările și tehnicile potrivite astfel încât acesta să găsească propriile răspunsuri.

„Pentru a răspunde celui mai răspândit mit formulat sub forma unei întrebări Nu sunt nebun, de ce să merg la psiholog? pot aduce aici faptul că, majoritatea persoanelor care vin la psiholog sunt funcționale în toate ariile vieții. Psihoterapia este un proces de cunoaștere și dezvoltare personală, cu scopul de a învăța să gestionăm emoțiile, relațiile, stresul, experiențele traumatice, iar angajarea într-un proces terapeutic este o dovadă de curaj, responsabilitate, grijă de sine și de ceilalți”, încheie aceasta.