Pe 17 martie 2020 a început, în România, oficial, prin ordonanţă militară deşi nu ne aflam în vreun război, perioada cunoscută ca "Pandemie". Perioada măsurilor, unele suspect de ciudate, luate sub pretextul combaterii bolii numite coronavirus sau, pe scurt, COVID19. A fost ceva unic, mai ales ca trăire şi ca relaţii umane. Nimeni nu a scăpat neafectat de acea perioadă. Unii s-au îmbolnăvit fizic sau nu. Alţii au decedat sau nu, direct din cauza bolii, sau nu. Unii s-au vaccinat sau nu. Dar nimeni nu cred să fi rămas acelaşi ca înainte de 2020. Pe lângă boală, mai mare a fost războiul dintre oameni.  Întreţinut oficial, la cote maxime, de către cei care au profitat de această boală pentru a face experimente sociale şi a exersa puţină dictatură şi reacţiile publice la ea. Au fost oameni care s-au trezit din inerţie şi au început să vadă și ce nu vedeau până atunci. Au fost mulţi care au devenit din oameni, neoameni. A fost o perioadă în care ura, isteria şi minciuna făceau legea. Au existat eroi fără eroism, şi eroism fără eroi. A fost perioada în care ne-am dat seama de ce poate fi şi cum poate ajunge semenul tău. Şi ne-am gândit să vă reamintim puţin din ceea ce a fost şi am trăit. Pentru că am uitat şi nu i-am uitat.

Primul caz de Covid 19 oficial a fost înregistrat pe 26 februarie 2020, la un tânăr din Gorj. De atunci, cazurile înregistrate ca fiind de covid creşteau, la fel cum "creşteau" şi măsurile: carantină, suspendarea curselor către Italia, pe atunci un fel de baubau al covidiştilor. Pe 13 martie erau deja 95 de cazuri, dar isteria era infinit mai mare. Influencerii de pe reţele şi jurnaliştii cu agendă şi-au găsit o nouă jucările: solicitarea în avans de măsuri cât mai radicale. Prima pe listă: lockdown-ul. "Una-două luni nu murim", "Un efort şi apoi scăpăm".

Pe 17 martie este declarată starea de urgenţă pe teritoriul României şi este emisă prima ordonanţă militară; măsuri: închiderea localurilor, a hotelurilor, a bisericilor. Se interzicea orice activitate publică în spaţii închise. Evenimentele din spaţii deschise nu trebuiau să depăşească 100 de persoane.

Pe 21 martie apare a doua ordonanţă, care strânge şi mai tare laţul libertăţilor. Cabinetele dentare sunt închise exceptând urgenţele. Se închid supermarketurile şi mall-urile, rămânând deschise doar magazinele alimentare. Se "recomandă" să stai în casă şi să mergi afară doar pentru cumpărături sau urgenţe. Noaptea nu aveai voie afară decât cu declaraţie pe proprie răspundere. Bisericile sunt practic închise, slujbele desfăşurându-se fără credincioşi.

Pe 24 martie apare o nouă ordonanţă, care te încuia efectiv în casă, cu excepţia deplasărilor urgente. Dacă ieşeai trebuia să ai la tine o declaraţie pe proprie răspundere. Unii naivi au fost cuminţi şi şi-au făcut nervii praf, dar majoritatea au fentat această aberaţie cât au putut. Se inventează, în locurile publice, marcarea "distanţării sociale" de 1,5 m. Armata patrulează pe străzi, ca măsură de "sprijin" pentru poliţie şi jandarmi şi indirect pentru intimidarea populaţiei. Începe nebunia dezinfectanţilor.

Pe 29 martie apare o altă ordonanţă care "blochează" tarifele la energie pe durata stării de urgenţă. Pe 30 martie o altă ordonanţă, dar neinteresantă.
Şi era doar începutul. Avem imagini de atunci şi ar fi interesant să revedem ceva din atmosferă. Deci, martie 2020, început de pandemie

Primele măsuri încep să fie vizibile: suspendarea spectacolelor şi a altor activităţi publice. Ca să nu panicheze o lume gata panicată, era folosită expresia "reprogramare".

Sibienii luau în serios lockdownul, mai ales că nu se ştia cât va dura. Printre cele mai bine vândute "utilaje": maşinile electrice de făcut pâine. Teroarea era aşa de bine întreţinută încât multora le era teamă să meargă chiar şi până la colţ să ia pâine. 

A început o isterie a supra-aprovizionării. Lumea cumpăra în disperare orice aliment congelabil sau neperisabil ca: pulpe de pui sau pui întregi, paste, conserve, detergenţi, hârtie igienică, sucuri, şerveţele, spirt medicinal sau cafea. Rafturile goale din vremea lui Ceauşescu au revenit în peisaj. Ca şi cumpărătorii cu tona. 

Serviciile religioase au loc în afara bisericii. Apoi e interzisă complet participarea credincioşilor. Forţele de ordine patrulează prin curţile bisericilor, la vânătoare de ortodocşi. 

Apar mesajele publice privind covidul, pe ecranul de la Teatrul "Radu Stanca".

Apare un nou superstar. Curierul cu mâncare. Pentru cei care iubeau să stea în casă moda a rămas şi după pandemie. Era profitabilă şi comodă. 

Carosabilul devine pustiu. Ca de altfel şi parcările. Aerul, pe zi ce trece, era tot mai curat.  

Apar măsuri aberante: se închid locurile de joacă şi… se "dezinfectează trotuare şi staţii de autobuz. O afacere, bănuim, profitabilă.