Adică: neprietenos şi duşmănos, naţionalist-şo­vin înrăit şi pătimaş, nepriceput în toate şi leneş la lucru şi în gândire, negospodar şi delăsător sau pungaş şi hoţ. Sunt mulţi alţii şi-mai-şi decât acuzele generalizate atri­buite românilor şi Româ­niei! Măcar la noi bisericile sunt tot mai pline de enoriaşi şi se construiesc altele noi, frumoase, lu­xoase, scumpe şi cu cre­dincioşi cuminţi. Apoi, cu toată natalitatea extrem de scăzută şi populaţia îmbă­trânită, tot nu avem sufi­ciente grădiniţe, şcoli, spitale şi dispensare medicale. Dar nici cimitire, capele, crematorii, dricuri şi care mortuare. Şi apoi nici nu-i nevoie să vină străinii de ţară şi neam ca să ne certe, că ne certăm noi între noi, împărţindu-ne şi dezbinându-ne pe criterii etnice, religioase, politice sau de orientare sexuală; de limbă, grai şi port naţional. Toate la un loc ostentativ şi migălos împărţite pe zone geogra­fice şi pe provincii istorice. Ştim prea-bine cine şi de ce ne-a învrăjbit în aşa hal de ruşinos! Mă gândesc, cu teamă, că azi-mâine vor intra în NATO şi în UE, cu drepturi şi obligaţii depline, şi celelalte popoare şi etnii balcanice. Ca urmare, o vor păţi şi ei, tot la fel ca noi. În sensul că cei puter­nici, bogaţi şi îngâmfaţi îşi vor face o profesie şi o pasiune din a-i învrăjbi şi mai mult unii împotriva celorlalţi. Va fi cazul sârbilor, albanezilor, munte­negre­nilor, macedonenilor, bos­niacilor şi chiar a coso­varilor-sârbi şi albanezi. „Stimulaţi” să devină tot mai puţini patrioţi şi credincioşi, pentru a le fi jenă şi ruşine să se fă­lească cu ceea ce au fost ei ca naţiuni, împreună cu elenii, dacii şi romanii. Adică: grecii, italienii şi românii. Un fel de leagăn al civilizaţei şi culturii întregii lumi. În schimb vor fi obli­gaţi să îşi inventeze propria lor vină de ceea ce sunt ei acum: nişte sărăntoci care îşi vând munca fizică şi inteligenţa minţii în străi­nătăţi şi pe bani puţini. Este chiar şi cazul multora dintre cei puţini care încă mai trăim şi dăinuim în Româ­nia. Ţara unde, vorba poetului Mihai Eminescu: „Toate-s praf…Lumea-i cum este…şi ca dânsa suntem noi”. 
Aşadar, să ne străduim să fim mai buni români într-o ţară frumoasă şi fără egal în lume; cuminte şi tot mai sărăcuţ de bogată; ospitalieră şi cu un popor tare credincios şi evlavios! Haideţi să căutăm cu insistenţă şi să găsim un alt drum mai drept şi mai omenos de parcurs! De nu, vor avea dreptate cei care spun că doar aparent România este unită, întrea­gă şi rotundă. Pentru că răii din născare au avut grijă să ne determine să o împărţim (în vorbire şi în înscrisuri oficiale şi neofi­ciale), în felii şi feliuţe: în Ţara Făgăraşului, a Bârsei şi a Oltului; a Mureşului, Târnavelor, Topliţei, Tul­ghe­şului şi Harghitei; a Covasnei şi Întorsurii Bu­zăului; a Banatului şi Za­randului; a Maramureşului şi Sătmarului; a Loviştei şi Haţegului; a Someşelor, Crişurilor şi Bihorului; a Si­retului, Bicazului, Neam­ţului, Iaşilor, Vetrei Dornei şi Sucevei; a Abrudului, Câmpenilor şi Văii Arie­şului; a Turdei, Feleacului, Clujului, Becleanului, Bis­triţei şi Năsăudului; a Să­lajului şi Silvanei; a Vâlcei, Drăgăşanilor şi Gorjului; a Mărginimii Sibiului şi a Văii Hârtibaciului; a Ardealului şi Transilvaniei; a Munte­niei şi Olteniei; a Secuimii, Moldovei, Dobrogei şi Du­nării de Jos; a Bără­ganului, Dâmboviţei, Prahovei şi Ialomiţei, etc. 
Nelu Vulcan-Agniţeanul