Luni, 24 octombrie 2022, fondatorul „şcoala Altfel – Şcoala în Natură”, IOSIF DERZSI din Sibiu, cunoscut şi sub numele „BUNICUL COPIILOR”, împlineşte 87 de ani de viaţă. O viaţă deloc uşoară, presărată de numeroase încercări şi provocări la limita supravieţuirii. În urmă cu câţiva ani, am avut onoarea să-i lecturez memoriile, pe care acum intenţionează să le publice, sub titlul „VREMURI, LOCURI şI DESTINE”. Tirajul lucrării fiind limitat, cotidianul TRIBUNA prezintă o scurtă biografie (asumată), a omului care s-a născut la Cluj, în 24 octombrie 1935. Cu o copilărie nefericită, a cunoscut de timpuriu ororile războiului în mijlocul soldaţilor ocupanţi, fiind copil de trupă. La vârsta de 14 ani, cunoaşte deja munca grea a minerilor, apoi a siderurgiştilor, a turnătorilor de fontă, a reparatorilor de locomotive cu aburi, iar după un accident grav de muncă, ajunge şi frigotehnist în oraşul său natal, Cluj-Napoca. După decesul neaşteptat al părinţilor devine întreţinător de familie pentru cei doi fraţi minori, fiind forţat să renunţe şi la facultatea muncitoarească Babeş-Bolyai, la visul său de a deveni inginer mecanic. Este vânat şi recrutat, cu promisiuni mincinoase, în armata de elită pentru combaterea terorismului şi spionajului, unde cu greu rezistă până la vârsta de 47 de ani, fiind pensionat din cauza bolilor acumulate în timpul serviciului militar, cu o pensie de boală minimală. Luptă cu bolile trupului şi sufletului zdrobit, dar şi cu regimul dictaturii, nefiind lăsat în pace nici la marginea gropii, pentru a-l reduce la tăcere, prin acuzaţii false fabricate de sistem, prin compromitere, izolare şi umilire. După 12 ani de recuperare parţială, reia lupta şi cu mizeria post-decembristă prin articole demascatoare în presă şi prin educaţia tinerei generaţii cu ajutorul şcoala altfel în natură, fondată de el şi colaboratorii săi, nu cu puţine bruiaje din partea forţelor oculte cu năravuri neschimbate …

Se poate mândri cu peste 30 de ani de activitate voluntară în slujba educaţiei generaţiilor de copii şi tineri pentru protejarea naturii şi supravieţuirii semenilor, tot mai apăsătoare în acest început de secol. Pentru schimbări profunde, neîntîrziate a sistemului de educaţie în România, întreprinde numeroase demersuri la toate nivelurile, fără reuşită însă! După 20 de ani de investigare a modelelor de educaţie în lume, ajunge la mari dezamăgiri, dar şi la o speranţă minimală, în cazul când vom uni forţele pentru schimbarea lumii bolnave până nu este prea târziu, cu ajutorul făuririi unei educaţii performante, care să reziste proba timpului şi în următoarele decenii, cu tot mai multe provocări apăsătoare.

Cu această dorinţă arzătoare, reuşeşte să elaboreze peste 20 de lucrări, adresate viitorului, cu multe învăţături şi previziuni, ilustrate sugestiv şi convingător, în special în volumele: „ÎNVĂţĂTURILE BUNICULUI PENTRU CEI MICI şI CEI MARI”, „EDUCAţIA ÎNCOTRO?”, „OMENIREA ÎNCOTRO?” şi în ultima sa lucrare „VREMURI, LOCURI şI DESTINE”, de o valoare istorică inestimabilă, în care autorul militează pentru gândirea ecologică solidă şi durabilă, pentru salvarea omenirii, atrîgând atenţia asupra consecinţelor. Dacă nu vom face ordine în acest haos general, vom suporta efectele grele ale crizelor politice, economice, naturale, morale, etc. După ultimele semnale, se pare că „SFÂRşITUL LUMII” a şi început să bată la uşa planetei noastre grav bolnave. În asemenea vremuri apocaliptice, fără precedent, rămas în singurătate, Bunicul se mulţumeşte şi cu micile bucurii, când află lucruri pozitive despre „nepoţii” săi, prin diverse căi sau când este vizitat de aceştia, cu copii lor acasă, sau la reşedinţa de vară – rulota, aşezată la marginea pădurii Dumbrava Sibiului, depănând amintirile anilor frumoşi, petrecuţi împreună, în atâtea excursii tematice, tabere de supravieţuire şi explorări.

O preţuire aparte ar merita fondatorul şcolii în natură şi pentru vizionarismul său, de a cuprinde acum trei decenii, în programul educaţiei novatoare cunoştinţele necesare pentru salvare şi supravieţuire în situaţii deosebite, atât de actuale în zilele noastre …

„Mă bucur nespus de mult, că am putut transmite zecilor de mii de copii şi tineri din experienţa mea de viaţă neobişnuită, care îi pot ajuta şi pe ei să treacă mai uşor peste obstacolele vieţii în această lume în derivă, debusolată … Vă mulţumesc copii, că mi-aţi redat sensul toamnei vieţii mele prin cele mai plăcute clipe petrecute alături de voi, ca şi copil, părinte şi bunic … învăţător. Zâmbetul, îmbrăţişarea şi mesajele izvorâte din sufletul vostru curat valorează mai mult decât orice dar din lume şi ne îndeamnă să ne punem, cu toată priceperea noastră, în slujba formării voastre, ca oameni normali, iubitori de natură şi semeni, cu amintiri, visuri şi orizonturi pe plaiurile natale şi nu aiurea în lume …

Mereu am preferat schimbările calitative durabile, nedorite de către ceilalţi, plătind scump pentru asta …

Cu toate că am primit mereu lovituri grele de la viaţă, nu m-am dat bătut niciodată, prin voinţă şi gândire pozitivă am trecut peste ele şi merg mai departe, pe drumul ales, cu capul sus. Mă consider un om împlinit, fericit, că aţi avut încredere în mine şi învăţăturile mele, bazate pe experienţă îndelungată, folositoare şi pentru generaţiile voastre, în aceste zile, pline de crize şi neprevăzute. Aşadar, nu uitaţi nicio clipă sloganul nostru de succes:

«Fiţi gata pentru orice, oricând şi oriunde! Învaţă şi dă mai departe!»

Vă mulţumesc din suflet pentru tot ce mi-aţi dat, dragi copii! Mulţumesc şi Creatorului că a fost mereu alături de noi!”

şi eu vă mulţumesc Bunicule, că am fost ales printre primii cititori ai manuscrisului – „VREMURI, LOCURI şI DESTINE”, de o valoare excepţională pentru noi toţi, devenind mai bogat, după lecturare.

LA MULŢI ANI, BUNICULE!