*Închipuieşte-ţi, dragă cititorule, cum că ai fi avut norocul şi bucuria de a cunoaşte pe acei bătrâni şi înţelepţi ţărani români care mereu îşi îndemnau copiii şi nepoţii, deveniţi domni mari la oraş, să nu uite ca măcar atunci când vin în sat nu numai să vorbească precum le este vorba părinţilor şi bunicilor, dar şi să se îmbrace în hainele moştenite din străbuni. Şi am mai învăţat încă ceva de la acei bătrâni ţărani: că prostia omenească nu numai că n-are leac, dar n-are nici margini. De unde şi zicalele: „Eşti un prost fără asemănare!” sau „Eşti un prost fără pereche”. 
*Străinii spun despre români că sunt simpatici, iar aşa-zişii ”simpatici” se autobatjocoresc spunând despre ei că sunt proşti de buni, lăsând pe mâinile nemiloase ale străinilor de ţară bogăţiile solului şi subsolului României. Matematic calculând, ceea ce au furat hoţii noştri împreună cu ai lor, suma totală a pagubelor depăşeşte fabuloasa sumă de 2000 de miliarde de Euro! Ca urmare, cine mai ştie exact cât a fost de bogată România, cu mai bine de trei decenii în urmă, şi cât e ea de furată şi de sărăcită acum! Pentru că sunt gazetari şi politicieni care scriu şi vorbesc cu limbajul celui mai putred lemn rămas nefurat din pădurea românească. 
*Am cunoscut un neconducător de ţară atât de necinstit şi de mincinos încât se fălea cum că spune ce gândeşte şi că gândeşte ce spune. Dar noi ştiam că, în realitate, mereu se răzgândea. Şi cu toate astea, l-am tolerat să ne mintă oficial şi să ne fure pe ascuns vreme de zece ani. Şi i-a succedat în funcţie un altul, cu apucături aproape asemănător de enervante şi de păguboase pentru ţară şi poporul ei 
*O ţigancă cuminte şi cu multă minte. Ea este din Republica Macedonia de Nord şi  trăieşte în capitala acelei ţări, aşezată în inima fierbinte a Balcanilor. O peninsulă care nu rareori este locul desfăşurării unor permanente conflicte interetnice, religioase şi sociale. Redau doar două dintre mărturisirile sale înţelepte. PRIMA: „Animalele sunt mai bine organizate decât oamenii, pentru că ele pot pleca oriunde fără documente. Păsărilor nici că le pasă de frontiere”. A DOUA: „Ţiganii nu au revendicări teritoriale”. Respectiva macedoneancă se numeşte Esma Redzepova şi este născută în data de 8 august 1943 la Skopje (Ckonje). Bunicul dinspre tată era ţigan catolic, iar bunica ţigancă evreică din Irak. Mamele acestora erau ţigănci musulmane, iar taţii ţigani ortodocşi. În Skopje există cel mai mare cartier ţigănesc din lume, cu aproape 30.000 de locuitori, formând un adevărat ghetou, fiind cea de-a treia etnie a capitalei Macedoniei de Nord. O proporţie păstrată neschimbată şi pe ansamblul întregii ţări.
*Cărturarul-vizionar Ioan Budai-Deleanu (1760-1820), corifeu şi iluminist al „Şcolii Ardelene” a Blajului, ne-a lăsat moştenire îndemnul de a lectura, din când în când, măcar câte un mic fragment desprins din paginile romanului său „Ţiganiada”. Spre exemplu: monologul mărturisitor al unuia dintre bulibaşii unei mari şatre nomade: „Noi, ţiganii să avem ţărişoară./Unde să him numai noi de noi./Să avem sate, căşi, grădini ş-ogoare/Şi de toate ca şi alţii mai apoi…”  Din păcate acea firească aspiraţie nu a fost dusă la îndeplinire niciodată, în totalitatea ei. Deşi datează încă din vremea celor dintâi şatre ţigăneşti emancipate ale Europei. Şi mă gândesc că ce s-ar fi ales de o astfel de „ţărişoară a ţiganilor”, dacă ar fi fost să fie! Pentru că de secole suntem martorii unor înlesniri de care marea majoritate a rromilor refuză să beneficieze! Aşa sunt: drepturile de a parcurge toate treptele învăţământului gratuit românesc. De la creşă, grădiniţă, gimnaziu, liceu, facultate şi până la doctorate ştiinţifice. Numai că una e să poţi şi alta e să vrei să faci ceea ce poţi să faci! Nu să fii îndărătnic şi delăsător! După care să strigi în gura mare că eşti persecutat etnic.

Un sfat util, care poate face diferenţa între viaţă şi moarte  

Dacă, cumva, suntem capabili să acordăm primul-ajutor unei persoane cu simptome de preinfarct miocardic, în schimb puţini dintre noi ştim exact cum să ne ajutăm singuri într-o astfel de situaţie de extremă urgenţă. Pentru că de la constatarea că avem mari dureri, atât în piept, cât şi în braţul stâng şi în maxilare, mai avem la dispoziţie cel mult 10 secunde pentru a începe următorul exerciţiu salvator. Din două în două secunde nu numai să tuşim profund şi prelung dar şi să tragem aer în plămâni din fundul pieptului până când simţim că inima începe să bată normal, iar durerile de la început s-au ameliorat în mare măsură, Sau chiar au dispărut cu totul. Care este rostul unui astfel de exerciţiu? Respiraţia adâncă aduce în plămâni un plus de oxigen, iar mişcările prin intermediul tusei comprimă inima şi menţin circulaţia normală a sângelui. Apoi, odată trecute groaznica durere fizică şi imensa panică psihică, să ne prezentăm la cel mai apropiat medic. De preferinţă să fie cardiolog. Însă să nu dăm uitării atât amintitul exerciţiu salvator, cât şi generozitatea împărtăşirii respectivei experienţe tuturor celor care vă vor ieşi în cale!