Limba română nu e niciodată cum crezi că vorbeşti

Cred că mărturisirea nu e, neapărat, o mărturie ideatică şi nu ne absolvă, dar ne poate expune între pasiuni şi fanatisme. Nicolae Titulescu spunea: "Socotelile noastre cu viitorul sunt simple. Lui îi putem spune: aşa te-am întrezărit, aşa am înţeles să te servim. Aşteptăm să te realizezi ca să vedem dacă ţi-am fost slujitori buni sau răi". Cine a fost Titulescu, nu suntem, încă, în sensul decriptării memoriei diplomaţiei înţelepciunii. Singurul "risc" de a-l aminti (şi reactualiza) pe diplomatul Titulescu este amendarea politicii externe a României post-belice, post-sovietizată, post-naţionaliste şi postată în Europa sub forma episoadelor de rescriere, redesenare şi calificare între fibrele (câteodată zăbrelele) unei naţiuni când întrezărită, când abandonată.
Ideile, în sine, nu au mărturisiri de perspectivă, dacă sunt cenzurate cu pasiunea adevărului nemărturisit. Sau, aşa cum am înţeles să ne aservim viitorul, prin "domesticire" şi abuz de încredere, ne-am configurat destinul, pe la colţurile libertăţilor îndoctrinate, fără să facem diferenţa între idee şi practică. E o distincţie ce ar trebui să ne îngrijoreze cum am înţeles să servim viitorul, între trecutul său imediat şi întâmplările trecutului fără strategia viitorului. E încă o ticăloşie, în ediţie de lux, a democraţiei însuşite la preţ de second-hand. 
***
Într-o percepţie imediată, înţeleg decizia Preşedintelui ce a vizat Externele: înlocuirea lui Bogdan Aurescu (interpretată de unii ca sancţionare) cu un personaj feminin de nişă (nu contează cum se numeşte). E vorba de altceva. Ori fostul ministru a fost înlocuit din cauza-sau pentru-gafele ambasadorului nostru la Viena. Preşedintele l-a rechemat în ţară şi l-a ocrotit câteva săptămâni, şi l-a retrimis în Schengen, în acelaşi rol pasiv-culturanistic. Sau se pregăteşte o "fentă" juridică, marca Aurescu, ce ar putea disproporţiona jurisprudenţa dreptului internaţional-politic şi cu efecte economice, deocamdată de imaginat doar la nivelul stresului diplomatic.
Dacă România se va adresa Curţii Juridice a Uniunii Europene, cu o plângere împotriva Austriei, e posibil să asistăm la o procedură inedită, ce poate sparge teorii, până acum intangibile şi să devină o cutumă. Cred că Aurescu va fi la bară-acesta fiind motivul, real, al "schimbării" de la Externe. S-ar putea să fie pasional subiectul şi de ce nu am fi pasionaţi şi să credem că ar fi chiar posibil să fim admişi (poate, chiar invitaţi) în spaţiul sau, mai exact, pe teritoriile Schengen, în temeiul unui vot jurisdicţional?
În cel mai rău caz, vom instituţionaliza un drept suplimentar al reprezentării naţiunilor prin "boicotarea" cutumelor juridice şi politizate în exces de o membră a Uniunii Europene ce îşi arogă drepturile imperiale, demult apuse sub linia orizontului fracturat…