Eminescu, prin scrisul său,

Ne-a purtat pe valurile vieţii

Cu ale sale doruri, vise şi creaţii

Ne-a prezentat durerea, bucuria şi speranţa

Ne-a mângâiat copilăria,

Purtându-ne prin codrii verzi

Ne-a dus la lacul cu flori

Să simţim susurul apei de izvor

Scrisul lui Eminescu,

Este absorbit şi iubit,

De bătrâni, tineri şi copii

El ne aduce-n amintire,

Că tu omule eşti trecător,

Eminescu ne-a astâmpărat dorul

Născut din zilele de ieri, de azi şi de mâine,

Îl iubim pentru înţelepciunea şi iluminarea lui,

Pe care ne-a transmis-o,

Din ale sale scrisori, doine şi poeme

Ne-a arătat şi dragostea strămoşească

Pe care s-o avem pentru Limba Românească

Văzută ca o comoară în care se zidesc

Prin idei, dragostea de neam şi ţară.

Fac parte din "generaţiile de ieri"

Care-l iubim pe Eminescu

Trecând cu el prin timp

Ştim că ne veghează de „Acolo de Sus”

Pentru a ne zidi iubirea şi cântul

Prin care el a creat cuvântul 

L-a iubit pe Dumnezeu

Şi Fecioara Maria

Căreia i-a dedicat a sa Rugăciune

Unde, îngerii să vină ca mesageri,

Să ne aline visele şi speranţele

Dorind României „la trecutu-i mare, mare viitor”

Aşa cum reiese din celebra-i „Glossa „

”Viitorul şi trecutul sunt a filei două feţe

Vede-n capăt începutul, cine ştie să le-nveţe”

Citindu-i opera pentru a visa

La dulcea Românie pe care şi-o dorea

Mare şi frumoasă că este ţara noastră, românească.

Prof. Ana Vulcan Chirca – Piteşti