Fire cutezătoare, înzestrată cu plăcerea scrisului şi cu o emoţionalitate impresivă faţă de frumos, E. MACAVEI valorifică traseele turistice pentru cunoaşterea ”minunilor” create de umanitate. Se dedică cunoaşterii prin intermediul lecturii, căreia i se adaugă vizualizarea directă, o cunoaştere vie, complexă a ”minunilor lumii”, de la originile cunoscute până în prezent. Drumurile au călăuzit-o spre China şi Europa, Africa şi America, identificând tematic Minuni ale lumii antice, Minuni ale lumii străvechi, Minuni ale lumii medievale, Minuni ale lumii moderne, Minuni contemporane. Douăzeci de ani de călătorii în ţări ale globului pământesc au devenit tot atâtea reportaje turistice în acest volum. Înşirarea lor ar ocupa câteva pagini, iar impresia lăsată cititorului se converteşte într-o mirare admirativă despre înfăţişarea unei ambiţii de cărturar.

Ce este ”o minune”? Răspunde chiar autoarea: ”cuvântul … generează sentimente şi stări de mirare, admiraţie, uimire, uluire, încântare, surprindere, în raport cu evenimente şi opere creatoare perfecte, desăvârşite, excepţionale, unele fiind greu sau deloc explicabile” (p. 14). Din punct de vedere al filosofiei fantasticului, ”minunea” e ceva săvârşit de divinitate (”O, ce veste minunată”), iar ”miracolul” e o faptă ireală, consecinţă a intervenţiei paralogice a opusului divin (ex. Michiduţă). Creaţiile culturale şi de civilizaţie ale oamenilor sunt aspiraţii care impresionează prin grandoare şi frumuseţe, râvnind la concurenţa cu perfecţiunea.

Toate descrierile Minunilor sunt văzute de excursionista Elena, iar în prezentarea acestora sunt utilizate date geografice, fapte istorice, mărturii ale învăţaţilor, reprezentarea în opere de artă, referinţe ale istoricilor, filosofilor, scriitorilor şi artiştilor. În cazul unora, sunt daţi spre autentificare parametri astronomici, matematici, fizici, toate dovedind nivelul ştiinţei de atunci. Legendele menţin misterele din jurul ”minunilor”, după cum cercetarea acestora devin surse de expresivitate şi de reflecţie: ”Uluiesc şi astăzi precizia geometrică, perfecţiunea îmbinării blocurilor de calcar şi, evident, păstrarea (Piramidei lui Keops – n.n.). Intrarea în piramidă te impresionează şi te copleşeşte. Întreaga zona, spune vizitatoarea cu simţurile în alertă, te învăluie cu energii misterioase” (p. 24). Templele Zeiţei Artemis din Efes, Mausoleul din Halicarnas, Colosul din Rodos, Farul din Alexandria, Grădinile suspendate ale Semiramidei, Statuia lui Zeus, alături de Piramida lui Keops sunt cele şapte minuni ale lumii, prilej pentru Elena Macavei să filosofeze în jurul semnificaţiei magice a cifrei 7. Deşi aproape toate au rămas ”minuni” pe bază de mărturii şi doar ruine, ele au rămas în conştiinţa (şi ştiinţa) umanităţii însemne ale măreţiei faptelor impresionante şi ale capacităţii constructive şi estetice ale lumii antice.

Minunile străvechi au fost văzute în direct, iar impresiile sunt dintre cele mai vii şi admirative, dintre care pomenim, prin selecţie: Ierihon, Templul lui Solomon, Biblioteca din Alexandria, Petra, Sfinxul, Panteonul din Roma, Acropole, Sarmizegetusa, Cappadocia, Zidul Chinezesc, Machu Picchu şi multe altele. Descrierea lor, utilizând informaţii diverse, pluridisciplinare, corelate într-o sinteză eseistică, oferă oricărui vizitator impresii bogate şi receptarea emoţională a ”minunilor străvechi”.

Minuni ale lumii medievale – însemne ale culturii şi civilizaţiei – sunt identificate în oraşe, palate, temple, catedrale, poduri, grote etc. care au dăinuit, fiind obiective turistice atractive, prezentare asemeni unuia dintre cei mai avizaţi ghizi. Le-a vizitat, le-a fotografiat şi le-a admirat. Între acestea menţionează: Constantinopol, Biserica Sfântului Mormânt, Hiroshima, Templul cerului, Templul lui Buda de Smarald, Buhara, apoi Veneţia, Cordoba, Meteora, Turnul Londrei, Catedrala Notre Dame, Capela Sixtină, Muntele Athos, Biserici şi mănăstiri româneşti etc. Istorie, măreţie, creaţie, tehnică, ştiinţă, civilizaţie, sacralitate, credinţă, frumuseţi arhitectonice şi naturale, poezie, tradiţii, artă. Corelată prin scrierea doamnei Elena Macavei, fiecare ”minune” capătă aura de excepţionalitate şi confirmă măreţia omului, capabil de gesturi înălţătoare şi de sacrificii manoleine.

Minunile lumii moderne şi contemporane sunt selectate dintre palate, castele, grădini, muzee, catedrale, baraje, care excelează prin valoare arhitectonică şi frumuseţe artistică. Selectăm dintre cele prezentate (şi vizitate) de autoare: Cas­telele de pe Valea Loarei, Palatul Versailles, Ermitaj, Tunelul Canalul Mânecii, Canalul de Suez, Statuia Cristo Redentor, Grădina Botanică din Singapore, Domul Bombei Atomice din Hiroshima. Pe lângă impresiile adunate în sufletul său ca vizitator, autoarea utilizează o amplă documentare din biblio­grafie şi de pe internet, restituind istoricul evenimentelor care au motivat construcţiile artistice. Alteori intră în interiorul clădirilor şi descrie operele de artă, virtuţile decorative, mobilierul, frescele ori aranjamentele florale ale grădinilor înconjurătoare.

Există Minuni naturale ale lumii, pe care Elena Macavei le descrie cu talent şi cu întreaga sa risipă de admiraţie. De această dată, interesul îi este ademenit de canioane, cascade, delte, vulcani, înfăţişări oferite de natură oamenilor spre a se bucura cu uimire de acest arhitect natural care lasă minuni la fel de impresionante: Vulcanul Etna, Pamukkale, Marea Moartă, Canioanele Colca şi Catahuasi, Fiordurile din Norvegia etc. Istoria se îmbină cu natura, iar arta plastică şi literatura sunt chemate să confirme măreţia emoţionalităţii. Urmează ca autoarea să mai viziteze, în vederea descrierii, Grand Canion, Cascada Iguazu, Muntele Aconcagua, Everest, Deşertul Atacama, Monument Valley, Muntele Marmolada, Delta Dunării, Dealurile Soufriere şi alte câteva multe minuni ale lumii, create de om sau de natură, prin grija şi protecţia divină.

Volumul Trasee turistice cu minuni ale lumii (Editura Ecou transilvan, Cluj-Napoca, 2003) al Elenei MACAVEI urmează îndemnul lui Ibn Battuta, care afirmă: ”călătoriile te lasă fără cuvinte, apoi te transformă în povestitor”. Călătorul, în cazul nostru, este un om de ştiinţă, un umanist, înzestrat cu harul scrisului şi cu plăcerea admiraţiei; din toate cele a rezultat un volum excepţional prin identificarea coerentă a valorilor create de umanitate de la începuturile sale reprezentative. Elena Macavei este un călător devotat gustului subtil pentru spectaculos, dar şi un intelectual dedat cu scrisul elevat, elegant şi plăcut pentru o lectură ademenitoare. Cartea e mărturie asupra virtuţilor prin care urmele artistice şi ştiinţifice au amprentat înfăţişarea lumescului şi au distilat existenţele oamenilor. Informaţiile oferite de Elena Macavei sunt surse pentru orice călător hotărât să deguste cu prisosinţă din farmecele răspândite printre oameni şi în natură spre a identifica măreţia condiţiei umane şi capacitatea sa de creativitate. E un fascinant îndemn la reflexivitate, împărtăşită împreună cu distinsa Doamnă Elena MACAVEI, care profită de bucuriile lumii, răspândite, cu generozitate, printre lucrurile de lângă NOI.

Anton ILICA, UZPR