Mircea Codrea e un personaj de poveste pe care l-am descoperit în postarea săptămânală de pe pagina de socializare a președintei CJ Sibiu, Daniela Cîmpean:

„Nimic nu pare mai la îndemâna unui avrigean decât pictatul tablourilor inspirate de creațiile marilor maeștri ai pensulei și vopselei în ulei. Rembrandt, Leonardo da Vinci, Monet, Botticelli, Van Gogh, Michelangelo sau Grigorescu au devenit, într-un fel, colegi de breaslă cu Mircea Codrea, originar din Valea Lungă, județul Alba, „măritat” în Avrig.

O cameră de bloc, aflată la o aruncătură de băț de noua catedrală ortodoxă din Avrig, este locul în care Mircea Codrea creează replici ale celor mai cunoscute picturi din istoria artei. Alături de soția sa, deține un apartament cu patru camere, la etajul întâi al unui bloc, transformat în bună măsură într-o veritabilă sală de expoziție.

În camera de câțiva metri pătrați, unde tronează un șevalet acompaniat de felurite pensule și un curcubeu de culori, Mircea Codrea lucrează. Aici au luat naștere „Mona Lisa”, pictată de Leonardo da Vinci între 1503 și 1506, „Nașterea Venerei” de Sandro Botticelli (1484), „Rondul de noapte” de Rembrandt van Rijn (1642) sau „Bărci la Argenteuil” de Claude Monet (1867), toate în funcție de dorința clientului și dispoziția pictorului.

„Fac replici, o spun din capul locului. Sunt destui cei care își doresc să aibă un Monet sau un Rembrandt în casă sau la firmă”, spune bărbatul, în timp ce lucrează la un tablou în care vechiul Turn al Sfatului din Sibiu este elementul central.

Are o tehnică aparte: „Mă bazez pe caroiaj. Practic, împart lucrarea în chenare și, din aproape în aproape, reconstitui întreaga imagine. E ca un puzzle, nu ai cum să sari peste detalii”.

Pensula i s-a lipit de mână încă din școală. „Am ales să urmez Liceul de Arte Plastice din Arad, unde am fost până în clasa a X-a. Apoi am ajuns la Liceul de Artă «Ion Vidu» din Timișoara. L-am avut coleg și pe Adrian Daminescu, care făcea muzică”.

După ce a terminat liceul, a fost încorporat și trimis să-și slujească patria. „Am făcut armata la Mârșa. Acolo au aflat că mă pricep la pictat și, după stagiul militar, mi-au propus să mă angajez la Atelierul de Grafică al Întreprinderii Mecanice din localitate. Acolo mi-am cunoscut soția, originară din Avrig, și aici am rămas. Sunt, cum s-ar zice, măritat”.

Pasiunea pentru replici o are încă din anii ’80: „Nu pot spune că am un pictor preferat. Încep cu gândul că trebuie să-mi iasă orice aș face. La pictura în ulei e mai ușor decât la acuarelă, pentru că dacă greșești, lași să se usuce și pictezi peste”.

O adevărată provocare a fost „Rondul de noapte” al lui Rembrandt: „Este un tablou mare, de 2,7 m pe 1,52 m, pe care l-am lucrat în 317 ore. Problema a fost că, din cauza dimensiunii și a spațiului strâmt din apartament, a fost dificil de manevrat. Am mutat mobila ca să pot scoate tabloul din casă”.

A întâlnit și un paradox: „Am avut multe comenzi de la sașii plecați din țară, care au fugit de comunism. Aproape toți își doreau «Dimineața în pădurea cu pini», un tablou cu urși al pictorului Ivan Șișkin. Cum ar veni, sașii au fugit de ruși, dar își doreau opera unui rus pe perete”.

Replicile avrigeanului au ajuns în Italia, Olanda, Germania și chiar peste Ocean, în Statele Unite ale Americii. „Cele mai multe au rămas totuși aici, în Avrig, la Palatul Brukenthal. Sunt expuse în restaurant, în sala de bal sau pe holuri. Mă bucur de bucuria celor care le privesc”, mai spune Mircea Codrea, care, din când în când, își vizitează mica expoziție din oraș.

La fosta reședință de vară a baronului Samuel von Brukenthal pot fi admirate numeroase portrete ale nobilului sas, ale împărătesei Maria Tereza, ale regelui Ludovic al XIV-lea și chiar „Rondul de noapte” al lui Rembrandt, tabloul care a produs vâlvă în apartamentul și pe scara de bloc a pictorului avrigean.

„Nu am fost tentat vreodată să ascund faptul că fac reproduceri. Știu că există o piață a falsurilor, că se folosesc pânze vechi, culori și uleiuri speciale, lucrările se învechesc în praful de sub covoare sau prin te miri ce alte metode. Eu sunt bine așa cum sunt”.

Cunoscându-l pe Mircea Codrea, omul care vinde replici, nu iluzii, privindu-i lucrările și ascultându-l cu câtă seninătate vorbește despre munca sa dusă într-o cameră de bloc, înțelegi că te afli în județul Sibiu, cel cu oameni și locuri de poveste!”.