A trecut aproape o săptămână de la șocul pe care l-au resimțit partidele mari, în 4 mai. Unii își mai trag nasul, își înghit lacrimile, alții încearcă să dea viață unor calcule pragmatice. Fără doar și poate, votul de duminică a fost încă un duș rece din care, deși fuseseră pregătite cu prealabilul prilej, vechile partide nu vor pricepe nimic. Bunăoară, în județul Sibiu, după episodul victoriei lui Georgescu din noiembrie, a urmat un vot covârșitor pentru Simion. Și asta, în comunități conduse de primari PNL și PSD, în unele dintre ele Crin Antonescu reușind să se claseze doar pe poziția a treia.

Relatarea unui dialog consumat după alegeri între un primar și un simplu cetățean din comunitatea sa poate fi cheia ce deschide ușa unei posibile turnuri pe care o pot lua lucrurile, în viitor. „Ce bine ți-ar șade, dom’ primar, dacă ai candida de la USR sau AUR!” îi spusese omul, mai în glumă, mai în serios, celui ce păstorește localitatea. Nici USR, nici AUR nu au în prezent o infrastructură solidă în administrațiile locale ale patriei, însă au reprezentanți în mai toate consiliile locale. Ascensiunea acestor două formațiuni depinde de ce se întâmplă de acum înainte, iar consolidarea imaginii lor poate pune pe masă următorul scenariu: peste trei ani și jumătate actuali primari din PSD și PNL ar putea candida din partea USR și AUR.

Capitalului electoral deținut „pe persoană fizică” i se poate adăuga unul de simpatie pentru o formațiune politică aflată pe val, situație în care succesul e garantat. E un scenariu ipotetic, dar nu imposibil. Dacă el ar prinde viață, e posibil ca pe harta politică a țării să se recoloreze multe zone. Totul depinde, cum spuneam, de ceea ce vor face partidele, de cum se vor regrupa, de cum se vor raporta la actul de guvernare, atât de la butoane, cât și din opoziție. Publicul e, pe zi ce trece, tot mai ușor de convins (chiar de manipulat), inclusiv cu armele demagogiei. Mai exact, în special cu acestea, orice culoare politică ar avea ele. E limpede, clasa politică de până acum și-a demonstrat neputința, ticăloșia și miserupismul, dar nici ceea ce se întrevede la orizont nu abundă în virtuți. S-ar putea ca ultimele cutremure să fi fost doar încălzirea pentru niște mișcări mult mai puternice, în urma cărora șandramalele politice ridicate în timp să rămână fără acoperiș, fără geamuri ori chiar să se prăbușească.