Flaviu Stoica, întemeietorul primei echipe de baschet a Sibiului, în urmă cu 52 de ani, a decedat astăzi, a anunțat BC CSU Sibiu pe rețelele de socilizare.

”Astăzi, familia galben-albastră a amuțit și s-a cutremurat!

De astăzi suntem mai puțini, căci cel care ne-a dezvăluit frumusețea baschetului, cel care s-a încăpațânat în urmă cu mai bine de 50 de ani si a  insuflat în echipa noastră nu doar abilități sportive, ci și un spirit de luptă și perseverență în fața provocărilor a plecat dintre noi.

Flaviu Stoica, fondatorul echipei noastre de baschet a transformat echipa, în urmă cu 52 de ani, într-o forță a spiritului și camaraderiei… și a făcut-o prin pasiunea sa pentru joc și viziunea de a aduce speranță în inimile tinerilor.

În 1971, el a deschis ușile baschetului pentru tinerii din Sibiu, oferindu-le o șansă să strălucească și să-și descopere potențialul. Astăzi, ne uitam în jur și vedem o comunitate unită prin pasiunea pentru baschet, o moștenire vie a lui Flaviu Stoica.

Cu inimile pline de recunoștință și respect, onorăm memoria sa și promitem să continuăm să ducem mai departe flacăra pe care a aprins-o în inimile noastre.

Drum lin către stele, Flaviu Stoica, vei rămâne mereu în sufletele noastre, iar terenul de baschet va fi mereu locul unde amintirea ta va trăi în fiecare aruncare la coș.

Dumnezeu să-l odihnească!”, este anunțul făcut de clubul sibian.

Decesul celui supranumit de suporteri ”părintele baschetului sibian” vine la scurt timp după ce ne-a părăsit și căpitanul primei echipe de baschet a Sibiului, Tolea Podvarcu.

”Primul meci de baschet (n.a. în Sibiu) s-a desfășurat în anul 1953, la actuala sală de gimnastică de băieți. A fost un meci între echipa Sibiului și cea a Brașovului, care purta pe atunci numele Stalin. A urmat apoi reforma în învățământ, care a însemnat transferul echipelor din Sibiu la Cluj sau în subordinea universității de acolo. (…) Cel mai fericit moment trăit cu echipa a fost promovarea în Divizia A. A fost, însă, o bucurie de scurtă durată. În acel moment nu mă gândeam că urmează o perioadă foarte dificilă. Nu îmi imaginam cât de greu va fi să menținem echipa în prima divizie și au fost luni întregi de muncă extrem de dificilă. Când privesc în urmă, îmi dau seama că fiecare victorie era o mare bucurie și o sărbătoream ca atare. Ne strângeam la mine acasă și ne bucuram împreună de victorii. Cel mai important lucru era prietenia care ne lega și faptul că totul era făcut din plăcere. Iar prietenia a rezistat în timp. Sunt fericit când mă revăd cu oamenii aceștia, de care mă leagă atâtea lucruri frumoase. (…) Indiscutabil, cel mai greu moment a apărut la sfârșitul primului an de Divizia A, în 1978. Eram în fața unui meci cu Farul Constanța, iar de rezultatul acelui meci depindea rămânerea echipei în prima divizie. Au fost 78 de ore în care nu am putut închide un ochi și mă gândeam doar la importanța acelui meci și la munca depusă până în acel moment. Nu îmi venea să cred că soarta echipei depinde de un singur meci. În cele din urmă, echipa noastră a câștigat”, povestea profesorul Flaviu Stoica într-un interviu acordat pentru revista suporterilor lui CSU.

”M-am retras în anul 1991. Nu a fost o decizie ușoară, însă simțeam că nu mai pot face față și îmi neglijam prea mult familia. După aceea, am activat ca director la Clubul Sportiv Şcolar Sibiu, apoi am fost conferențiar la facultate. În anul 1992 am înființat Colegiul de Măiestrie Sportivă, iar în 1999, Facultatea de Educație Fizică”, a mai povestit Flaviu Stoica