Regizorul serialului ˝Toate pânzele sus˝, al filmelor ˝Baltagul˝, ˝Horea˝, ˝Lumini și umbre˝ , ˝Răscoala˝, ˝ Blestemul pământului – Blestemul iubirii˝, ˝Maria și marea˝, ˝A două cădere a Constantinopolului˝ și al altor producții cunoscute dinainte și de după Revoluție, Mircea Mureșan  a reușit în anii comunismului să transforme județul Sibiu într-un veritabil platou de filmare. 

Și deși nu a fost singurul, mulți alții (români sau străini) considerând orașul și județul drept potrivite pentru peliculele lor, Mircea Mureșan s-a diferențiat printr-un atașament special față de Sibiu, susținut de declarații și fapte.

Mircea Mureșan s-a născut la Rășinari în 1928, însă părinții săi au părăsit satul și s-au calificat ca muncitori la Sibiu. A urmat cursurile Liceului Gheorghe Lazăr, iar spre final, în paralel, pe cele ale Conservatorului din Sibiu, acolo unde l-a avut profesor pe Radu Stanca. La Rășinari a rămas bunicul din partea mamei la care Mircea Mureșan revenea în vacanțe.

Copilăria viitorului mare regizor a fost, ca orice copilărie, lipsită de griji. Și-a petrecut-o alături de părinți, de cei doi frați și de bunicul patern într-o zonă cunoscută drept Maierii Sibiului, cea pe care s-au ridicat apoi cartierele Țiglari și Terezian.

„Când eram copil la Sibiu, pe strada noastră aveam vecini saşi şi unguri şi părinţii mei se înţelegeau cu ei ca toţi oamenii cumsecade şi simpli din lume, îşi împrumutau la nevoie un pahar de sare şi o jumătate de pâine. Nu este o figură de stil, nu este un simbol! Sunt fapte omeneşti …˝ – își aducea aminte Mircea Mureșan într-un text sub propria-i semnătură din Revista Cinema, din iunie 1987.

Mircea Mureșan povestește în cartea autobiografică ˝Traista cu filme ˝ (2014)  momentul 1 Mai 1941, atunci când, sărbătoare fiind, intrarea la cinema fusese decretată drept liberă și când împreună cu trei-patru amici a colindat de dimineața până seara cele trei cinematografe ale Sibiului, Corso, Apollo și Rio.

 ˝1 Mai 1941  a declanșat, în mine cel puțin, nebunia cinematografului. Aveam doisprezece ani și șase luni…” – își amintește Mircea Mureșan.  A frecventat, evident, și teatrul, iar după bacalaureat (1947)  este angajat ca actor ˝de ansamblu˝ la Teatrul Orășenesc. Pleacă din Sibiu odată cu încorporarea, iar ulterior, la București,  este admis la Institutul de Artă Cinematografică – clasa Regie film.  Devine angajat al Studioului Cinematografic București unde începe munca alături de un alt sibian, Victor Iliu, ca asistent de regie pentru pelicula ˝La Moara cu noroc˝ aflată între cele mai bune filme românești ale tuturor timpurilor (locul VII).

Tot cu un sibian  lucrează, ani mai târziu,  la ˝Toate pânzele sus˝, ˝Împușcături sub clar de luna˝ și ˝Partea ta de vină˝ – Ion Besoiu. 

Mircea Mureșan filmează pentru ˝Întoarcere la dragostea dintâi˝ (la care a semnat și scenariul)  la Poiana Sibiului și Sibiu,  pentru ˝Horea˝- filmări în zona Păltiniș,  ˝Blestemul pământului –  Blestemul iubirii˝ face filmări în Mărginime, iar pentru ˝Împușcături sub clar de lună ˝- filmări la Sibiu și în Mărginime și altele.

În filmele sale, Mircea Mureșan a apelat deseori la colegi din teatrul sibian. Așa se face că-i vedem pe ecrane pe cei care cucereau pe atunci publicul de pe malurile Cibinului :  Emilia Porojan, Eugenia Barcan, Christian Maurer, Hans Pomarius, Radu Basarab, Nicolae Niculescu, Avram Besoiu (fratele lui Ion Besoiu), Teodor Portărescu, Constantin Stănescu, Mircea Hîndoreanu, Paul Mocanu, Kurt Conradt sau  Gheorghe Diţu.

„Se pare că, de la o vreme, bătrânul și liniștitul Sibiul a început să-i atragă ca un magnet pe cineaștii noștri. Nici nu a terminat bine Mihai Constantinescu filmările la , nici nu s-au golit bine hotelurile de echipa lui, că au și fost invadate de echipa lui Manole Marcus. se realizează integral, atât interioare cât și exterioare la Sibiu și în împrejurimile sale ˝- scrie Revista Cinema pe 1 august 1973. De altfel, despre cum a devenit Sibiul platou de filmare scrie pe larg și sibienii.com, într-un articol disponibil aici.

Mircea Mureșan se căsătorește în 1979 cu actrița Rodica Mureșan (mama Cesoniei Postelnicu, celebra Geta din ˝Liceenii ˝). A fost  profesor universitar, vicepreşedinte al Asociaţiei Cineaştilor (1973-1990), preşedinte la Societatea Cineaştilor Independenţi din România și președinte al DACIN –  Societatea pentru Drepturi de Autor în Cinematografie şi Audiovizual din România. A fost premiat la Cannes pentru ˝Răscoala˝, iar ˝Baltagul˝ a fost în selecția filmelor Festivalului de la Veneția. A semnat scenarii și a jucat în filme.

De altfel, ˝Baltagul˝  are o poveste interesantă (potrivit Adevărul) : preluat de la Lucian Pintilie, cu un scenariu adaptat de Mircea Mureșan, filmul a devenit coproducție româno-italiană ca urmare a colaborării regizorului sibian cu producătorul Gian Vittorio Baldi. Împreună cu acesta, Mircea Mureșan a vizionat în Italia, la sediul IDI Cinematografica, posibile actrițe pentru rolul Vitoriei Lipan. Nemulțumit de ceea ce vedea, Mureșan a cerut-o pe Sophia Loren, care chiar a doua zi după propunere a răspuns că ar putea participa la proiect, însă numai după aproximativ doi ani, deci după ce avea să nască și să crească primul său copil, Carlo Ponti Jr.

˝Transilvania este pământul meu natal şi al moşilor şi al strămoşilor mei, dăinuind sub munţii Sibiului din generaţie în generaţie, de când ştim, de peste 2500 de ani. Aceasta nu este o figură de stil retorică, este fapt uman! Bunicul meu de la Răşinari, nu mai demult decât acum 50 de ani, purta încă veşmintele şi pletele dacilor ˝- spunea cu mândrie Mircea Mureșan în Revista Cinema din iunie 1987.

Lui Mircea Mureșan i s-au decernat titlurile de Cetățean de Onoare al județului Sibiu și de Cetățean de Onoare al municipiului Sibiu, precum și  Ordinul Muncii, Ordinul Meritul Cultural şi Serviciul Credincios în grad de Cavaler. A murit la București, pe 24 aprilie 2020.

Nicolae EREM