Coabitarea dintre evoluţia intuitivă şi egocentric umană, şi mimetismul strategic individualizat prin indiferenţă nu este o reţetă de supravieţuire. Doar detaliile politicianiste (nicidecum politice) pot depăşi starea acestui echilibru, câteodată selectiv printre precarităţi. E interesant, ca un detaliu dintr-un conţinut inert dar repetabil, din contractul social prin care statul şi-a asumat "detaliile", fără să-şi cunoască obligaţiile şi drepturile morale. E o reţetă, compensatorie, a selecţiei detaliilor dintr-o coabitare trucată.
E- şi rămâne interesantă- societatea care solidarizează prin expertizele detaliilor, personalizate şi exercitate cu răutate. Sau, cu abnegaţia virilă a suveranităţii, în contra naţionalismului închipuit şi cu dedicaţie. Încă un detaliu şerpuitor printre coabitări, încă o dată ne-am năpârlit, încă o fâşie de pe ceea ce a fost un detaliu s-a zdrenţuit.
Coabitare sau detaliu, totuna. Între detalii se pierde anonimatul vorbirii, fără descripţie şi înţelegerea de perspectivă-şi continuăm să ne exprimăm, cu abnegaţie. Câteodată, un detaliu este revoltător de revelator: se poate întâmpla şi nici nu suntem convinşi. Dar ne detaliem, coabităm şi datorăm ceva în urma detaliilor unde ne ascundem interesele şi provocările.

***
Coabitarea prin excluderea ideilor individualiste şi revizionismul pragmatismului colectivizat e încă o demonstraţie cu efecte mascate între abuzuri şi cutume, dintre esenţe îndulcite şi aplatizări moraliste. Ceea ce nu este, neapărat, o strategie. Retorica e de acceptat, dacă ne reprezentăm opţiunile sub forma înţelesului în care încercăm să coabităm. Interesant ar fi să nu mai ştim unde începe coabitarea şi să nu aflăm când se încheie preselecţia detaliilor. E momentul când ne complicăm, acceptăm şi ne revoltăm exact când nu e cazul. Ne "detaliem" între replici , abuzuri, provocări, informaţii pe surse şi probabilităţi, sabordări ideologice sau reacţii populiste şi improvizaţii cu ştiinţa detaliilor unde se pierde evidenţa memoriei cu erată. Doar aşa, ca simplu detaliu între coperţile cu zăvoare ale statului de drept. De pe un raft uitat, printre alte detalii, ar fi interesant să coabităm într-o Bibliotecă a confidenţelor fără detaliile strategice ale lecturii în care stabilim detalii şi repetăm solfegii strategice.

***
Încă un detaliu nu înseamnă că suntem (existenţial şi morfologic) în plus. Dar dacă suntem doar un detaliu prăfuit în interesul necuprinsului? Suntem în plus, şi nu ne pasă. Adică, încă un detaliu: cel mai închipuit telescop pământean e spaţial, printre detaliile Universului. Îmi închipui că suntem în extensie. Din moment ce ne priveşte închipuirea, nu văd de ce nu putem privi prin gaura cheii din poarta Sfântului Petru. 
E un detaliu. Atât şi mulţumiri. Detalii să fie închipuirile fără demonstraţia dintr-un detaliu…