1. La temelia Ansamblului Folcloric Profesionist „Cindrel-Junii Sibiului”, ca cea mai veche formație de dansuri populare a României și una dintre cele mai vechi din Europa, stă așezată munca pasionată și tenace a unui om, tatăl Dumneavoastră. Ce ne puteți spune, stimată doamnă directoare, despre începuturile "mișcării" artistice  pe care Ioan Macrea a creat-o la Sibiu și în întreaga țară?

   
   

–Silvia Macrea: În anul 1944, din dragoste pentru jocul popular, tata a strâns în jurul său câţiva tineri, punând bazele unei formaţii de jocuri fecioreşti, în cadrul Fabricii Arsenal din Sibiu. Echipa s-a mărit apoi cu fete şi pentru că avea nevoie de un nume răsunător, tata a decis să-i spună “Junii Sibiului”, cu gândul la satul natal şi la obiceiul cetelor de juni, astăzi parte integrantă a Patrimoniului Imaterial UNESCO. În calitate de ansamblu de amatori, „Junii Sibiului” au oferit numeroase spectacole în țară, au participat la competiții la nivel local, judeţean şi naţional, pentru ca mai apoi Ansamblul să efectueze turnee şi să intre în concursuri internaţionale. Participările în competiții de amploare au fost încununate de premii cum ar fi cele obţinute în 1964 şi 1967 la Concursul Naţional al Formaţiilor de Amatori, în 1970 la Festivalul Internaţional al „Migdalului în floare” din Agrigento, Italia, în 1973, la Festivalul Internaţional din Llangollen, Marea Britanie etc. În deceniul care a urmat, Junii Sibiului s-au remarcat ca fiind primul ansamblu folcloric din România ce ajungea în Statele Unite ale Americii.

2. Care au fost realizările importante pe care  a izbutit să le împlinească într-o viață de muncă artistică Ioan Macrea, așa cum s-a ridicat din inima Mărginimii Sibiului ?

–S.M.: Fără îndoială, „Junii Sibiului” reprezintă un etalon pentru ceea ce a făcut tata în plan artistic, căci Junii au devenit nu doar un brand al Sibiului, ci și al României și al culturii noastre tradiționale. Dar nu cred că această realizare ar fi fost posibilă fără ca tata să construiască totul pe omenie și dragoste pentru folclor.

A fost un om simplu şi iubit de semeni, a construit neîncetat, cu speranţă şi încredere, și-a iubit ţara şi poporul român, a păstrat şi a dezvoltat pasiunea lui pentru jocul popular românesc și… a insuflat întregii familii pasiunea pentru folclor, pentru jocul popular. Din ansamblu au făcut parte soția, Silvia, fratele Vasile. Iar la Junii Sibiului a știut să creeze o adevărată familie artistică, în care s-au regăsit generații și generații de dansatori. În această familie s-au dezvoltat, de-a lungul timpului, patru generaţii de păstrători ai jocului şi cântecului popular. Pepiniera este reprezentantă de copiii care descoperă tainele jocului popular în cadrul Școlii de Dans „Ioan Macrea”, iar activitatea lor este continuată şi perfecţionată de liceeni şi studenţi în cadrul Ansamblul Folcloric „Ceata Junilor”. Maturitatea artistică este atinsă de profesioniştii din Ansamblul „Junii Sibiului”, iar „Veteranii Junii Sibiului” sunt cei care demonstrează că pasiunea pentru jocul popular este vie şi la 65 şi chiar la 70 de ani.

3. O asemenea imagine, cu deschidere amplă de arbore cu rădăcini adânc înfipte în glia străbună și ramuri puternice, dar și cu vlăstare noi, ce asigură viitorul, explică prestigiul manifestărilor acestei reputate instituții, pe care o coordonați ca manager. Când a debutat Festivalul "Ioan Macrea” și ce realizări ați avut în edițiile de până acum?

S.M.: Am pus bazele festivalului în anul 1999, printr-un spectacol în memoria tatălui meu. De la an la an, manifestarea s-a dezvoltat, aducând la Sibiu cele mai valoroase ansambluri şi renumiți interpreţi de muzică populară din țară și din comunitățile de români de peste hotare. Așa s-a transformat în festival cu o durată de două zile, apoi de trei zile, și cred că azi Festivalul Național de Folclor „Ioan Macrea” se afirmă ca etalon în valorificarea culturii tradiționale și prima manifestare din România ce a dezvoltat conceptul unui festival dedicat exclusiv ansamblurilor folclorice profesioniste.

4. Tatăl meu Vlase Bițu a fost un bun dansator, mereu prezent în ansamblurile amatorilor din instituțiile în care activa și el mi-a cultivat dragostea pentru joc românesc. Ca elevă a Liceului “Gh. Lazăr” din Sibiu, înscrisă în formația de dansuri populare, îmi amintesc foarte clar că profesorul Horia Ștefan, care ne instruia, apela adesea la maestrul Ion Macrea. Tatăl dumneatale venea să ne supervizeze înainte de concursurile artistice dintre liceele sibiene la care ne prezentam. Cum v-ați format dumneavoastră, Silvia Macrea, ca artistă care ați desăvârșit proiectul tatălui?

-S.M.: De la tata am învățat să joc, să iubesc și să respect tradiţiile. Sunt mândră că i-am călcat pe urme, pentru că acum îi învăţ şi eu pe alţii să joace. Sincer, îmi doresc ca în fiecare familie să existe acest drag de cultura tradițională, căci doar așa putem transmite generațiilor viitoare respectul pentru moștenirea primită din bătrâni. Dragostea pentru jocul popular a cuprins toți membrii familiei noastre: mama mea, Silvia Macrea; sora mea, Ioana Văsîi; nepoatele din partea surorii mele, Adriana şi Oana Văsîi, doi frați ai tatălui meu și copiii lor. Cu mare bucurie i-am admirat pe scenă pe cei mai tineri membri ai familiei noastre, Ana și Deian, care au jucat alături de Junii Sibiului la 3 ani și jumătate. Fratele tatălui meu, Vasile Macrea, şi fiica lui Delia. Un alt frate al tatălui, Iacob Macrea şi fiul Cătălin, îşi desfăşoară activitatea culturală, pe segmentul dansuri populare, în Bucureşti.

5. Mai rar se întâlnește o asemenea efuziune într-o aceeași familie pentru dans românesc. Sunteți un minunat exemplu pentru noi toți. Eu vă admir și vă felicit. Cum este structurat Ansamblul Junii Sibiului în prezent? 

–S.M.: Bucuria pură a jocului o retrăiesc și acum în fiecare spectacol pe care îl pun în scenă, alături de Junii Sibiului. Ansamblul numără peste 100 de membri şi colaboratori, funcţionând ca formaţie profesionistă de spectacole, cu secţie muzicală şi coregrafică în cadrul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Cindrelul – Junii” Sibiu. Instituția se află în subordinea Consiliului Județean Sibiu.

6. Câte generații de artiști din acest ansamblu ați cunoscut? 

–S.M.: Cred că pot spune, cu mâna pe inimă, că îi ştiu pe “Juni” de când mă ştiu pe mine însămi. De mică, am văzut ce înseamnă jocul şi muzica românească, căci copil fiind, am petrecut ore întregi în sălile de repetiții alături de părinții mei și „Junii Sibiului”. Înainte de a pleca în turnee, se țineau repetițiile până pe la miezul nopții și eu adormeam pe bănci, în sala de repetiții, exact cu sunetul acela al muzicii. Poate că a contat foarte mult și aceasta. De multe ori, taică-meu zicea: „asta, săraca, așa cum a fost cărată de mică prin sălile de repetiții, cred că nici nu vrea să se gândească când va fi mare să danseze vreodată”. Eram toată ziua acolo… de fapt şi acum, adult, petrec cea mai mare parte a timpului tot în sala de repetiţii, tot în acordurile muzicii populare.

7. Cum se manifestă ‚Junii Sibiului” în peisajul folcloric național? Dar pe plan mondial ce împliniri aveți?

–S.M.: Cred că palmaresul “Junilor” este unul impresionat: peste 45.000 de spectacole, aproape 700 de turnee efectuate în România, întreaga Europă, America de Nord, Asia şi Africa, aproape 200 de premii naţionale şi internaţionale, aproape 3.800 de dansatori – acestea sunt cifrele care conturează activitatea de 75 de ani, neîntreruptă, a Ansamblului Folcloric Profesionist „Cindrelul – Junii Sibiului”, cea mai veche formaţie de dansuri populare a României și una dintre cele mai vechi din Europa.

În galele naționale ale muzicii populare româneşti, ansamblul nostru s-a situat mereu pe podium, obținând Premiul special „O viață în slujba folclorului românesc”; premii speciale pentru performanțele artistice ale soliștilor și instrumentiștilor, alături de Premiul pentru o susținută activitate în domeniul culturii tradiționale și Premiul special pentru performanțele obținute în calitate de coregraf – decernate Silviei Macrea. În competiția internațională a Festivalului „Morning Star”, Junii Sibiului s-au remarcat prin repertoriu și virtuozitate, câștigând Premiul I și Medalia de aur la secțiunea Formație 4 perechi profesioniști, în anul 2017.

Palmaresul „Junilor Sibiului” este întregit de distincții conferite, acasă, în România, și peste hotare. Menționăm selectiv: Gramata, conferită sibienilor de Irineu Duvlea, Episcop-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române din America, Diploma de Excelență, în semn de apreciere și recunoștință, pentru întreaga carieră artistică și pentru colaborarea la un nivel profesional de excepție cu Televiziunea Română, Diplomele de excelență, decernate de Ministerul Culturii și de Consiliul Județean Sibiu.

Dincolo de cele peste 160 de premii obținute, „Junii Sibiului” au fost mesageri ai folclorului românesc la evenimente de anvergură internațională, din domeniul sportului și politicii, evoluând în 2008 în fața demnitarilor prezenți la Summit-ul NATO de la Bucureşti: președintele american George Bush cu soția, secretarul de stat al SUA, Condoleezza Rice, premierul britanic Gordon Brown, cancelarul german Angela Merkel, secretarul general al ONU – Ban Ki-moon, președintele Turciei – Abdullah Gül, premierul Italiei – Romano Prodi, iar în 2012 – la Dineul Oficial organizat de UEFA, fiind aplaudați de Michel Platini, Gheorghe Hagi, Anghel Iordănescu, Miodrag Belodedici și alții.

8. Cum v-au primit românii din America? Ce zone din America ați vizitat? Cum este publicul american? 

–S.M.: Primul turneu al „Junilor Sibiului” în SUA a avut loc în 1986, ansamblul sibian fiind prima formaţie de dansuri tradiţionale româneşti care a dansat în SUA. Al doilea turneu a fost întreprins în 1995, iar cel de-al treilea în anul 2008. În anul 2009, timp de o lună, Ansamblul Folcloric Profesionist "Cindrelul-Junii" Sibiu a efectuat un alt turneu în SUA, susţinând spectacole la bisericile ortodoxe româneşti sau în cadrul unor festivaluri dedicate comunităţilor de români, în Atlanta, Philadelphia, New York, Cleveland, Detroit şi Chicago. Demn de remarcat este faptul că popasurile americane sunt mereu minunate, căci oamenii care ne invită și ne găzduiesc cu mare drag, sunt cu totul excepţionali. Festivalurile românilor de la Detroit, Chicago şi Atlanta ne oferă multă energie și ne îmbogățesc cu dragostea românilor plecaţi departe, pentru un trai mai bun. Am simţit o energie cu totul aparte la Cleveland, trecând pragul Catedralei Ortodoxe “Sf. Maria”, biserica celei mai vechi parohii româneşti. Ne-am bucurat de ocazia de a vizita obiective turistice importante, dintre care amintesc CNN, Fabrica Coca Cola, Manhattan în New York, Parcul Millennium în Chicago. Românii ne primesc mereu cu braţele deschise, iar cei de peste ocean, cu şi mai mult dor de ţară, căci în ciuda distanţei mari, sufletul lor bate la unison cu noi, cei de acasă. Orice întâlnire cu românii din diaspora ne umple de energie şi ne aminteşte că ne-am născut cu toții pe un pământ binecuvântat.

9. Cum promovați în țară și în străinătate ansamblul cu care v-ați identificat  ca mod de viață?

–S.M.: Încercăm să adaptăm mereu reprezentaţiile ansamblului la specificul evenimentului la care suntem invitaţi. În principiu evoluăm cu suite coregrafice şi piese instrumentale, iar când este posibil, punem în scenă chiar şi obiceiuri ce implică multă recuzită. Reprezentăm România ca întreg, pornind din Mărginimea Sibiului, cu elegantul costum popular alb negru şi apoi oferim o călătorie muzical-coregrafică prin ţara întreagă, fiecare zonă folclorică fiind prezentă în spectacolele noastre cu costumele specifice. Un segment special în cadrul repertoriului îl reprezintă spectacolele tematice: „Pe firul nesfârşit al vieţii” – montat în 2009, „Călătorie în ritm de vers, de cânt şi jocuri” – 2010 şi „De dragoste şi de dor”- 2011, „La Sibiu, în Piața Mare, târg de n-are asemănare” – 2012, spectacolul de teatru muzical coregrafic „La Hanul lui Ghiță” – 2013, precum şi „Șapte frați pentru șapte mirese” – 2015.

10. Care este programul zilnic al artiștilor ansamblului? Ce dificultăți și ce satisfacții au ei? 

–S.M.: Repetiţiile se desfăşoară pe diverse segmente: studiu individual, repetiţie în grup, repetiţie cu orchestra. Efortul fizic este susţinut, iar uneori la spectacole suntem nevoiţi să înfruntăm condiţii nefavorabile, fie meteorologice, fie de ordin logistic. Însă pasiunea pentru jocul popular învinge toate obstacolele, iar satisfacţia ropotelor de aplauze din partea publicului, mesajele de felicitare şi confirmarea lucrului bine făcut compensează efortul şi ne dă putere să continuăm.

11. Ce proiecte aveți pentru anul 2023? 

–S.M.: În 2023 celebrăm 79 de ani de activitate neîntreruptă a Junilor Sibiului și avem în plan spectacole deosebite, atât în ţară, cât şi peste hotare. Suntem în tratative pentru turnee în țări europene, precum Irlanda, Danemarca, Austria şi, bineînţeles, peste ocean, în Statele Unite ale Americii. Pentru festivalurile organizate în Sibiu, pregătim spectacole aniversare speciale, care să reunească Juni de ieri, de azi și de mâine.

12. Da, am văzut adesea alăturate într-un același spectacol cele 3 vârste ale ansamblului –juniorii, adulții și veteranii, într-o desfășurare simbolică pentru ideea de continuitate. Dar proiecte pe termen lung puteți face ? 

–S.M.: În mintea şi în sufletul meu fac mereu planuri pe termen lung. Cred că o perspectivă amplă este vitală oricărui manager.

13. Ce înseamnă responsabilitatea unui manager de instituție de cultură?

–S.M.: E deosebit de solicitantă, căci presupune un volum mare de muncă pe segmente diferite, administrativ și artistic. Momentele de satisfacție nu lipsesc, însă vin ca urmare a unui efort susţinut, dublat de cercetare, repetiţie, de coordonare a activității instituției. Desigur că totul este posibil, atâta vreme cât faci ceea ce îţi place.

14. Eu am urmărit felurite ansambluri, spre exemplu în Denver Colorado este o formație bulgărească, în care joacă și dansatori români și, beneînțeles, că ei interpretează și dansuri românești. Ce părere ai Dumneata, ca profesionistă, despre formațiile folclorice de amatori din America ?

–S.M.: Eu susţin ansamblurile de amatori de pretutindeni, dar îndeosebi pe cele ale românilor din diaspora. De ce? Pentru că sunt un segment foarte important în conservarea faptelor de folclor şi promovarea valorilor noastre tradiţionale. Indiferent de vârsta membrilor, fie că vorbim despre ansambluri de copii, de tineret sau de adulţi, cum am văzut în comunitățile românilor din Chicago, din Michigan, trebuie să ne gândim că sunt persoane care se dedică și în America dansului popular din pură pasiune şi de aceea cred că merită toată aprecierea noastră. Am urmărit pe scenă ansamblurile de amatori din Cleveland şi Atlanta şi mă bucur că iată, peste mări şi ţări, spiritul românesc dăinuie de la o generație la alta, prin cântece, jocuri şi costumele noastre populare. Indiferent de locul în care trăiesc, românii nu îşi uită rădăcinile.

15. Cum vă încurajează autoritățile locale și naționale? Ce vă lipsește în prezent și poate afecta calitatea spectacolelor ansamblului sibian? 

-S.M.: Autorităţile judeţene ne sprijină financiar, prin asigurarea salariilor şi a spaţiului de muncă, minunatul nostru sediu în care ne desfăşurăm activitatea. Aşa cum am menţionat deja, Centrul şi Ansamblul „Cindrelul-Junii Sibiului” se află sub autoritatea Consiliului Judeţean Sibiu. Prin intermediul finanţărilor de fonduri nerambursabile de la Primăria Sibiu şi de la structuri naţionale, completăm bugetul acţiunilor noastre culturale. Regretul nostru este legat de lipsa unei săli de spectacole proprii, care ar facilita derularea a diverse acţiuni culturale și accesul publicului la actul artistic.

–Vă mulțumesc, stimată doamnă Directoare Silvia Macrea, pentru interesantele aspecte de activitate artistică pe care ni le-ați relatat cu referire la acest ansamblu folcloric profesionist, unic în peisaj național și chiar european. Vă mărturisesc că aș fi foarte fericită să vă văd evoluând în viitoarele turnee transatlantice pe scene ale comunităților de conaționali din S.U.A. și Canada, unde bate neîncetat inima română. Sper să mai trăiesc până veți avea o sală proprie în care să vizionăm spectacolele admirabile ale ansamblului vostru nepereche.

Interviu realizat de scriitoarea Anca Sîrghie