Cei care mai au amintiri care nu le-au dispărut din cap, mai ţin minte "grafitti"-ul acela ante mâzgăleli cu spray, desenat de regulă cu cretă, de regulă undeva pe un zid al şcolii sau liceului, care scria cum că acolo e "loc de dat cu capul".

La fel, în peisajul urban Sibian, dealtfel deosebit de pitoresc, chiar umoristic pentru cine e atent la el, avem, la cum se arată, un alt loc de dat. De dat cu spatele. Sau cu faţa, dar nu prea cred, că atunci când dai cu faţa te mai şi uiţi unde dai.
A, faptul că, la felul cum arată acum Piaţa 1 Decembrie 1918, linia asta de stâlpi îndoiţi nici măcar nu poţi spune că strică ceva la peisaj. Sincer te apucă dorul de piaţa aceea veche, cu WC-ul public în mijloc, cu parcul în locul hotelului neterminat cara aşa va rămâne, cu castaniia ceia imenşi dar defrişaţi că dădeau prea mult oxigen.
Aşa, avem asta. Cum s-a ajuns aici, nu e nevoie de întrebat aşi ai volanului sau experţi în industria aută, că se vede fără lunetă. La mai mare. Sau poate aranjâm o parcare cu spatele, din direcţia opusă, ca să se îndrepte la loc. Am evoluat de la la locul de dat cu capul, la locul de dat cu spatele