Observăm că, cu cât timpul adaugă veacuri după veacuri, creând perspectivă, cu atât Iisus e mai mare şi mai apropiat de noi. Cel născut de două ori, o dată din veşnicie – mai înainte de veci din Tatăl, şi a doua oară în timp – din Fecioara Maria, a antrenat veşnicia în timp încât veacurile repetă Naşterea Lui ca o renaştere a lor. Timpul inevitabil se învecheşte; numai veşnicia e nouă şi mereu aceeaşi. Cu veşnicia a învăluit Iisus viaţa." (din predica Părintelui Arsenie la Naşterea Domnului; Prislop, 25.XII.49.).
Naşterea Domnului Iisus Hristos s-a întâmplat chiar în 25 decembrie, la Betleem la nouă luni de la Buna Vestire, când Gavril Arhanghelul i-a vestit Fecioarei Maria că va naşte un fiu de la Duhul Sfânt. Elementele istorice şi topografice atestă acest fapt al Naşterii lui Iisus Hristos, iar sfinţiţi scriitori Matei, Marcu, Luca şi Ioan au consemnat istoria îmbinând faptele omeneşti cu Revelaţia divină.
În cultura poporului român tradiţia creştină a încrestat Revelaţia adică descoperirea divină şi faptele istorice în colindele minunate care sunt cum spuneam o liturghie folclorică, doar câteva versuri dintr-o colindă străbună de pe Târnava Mare, merită spuse aici: "Maria se preumbla, vrând locaş a-şi căpăta. Jos în sus şi iar în jos, că bătea vânt friguros. şi-avea veşmânt de argint să nască pe Fiul Sfânt. Durerile o cuprindea, să mai meargă nu putea. La un grajd de oi soseşte, jos în iesle poposeşte. Pe la cântători târziu Maica Sfântă a născut Fiu. şi cum naşte Maica Sfântă, îngerii din ceruri cântă".
Sunt colindele care cinstesc Naşterea Domnului şi multe din ele înaintează în biografia lui Iisus arătând momente mântuitoare: se întâlneşte cu Ioan, nănaşul lui Dumnezeu; Iisus e chemat de stoluri de păsări, mai ales porumbei cu glasuri de îngerei care îi spun că de când e Domnul adormit lumea rău s-a păgânit. Domnul cum îi auzea el pe dată se scula, căldăruşa cu apă lua, El pe prunci îi boteza, pe cei tineri cununa, pe bătrâni îi creştina. Colindele urcă şi mai sus spre dealul Golgota, unde oamenii îl iau în suliţe şi-L răstignesc pe o cruce de lemn de brad. Refrenul colindelor este "Lerui-ler" de la "Aleluia" , "Flori de măr", "Flori de merişor" şi altele toate simboluri creştine de o vechime cu istoria poporului român.
După ziua de Crăciun avem Praznicul Soborului Maicii Domnului care o laudă pe Fecioara Maria şi în textele din slujbele acestei zile este teologia ortodoxă, pe care două Sinoade Ecumenice au formulat-o, cel de la Efes din 431 şi cel de la Calcedon din 451. Această teologie se numeşte în dogmatică, Mariologie. A fost îmbrăcată în canoane, tropare, condace şi stihiri de mari poeţi şi scriitori creştini care au primit calificarea de Sfinţi Părinţi. Printre ei este Sfântul Ioan Gură de aur, apoi Sfântul Ioan Damaschinul, adică din Damasc, din secolul VII; Sfântul Maxim Mărturisitorul, trăitor între 580 şi 659. După ei au venit, către anii 800-1000, Andrei Cretanul, Cosma şi Roman Melozii. Dar vom cita aici pe Sfântul Grigorie Palama care a trăit la anii 1296 – 1359 şi a ajuns după o viaţă în muntele Athos să fie luat rob la arabii mahomedani, iar după eliberare, fiind plătit de un creştin sârb devine Arhiepiscopul Tesalonicului. Sfântul Grigorie Palama a formulat teologic practica Rugăciunii Inimii, numită şi isihastă de la cuvântul isihie care înseamnă liniştirea sufletului, potolirea simţurilor, pe trei trepte: curăţia, luminarea şi îndumnezeirea, cu temeiuri în teologia Sfântului Dionisie Areopagitul. Este supranumit Părintele Isihasmului. Această mişcare isihastă a fost preluată de Sfântul Paisie Velicicovski, ucrainean de origine, care pe muntele Athos şi-a făcut sute de ucenici şi de acolo a venit în Moldova, unde a dezvoltat această mişcare la Mânăstirea Secu şi apoi la Neamţ, în anii 1740-1772. Însuşi Paisie a tradus din limba greacă multe din scrierile lui Grigorie Palama. Despre Fecioara Maria a scris Sfântul Grigorie Palama cele mai înalte cuvinte din teologia ortodoxă, numind-o "Fecioară Maria prototip al vieţii isihaste". El spune: "Este vârful culminant al tuturor sfinţilor… o prăznuim pe Aceasta mai presus decât Sfinţii din cer… ea e Mireasa Pururea Fecioara, ea e neobosită a fi solitoarea la Dumnezeu care s-a născut din ea… noi toţi avem datoria de a-i aduce laude Mamei lui Dumnezeu, atât toţi în comun, cât şi fiecare în parte punând în comun odele care i-au fost aduse ei din orice veac, împletind în toată ziua şi în tot ceasul o horă dumnezeiască melodioasă şi nesfârşită". (Grigorie Palama, Fecioara Maria şi Petru Athonitul – prototipuri ale vieţii isihaste şi alte scrieri duhovniceşti; Deisis, 2005,p.181).
Iată deci cum noi, creştinii ortodocşi, o cinstim pe Preacurata Fecioară Maria Născătoarea de Dumnezeu în această a doua zi de Crăciun. Îl amintim pe Sfântul Arhidiacon Ştefan, primul martir creştin omorât cu pietre cu Ierusalim la câtva timp după Rusaliile, care au întemeiat Biserica lui Hristos. El este prăznuit a treia zi de Crăciun. Se încheie iată anul 2022. Ce am putea constata mai mult şi mai bine din punct de vedere creştin? Constatăm că la noi în ţară este pace şi nu război ca la vecinii noştri. Că bisericile, mai ales în oraşe, începând cu Catedrala Patriarhală din Bucureşti, au fost pline de credincioşi, mai ales tineri, că s-au organizat în multe locuri concerte de colinde, că ne-au colindat pe la casele noastre copii şi tineri aducându-ne vestea Naşterii lui Hristos. Deci putem spune că am avut un an binecuvântat. Să ne rugăm Bunului Dumnezeu şi să îi mulţumim pentru toate darurile ce ni
le-a dat în acest an 2022 de la Naşterea Fiului Său Iisus Hristos. şi desigur să ne pregătim şi creştineşte pentru trecerea în Noul An 2023.
Primiţi Pluguşorul? Da!
"Mâine Anul se-noieşte. Pluguşorul se porneşte. Şi începem a ura. Pe la case a colinda. Pluguşorul de la noi. Pluguşorul tras de boi. La anu şi la mulţi ani!"