Foto: facebook/Beach, Please Festival
Pot să vină 1.000 de organizatori, trapperi, rapperi, openmainzi sau aplaudaci din zona “Bravo Selly” dar dincolo de orice revoltă şi scandal(izare), la ce te puteai aştepta de la un festival numit “Beach Please”? Hai să ne romglezim puţin şi să ne apucăm să pronunţăm (împreună sau nu) “Beach”. Apoi “Bitch”. Sună aproape similar? Sună. Numai că una însemnă plajă, cealaltă, “c**vă”. Deci scuze, dincolo de jocul de cuvinte isteţ şi numai bun pentru a fenta vigilenţa structurilor care ar trebui să fie vigilente, e cam clar cum stăm cu denumirea festivalului. La fel cum se ştie că, dincolo de chestia cu limitarea prezenţei de la o vârstă în sus, majoritatea celor care participă la aşa ceva sunt minori.
La ce ar fi trebuit să vă aşteptaţi de la un eveniment numit “Beach Please”? La ceva agreabil? La un Mozart, un Lacul Lebedelor, la nemuritorul vals şi tango-ul n-are rival pe lume? La “Best of ’80s & ’90s?” Este un festival care defineşte ceea ce promovează. Şi apropo, nu e nici la prima ediţie nici la primul scandal referitor la ce se cântă pe scena aceea de la sărmanul Costineşti. Dar acum a răbufnit, “graţie” (vorba vine) incidentelor de acolo.
Cum să-ţi bagi în România apoi să-i faci proşti pe ăia care ţi-au înţeles mesajul
Aşa-i că a fost revoltător cum Albert NBN (aşa îl cheamă artistic, ştiaţi?) şi-a băgat în România şi s-a pipi pe ţara noastră? Şi cum se ambiţionează să nu păţească nimic? Păi asta cu România e pistol cu capse că e doar o încălcare a Constituţiei (chestie la care sunt experţi şi politicienii noştri). Dar să vedem cum e cu prezentarea şi indirect promovarea, pe scenă a infracţiunilor. O ştii? Dacă nu, întreabă pe la şcoală sau liceu, dar nu pe “noi dascălii”, ci pe copii. Sună aşa “Nu-i dau iarbă, îi dau să tragă cocaină/Nu am nicio vină/M-a luat de la studio, am f***t-o în mașină”. Sau “Pistolu’ în mână, pe cine mai iau/Sunt AlbertNBN, am ce pi**ă vreau”. Pă cultură, ce mai. Cui nu-i place, e un comunist frustrat.
După ce a bubuit scandalul, Albert NBN îi face pe români proşti că nu au înţeles genialitatea gestului său: “În primul rând, sunteţi nişte inculţi care nu ştiţi la ce mă refer. Şi nici nu încerc să vă explic la ce mă refer. Eu le-am explicat la copiii voştri să nu se drogheze de fiecare dată când am făcut show pe scenă. (dar se referă la droguri în cântecele lui, n.n.). Dacă n-aveţi bani să ajungeţi la Beach, Please! şi sunteţi frustraţi, nu-i problema noastră. Nu o mai căutaţi cu noi, pentru că sunteţi penibili, sunteţi jalnici, sunteţi nişte bătrâni proşti care la copiii voştri le curg balele după noi. Gen, nu aveţi ce să faceţi. Sincer! Nu că asta ar fi ceva rău.”
Ei, e clar? E super clar. Cel mai amuzant este când îţi prăjesc capul cu reclamă la droguri apoi vin şi zic “a, eu la intro le-am spus să nu consume”. Mişcare isteaţă de PR, pentru că indemnul la comiterea de infracţiuni e faptă penală. Apologia drogurilor, a sexului şi înjurăturile sunt doar pasibile de amendă şi “tulburarea liniştii publice”.
Păţeşte ceva copilul? Părintele e vinovat
Da, un minor a sărit, îndemnat (în mod repetat!) de către unul dintre invitaţii de pe scenă să sară aşa pe fani. Un obicei de altfel vechi de prin anii 80, ajuns aici “furat” de la concertele de metal. Numai că băiatul nu a nimerit fanii, ci un gard. Acum e la spital, conştient.
Organizatorii, teoretic, s-au scos: de vină e interpretul spune Selly, care ca organizator nu-i aşa că el l-a invitat pe cel de care s-a “lepădat”. Plus că, tot ca organizator, trebuia să ştie obiceiurile interpretului. Plus că s-au mai scos o dată, în scris. Dacă spectatorul e minor şi peste 15 ani, răspunzător de tot ce păţeşte el la Beach, Please, este… părintele.
Foto: facebook/Selly
O spun chiar organizatorii Beach, Please: “Din motive de securitate, vârsta minimă de la care poți participa la Beach, Please! 2025 este 14 ani. Persoanele cu vârsta de 14 ani trebuie să vină însoțite de un părinte sau un tutore legal. În cazul în care ai între 15 și 18 ani, este nevoie să prezinți la intrarea în festival și o declarație pe proprie răspundere semnată de părinte / reprezentant legal…”
Ce spune în declaraţie? Că declari prin prezenta că îţi asumi “deplina răspundere pentru minor/minoră”, şi mai ales că îţi asumi “responsabilitatea pentru orice incident si vătămare pe care ar suferi-o minorul/minora datorită lipsei mele de supraveghere adecvate precum si pentru orice prejudiciu sau pagubă cauzată de către minor din culpa sa Organizatorului sau oricăror alte persoane fizice sau juridice”.
Amuzant este că Selly a declarat că B, P este un festival “care se adresează aproape exclusiv tinerilor între 18 și 25 de ani”. De aceea vârsta minimă e de 14 ani. Bate? Nu. Nu contează. “Limbajul licenţios” al pieselor “este cunoscut de orice participant”, ar mai fi o scuză care iar nu ţine. Pentru că tu promovezi limbajul licenţios în rândul minorilor.
O legislaţie extrem de subţire. Care permite
Chiar dacă se face mare gălăgie (mai ales în zona aşa-zis civică) privind drepturile copilului, ei bine, cel puţin aşa, într-o primă lectură, minorii nu prea sunt protejaţi de vreo lege pe tema expunerii şi difuzării de piese cu “limbaj licenţios”. Asta cu accesul pe acceptul părinţilor e subţire rău, atâta vreme cât asemenea evenimente sunt permise şi permisive.
La fel, lumea revoltată se miră că în asemenea cazuri se dau doar amenzi. Păi cam doar amenzi se pot da. Legea 61/1991 prevede doar că sunt contravenţii “dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni”, “săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări (…) de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora (Art 2). Asta e legea favorită la festivaluri atunci când vin băieţii cu amenzile.
Numai că nu e doar atât. Avem şi Codul penal, care, la Art. 184, defineşte “fapta săvârşită în public”, pentru cei care spun că un festival este ceva privat, indoors sau dincoace de gard. Conform CP, o faptă se consideră săvârşită în public şi atunci când a fost comisă “într-un loc neaccesibil publicului, însă cu intenţia ca fapta să fie auzită sau văzută şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane” sau “într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie…”
Dacă vor striga unii că libera exprimare, avem Legea 272/2004, unde, da, la art.28, spune “Copilul are dreptul la libertate de exprimare”. Şi că e liber să caute, să primească şi să difuzeze, “informații de orice natură, inclusiv în mediul online”. Ce infomaţii? Cele “care vizează promovarea bunăstării sale sociale, spirituale și morale, sănătatea sa fizică și mentală”. Dacă trapperii promovează aşa ceva, aş dori să ştiu şi eu.
Cine e curios şi caută, găseşte. Multe piese sunt încadrabile şi la pornografie. Pentru că Legea privind combaterea pornografiei, nr. 196/2003, stabileşte ca fiind pornografie: gesturi sau comportamente sexuale explicite, (…) imagini, sunete ori cuvinte care prin semnificaţia lor aduc ofensă la pudoare, precum şi orice alte forme de manifestare indecentă privind viaţa sexuală, dacă se săvârşesc în public”. La fel, la “materiale cu caracter obscen” sunt trecute şi “piese muzicale”, plus “alte forme de exprimare care prezintă explicit sau sugerează o activitate sexuală“. Beach, please…
A, despre băgatul (…) în România, noi ăştia inculţii care nu ştim la ce se referă faimosul Albert NBN, îl informăm că tocmai şi-a băgat-o şi în Constituţie, deci s-a expus voluntar la orice plângere împotriva lui. Art 6 din Constituţia României spune că “Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei”. Şi mai ales, atenţie la neatenţie, că “Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii (…) precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri”.
Dacă acestea sunt încălcate, este răspunzător, civil şi dpdv constituţional şi organizatorul: “Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusa la cunoştinţa publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, în condiţiile legii”.
Mai rămâne întrebarea “care lege?” Păi nu prea e lege care să se refere în mod specific la mesajele transmise de artişti, muzicieni ori la manifestările artistice, care să “taxeze” promovarea infracţiunilor, a comportamentului necivilizat, a sexului, a consumului de droguri. Este încriminat doar “îndemnul”, deci orice rapper-trapper poate să îşi înceapă recitalul cu “Şi nu uitaţi să spuneţi nu drogurilor”; apoi să bage mare despre cum se prăjeşte el sau alţii şi ce tare e asta. La fel, nu e o lege clară privind expunerea minorilor la asemenea manifestări, cu sau fără acordul părinţilor. Treaba, cel puţin după cunoştinţele mele juridice e destul de gri. Dacă are cumva alte nuanţe, aştept opinii contrare.
Chiar dacă vor sări unii că o dăm iar pe nostalgii, să nu uităm că, pe vremuri, la Costineşti concertau cele mai tari trupe de rock ale României. Care în ciuda regimului, scoteau şi interpretau MUZICĂ. Treaba însă a degenerat. Destul de trist, mai ales pentru adepţii teoriei că “Lumea a evoluat”. Oricum, copiii sunt protejaţi în România de multe chestii, numai de muzica lor, nu.
Dumitru CHISELIȚĂ
Ștefania Vesa
Ștefania Vesa
Maria-Antonia OANA
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Maria-Antonia OANA
Dan FRÂNCU
BUG Mafia ce facea cu Romania prin anii 2000?