Articol
De câteva săptămâni se produc turbulențe fără precedent la prețul laptelui crud de vacă. Achizitorii au anunțat fermierii că reduc prețul și cu 39%. S-a ajuns la preț de 1,4 lei, 1,6 lei și 1,8 lei/ litrul, în funcție de norocul fiecăruia. Cei care astăzi primesc 2,2 lei / litru sunt niște fericiți !
De unde această scădere? În condițiile în care prețurile la utilități (energie electrică, gaze, apă), motorină, salarii nu au scăzut!, prețul furajelor produse cu costuri enorme anul trecut a rămas același (!) nu avem altele de înlocuire, iar chiriile și alte costuri indirecte au rămas constante !
Cum motivează procesatorii ? Răspunsul este că s-au produs intrări masive de lapte din import, adus la poarta fabricii cu 1,7 lei litrul. Însă ce nu se spune este faptul că procesatorii au stocuri mari de marfă, rezultate din scăderea consumului de lactate după Sărbătorile de Iarnă, iar postul Paștelui a dus la prăbușirea efectivă a consumului de proteină. Astfel că disperarea producătorilor este mare, lactatele fiind marfă perisabilă, cu termen de valabilitate mic, iar pe acest trend general al crizei provocate de război (sincer, până acum, nu am auzit această informație că în România se procesează lapte din Ucraina), procesatorii forțează prețul laptelui crud.
Fermierii mici, cei care au până în 50 cap de vaci știu că urmează perioada de creștere a producției de lapte, așa este fluctuația în acest sector , primăvara producția se triplează față de sezonul rece , iar ei se văd nevoiți să accepte prețul procesatorului , fiind la ”mâna ” acestuia . Astăzi am auzit de 0,8 lei/ litru (!!!!) , un preț șocant. Ne mai mirăm că fermierul român preferă să dea laptele la porci !
Cealaltă categorie de fermieri , cei care dețin ferme de lapte autorizate iar bovinele sunt pe grajd, au producție de lapte constantă în general, dar dacă nu au contract bine negociat cu procesatorii, sunt nevoiți în actualele condiții să vândă sub prețul de cost.
Ne întrebăm de unde acest preț de 1,7 lei/litru (???), lapte din import, preț cu transport inclus. Răspunsul este unul cât se poate de simplu: statele europene își susțin fermierii prin subvenții masive, având tot interesul de a-și valorifica producția la export și de a elimina concurența. România importă, din păcate, masiv lapte. La fel ca și în alte sectoare zootehnice (suine, păsări), interesul de distrugere este foarte evident !
Fabricile de procesare așteaptă “cu sufletul la gură“ Săptămâna Mare, perioada în care vor recupera minusurile generate începând cu luna ianuarie de când vânzările s-au prăbușit atât datorită prețurilor enorme ale lactatelor, a postului cât și datorită cheltuielilor mari la utilități. Așadar va fi evident că așteptările vizavi de volumul vânzărilor este unul foarte mare.
Iar despre comercianți, cei care sunt între producători și consumatori, cum se spune “ numai de bine” . Ei sunt cei mai puțin afectați, deoarece adaosul comercial nu și-l modifică, rămâne tot între 20 și 200%! Vom vedea cel mai probabil ceva oferte la marfa de import și cam atât !
Pentru o informare corectă a dvs. , la un preț de 1,7 lei/ l lapte crud , 1 kg de telemea ar trebui să nu depășească la vânzare prețul de 29 lei , cașcavalul maxim 38 lei/kg, brânza dulce 17 lei, smântâna maxim 30 lei, cașul maxim 31 lei, laptele dulce maxim 6 lei, brânza de burduf maxim 38 lei/kg. Însă astăzi găsim la vânzare telemea începând cu 34 lei, cașcaval 60-80 lei, lapte 8-12 lei, unt 75-100 lei, burduf 50-80 lei, caș 43 lei/kg.
În acest context pierd cei care sunt la capetele lanțului alimentar : fermierul român care este la mâna achizitorului și clientul român de lactate care plătește prețul stabilit de vânzător.
Cine câștigă? Acum vor câștiga procesatorii pentru că forțează diminuarea prețului materiei prime, iar reduceri de preț la raft nu se întrevăd , pentru că, nu-i așa, vorba românului, o dată pe an e Paștele , așa că se va scotoci prin buzunare și va cumpăra de toate , să fie masa îmbelșugată ! Vă sună cunoscut ?
Cine câștigă întotdeauna ? Comerciantul, cel care indiferent de sezon, de situația geopolitică și strategică, de pandemie și de război, își va menține același adaos comercial. Totuși, pentru că suntem români și cuvântul “brânză“ este unul strămoșesc, mândrindu-ne cu asta, ar trebui ca atunci când suntem la raftul de lactate să căutăm marfă românească fabricată din lapte autohton, susținându-i pe cei care mai trudesc încă ! Să aveți poftă … bună ! La brânza românească !
Magda HORHAT