Sunt și astăzi vârstnici  care își aduc aminte de Grădina Veneția, localul care ocupă o parte din amplasamentul de acum al Magazinului Dumbrava. Cei mai mulți au prins Orchestra lui Sandu Honțiu, unii l-au ascultat pe Vlad Dionisie, înaintea lor, însă, în anii´40,  acolo au cântat celebrele Maria Lătărețu sau Mia Braia.

Despre Grădina Veneția se spune că s-a deschis în 1938, documentarea pentru acest articol  confirmă, însă, o inaugurare în 1939: ˝La 10  Maiu se deschide cea mai frumoasă şi mai mare grădină a Sibiului Grădina – Restaurant „VENEŢIA“  – Piaţa Unirii (Lângă cinema „Apollo“) de sub conducerea simpaticului restaurator Ionel Răcuciu ˝ anunță Gazeta Sibiului, pe 7 mai 1939.

Ionel Racuciu a fost fiul lui Dumitru Răcuciu, fost primar al Săliștei ani de zile. Răcuciu junior avea deja afaceri în domeniul alimentației publice, administrând restaurantul din strada Regina Maria nr.42 (astăzi Nicolae Bălcescu), acolo unde au funcționat ˝Gambrinus˝ și ˝La Pașa˝. 

De altfel, într-o reclamă sibiană acesta confirmă:  ˝ATENȚIUNE! Aduc  la cunoştinţa stimaţilor mei clienți  şi Onor. public că pentru sezonul de vară am închis restaurantul din Sibiu, str. Regina Maria 42, mutând întreaga activitate la Restaurantul-Grădină VENEŢIA. Rugând şi pe mai departe tot concursul, asigur un serviciu prompt şi conştiincios pe lângă prețuri convenabile˝.

Grădina Veneția era locul în care se organizau banchete și chermeze, dar și seri tematice. În toată perioada funcționarii sale localul a găzduit orchestre, fie de jazz ( la începuturi), fie folclorice sau de muzică ușoară. Răcuciu se îngrijește ca serile la Veneția să fie deosebite, invită formații și își promovează continuu localul în presă. În 1940, deci la doar cațiva ani de la deschidere, Grădina Veneția trece deja printr-o renovare și se redeschide în prima zi de Paști. În toamna aceluiași an Ionel Răcuciu preia și Restaurantul Unicum, tot de pe strada N. Bălcescu de astăzi (nr.38). Unicum a fost înființat în acea locație în 1901 (potrivit patrimoniu.sibiu.ro), iar denumirea a rezistat până după anii 2000.

˝ Distinsul şi apreciatul restaurator sibian dl Ionel D. Răcuciu, care a patronat cu multă pricepere şi demnitate restaurantul-grădină „Veneţia“ a preluat săptămâna aceasta vechiul şi renumitul restaurant „Unicum"  din str. Regina Maria 38. Deschiderea restaurantului „Unicum“ frumos şi bine amenajat a avut loc Miercuri, 9 Oct., de faţă fiind un mare număr de distinse personalităţi sibiene care l-au asigurat pe dl Ionel Răcuciu de tot concursul lor în marele şi elegantul restaurant˝ – scria Gazeta Sibiului pe 11 octombrie 1940.

În 1941 Grădina Veneția o găzduiește în fiecare seară pe Maria Lătărețu și se promovează împreună cu Unicum.

Grădina Veneția ajunge, în 1944, în administrarea unui alt fiu al Marginimii Sibiului (Dumitru Dăderlat, mutat la Iași și apoi refugiat înapoi la Sibiu). Cânta în local ˝Drăgălaşa şi simpatica domnişoară Ecaterina Răceanu, bine cunoscută de la Radio Bucureşti ˝- după cum scria presa locală a Sibiului.

Dăderlat înființase deja la Sibiu câteva localuri, dar era și proprietar de fabrici (mezeluri și tricotaje). În 1946 deschide la doi pași de Piața Mare, pe strada Avram Iancu nr.7 ˝Restaurantul- berărie-bodegă ˝.

Grădina Veneția ajunge, inevitabil, odată cu instalarea comuniștilor, proprietate a Statului. De fapt, a orașului și încă chiar înainte de actul naționalizării.

˝Actualul restaurant şi hotel „Bulevard“ va fi preluat de către societatea comercială municipală, având aceeaşi destinaţie.  De asemenea Primăria va prelua grădina şi localul „Veneţia“ precum şi grădina Teatrului. Pentru buna funcţionare a acestor localuri alimentare, hoteluri şi grădini de vară, amintita societate, al cărui unic acţionar este municipiul Sibiu, va face investiţii, amenajări şi o perfectă aprovizionare, pe lîngă preţuri populare ˝ – scria ziarul România Viitoare din 29 aprilie 1948 reproducând o decizie a primarului de atunci al Sibiului, Vasile Hada.

Firește, un asemenea gest a adus după sine și schimbarea denumirilor, ce-i drept nu pentru prea multă vreme. Grădina Veneția a fost botezată (cum altfel?) ˝23 August˝, iar terasa Bulevard ˝9 Mai˝. Redeschiderea sezonului în 1948 a fost făcută după renovări și cu același primar Hada pe post de invitat de onoare.

Grădina Veneția ajunge la Întreprinderile Alimentare ale Orașului Sibiu, la IHR (Întreprinderea de Hoteluri și Restaurante), apoi la TAPL (Trustul de Alimentație Publică Locală) și ICSAP (Întreprinderea Comercială de Stat – Alimentație Publică). Continuă și programul artistic, dar  nu e pe gustul tuturor.

˝ Ceea ce face însă notă discordantă cu renumele de care se bucură oraşul nostru în alimentaţia publică este repertoriul unor formaţii ce se vor de muzică, dar chinuie consumatorii cu stridenţele lor la grădina de vară „Veneţia“ sau la „Terasa Dumbravă“. Cum de se încredinţează microfonul, în special la „Terasa Dumbravă“, unor solişti care „scîrţîie“ melodia, care pun urechile ascultătorilor la grele încercări ? ˝ – se întreabă Tribuna din 27 iulie 1971.

De ochiul vigilent al reporterilor de atunci nu scăpau nici restul localurilor. În 1974, ziariștii le-au luat pe toate la rând, iar despre Veneția au scris ca fiind o demonstrație de ˝ prost gust, vulgaritate, denaturare grosolană a folclorului˝…

Deja de  la începutul anilor ´70 devine destul de clar că Grădina Veneția nu o să-și mai aibă loc în noul CENTRU CIVIC al Sibiului, așa cum era denumită zona Piața Unirii. Inițial se anunță că pe locul Grădinii Veneția se va construi un mare magazin universal (Tribuna, 26 februarie 1972), apoi că acolo o să fie un mare restaurant (Tribuna, 8 iulie 1972), apoi din nou că se va face un mare magazin (Tribuna, 11 septembrie 1973). 

1974 este ultimul an de funcționare pentru Grădina VENEȚIA. Era anunțată public, începând cu 15 septembrie,  organizarea unei mustării, odată cu cea de ˝La Turn˝ ,  cu cea de la Restaurantul Postăvarul din Cisnădioara și cu cele din localurile din cartiere (Hipodrom, Sibiul Nou, Gușterița, Turnișor etc).

În 1975 începe, pe locul Grădinii Veneția  și în locul vechilor clădiri, construcția Magazinului Dumbrava, mall-ul dinaintea mall-urilor sibiene. Ocupă un amplasament amplu, peste drum de Hotelul Continental (început în 1973 și inaugurat în 1976) și de Casa de Cultură a Sindicatelor (începută în mai 1969 și inaugurată în 1973) și la câțiva pași de Blocul Plombă (spațiul dintre Blocul Plombă și Magazinul Dumbrava avea să fie utilizat ulterior prin edificarea Casei Modei (inaugurată în decembrie 1980).

Nicolae EREM