Brațe robotizate, exoschelet, mers în semi-imponderabilitate: viitorul a ajuns la Spitalul Județean Sibiu

La Secția Clinică Recuperare Medicală nr. I din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, realitatea bate fără efort scenariul unui film science-fiction. Aici, nu mai vezi doar cadre metalice, ci hamuri suspendate, console digitale și brațe robotizate care execută mișcări cu precizie milimetrică.
Printr-o investiție susținută de Ministerul Sănătății și Consiliul Județean Sibiu, recuperarea medicală sibiană a făcut un salt direct în secolul XXI.

„Era roboticii în medicina fizică și de reabilitare”

O găsim pe șefa secției, prof. univ. dr. Florina Popa, în mijlocul pacienților care reînvață gesturi simple: un pas, o prindere, o ridicare. Pentru unii, aceste mișcări înseamnă revenirea la viața de dinaintea unui accident sau a unui atac vascular cerebral.
„Tehnologiile robotice în reabilitarea medicală reprezintă standardul cel mai înalt din domeniu. Putem vorbi despre era roboticii în medicina fizică și de reabilitare”, spune medicul.
În jur, aparatele decurând instalate confirmă afirmația. Dispozitivele sunt folosite pentru pacienți afecțiuni neurologice, dar și pentru cei cu afecțiuni ortopedice și posttraumatice.
„Pot fi utilizate pentru pacienții neurologici cum ar fi cei cu accidente vasculare cerebrale, boala Parkinson sau traumatisme vertebro-medulare, și au un rol important în dezvoltarea neuroplasticității. De asemenea, le utilizăm pentru pacienții cu afecțiuni ortopedice și posttraumatice sau alte cauze generatoare de dizabilitate.”

Reînvățarea mersului, pas cu pas

Primul aparat care atrage privirea este „Zero G”, un sistem cu ham suspendat pe șină, conectat la un computer. Pacientul este susținut, iar greutatea corporală este preluată progresiv de mecanism. Senzorii urmăresc fiecare pas.
Gabriel Vereș, 58 de ani, din Tălmaciu, înaintează atent pe culoar. „Am suferit un accident. Un utilaj agricol mi-a fracturat ambele picioare”, spune el. „Sunt un om activ, nu sunt obișnuit să stau, să nu fac nimic.”
Computerul înregistrează cadența și eventualele dezechilibre. În trecut, sprijinul venea de la barele paralele și de la forța fizică a kinetoterapeuților care susțineau pacientul.
„Înainte foloseam acele bare paralele de care pacienții se sprijineau. Era un efort mare atât pentru pacienți, cât și pentru personalul medical. Aici avem imaginea clară a progresului”, explică dr. Florentina Popa.
După câțiva pași siguri, bărbatul trece în sala alăturată. Urmează partea care îl face să zâmbească: mersul în semi-imponderabilitate.

Plutind deasupra benzii

Banda anti-gravitațională seamănă cu un echipament dintr-un laborator spațial. „Pacienții au suportul unei perne de aer care se închide ermetic în jurul brâului. Ei pășesc ridicați de forța aerului, iar greutatea proprie este mult redusă atunci când calcă pe bandă. Aici pot inclusiv să alerge”, arată șefa secției.
Pentru cineva care se temea că va relua recuperarea cu benzi elastice și sprijin rigid, diferența este uriașă. „Credeam că voi folosi benzi elastice și acele bare paralele. Nici vorbă de așa ceva: e plin de roboți și computere”, spune Gabriel Vereș.

De la verticalizare la mers autonom

Într-un colț al sălii se află exoscheletul. Metalic, articulat, cu o consolă tactilă în spate, dispozitivul este destinat pacienților cu paralizie sau alte disfuncționalități ale membrelor inferioare.
Un student aflat în practică face o demonstrație. „Te sprijini pe piciorul drept, pășești cu stângul. Privirea înainte, te sprijini pe stângul, pășește cu piciorul drept”, îl îndrumă kinetoterapeutul.
Mișcările sunt controlate din consola digitală: pași, opriri, ridicări, întoarceri.
„Înainte foloseam un dispozitiv greoi, cu care doar ridicam pacientul în poziție verticală. Ce facem acum era de neimaginat în urmă cu câțiva ani”, completează dr. Florina Popa.
Alături, un braț robotic ajută un bărbat să-și recâștige mobilitatea mâinii. „Pacientul se recuperează după un atac cerebral. Reînvață să-și folosească degetele și mâna prin acest dispozitiv conectat la computer și la o serie de senzori care permit dezvoltarea neuroplasticității. Se credea că neuronii mor după un AVC, iată, se pare că sunt care pot fi salvați.”

Investiție de 17,5 milioane lei

Dotările au fost achiziționate la finalul anului 2025, printr-o finanțare totală de 17,5 milioane lei: 15,8 milioane lei de la Ministerul Sănătății, 1,76 milioane lei de la Consiliul Județean Sibiu și 300 de mii lei din bugetul spitalului.
Pe lângă echipamentele pentru recuperare, spitalul a achiziționat aparatură pentru ATI, chirurgie și radiologie. Cel mai scump echipament este un sistem hibrid mobil pentru chirurgie endovasculară, în valoare de 5,1 milioane lei.
„Dacă ar fi să vorbim despre cifre, acestea arată că cele mai multe finanțări le dedicăm infrastructurii de sănătate. Oamenii văd cum acesta se schimbă: Spitalul TBC l-am reabilitat în întregime, la «Județean» suntem în licitație cu ultimul pavilion nemodernizat, iar la «Psihiatrie» lucrăm la trei pavilioane, singurele nemodernizate. Apoi, avem o serie de achiziții de echipamente de ultimă generație, cum sunt cele de la Secția de Recuperare Medicală I, unde vorbim despre tehnologia viitorului. Dincolo de efortul nostru stau însă oamenii, specialiștii din domeniu care vor cu adevărat să participe la însănătoșirea sistemului public de sănătate. Între aceștia se află și echipa doamnei dr. Florina Popa, care merită felicitări și respectul nostru!”

Câștig pentru toți

La „Județean”, science-fiction-ul a devenit rutină medicală. Pacienții fac pași sprijiniți de algoritmi și senzori, medicii urmăresc grafice pe ecrane tactile, iar studenții Facultății de Medicină din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu învață pe echipamente care, până nu demult, păreau inaccesibile.
Într-o sală, Gabriel Vereș mai face câțiva pași. Privește înainte, atent, concentrat. Face pași spre viața de dinainte.

Foto: Răzvan NEGRU