Stingerea din viaţă a fotografului Fred Nuss, săptămâna trecută, a cutremurat Sibiul. Mulţi sibieni îl cunoşteau după statura înaltă (inconfundabilă) şi aparatul de fotografiat pe care-l purta la piept, dăruind Sibiului o adevărată istorie în imagini, inegalabilă. Născut în Sibiu, în 1 iunie 1934, a fost absolvent al Liceului „Gheorghe Lazăr”, meseria de bază fiind electrician, specializat în strungăria în fier, mecanică fină şi sudură electrică miniaturală. Arta fotografiei, care l-a făcut cunoscut pe toate meridianele globului, a învăţat-o singur – pas cu pas pe străzile Sibiului – documentând fiecare temă cu pasiune, timp de peste şase decenii. Încă din 1997, directorul Muzeului Brukenthal Alexandru Lungu afirma: „fără Fred Nuss, scrierea unei istorii contemporane a urbei noastre ar fi incompletă”. De altfel, nimeni nu ar trebui să uite că, în secolul XX, oraşul de pe malurile Cibinului a avut – în toate vremurile (cu mici întreruperi) – un cotidian tipărit, în limba română sau germană.

În paginile cotidianului „Tribuna” am descoperit pasiunea lui Fred pentru jazz. El însuşi scria în prima pagină a „Tribunei” (în 10 iunie 1994): «Jazzul este pentru ureche ceea ce este un „Picasso” pentru ochi: o dulce otravă cu aer de nebunie străfulgerând esteticul cu efect regenerator. Pentru Fred Nuss, Festivalul de Jazz nu este doar un prilej de a-şi manifesta talentul fotografic ci şi o întoarcere în timp cu ani, cu vise şi cu iubiri. Atunci i se aburesc ochii şi trăieşte fiecare clipă ca un june cu părul alb realizând cele mai fantastice poze: Jazz, Jazz, Jazz! De astăzi, alături de marii nebuni ai blues-ului – Fred Nuss!». Carol Pop de Szatmary – „ungur prin naştere, român prin operă şi destin” (www.romania-actualitati.ro) -, este considerat părintele fotografiei din România. Emil Fischer (n. 1873, Plovdiv – 1965, Sibiu) devenit sibian, încă din copilărie, a primit titlul de „fotograf al Curţii Imperiale a Austro-Ungariei” (în 1904), creând unul din cele mai importante fonduri de fotografie de arhivă din România, gestionate în prezent de Muzeul Naţional Brukenthal, fiind considerat cel mai important fotograf al Sibiului (10 mari sibieni – www.razvanpop.ro).

Şi totuşi Fred Nuss are un loc distinct în istoria fotografiei româneşti, un loc pe care istoria îl va consemna – în timp -, cu multă obiectivitate. În sprijinul artistului nostru, aducem o mărturie documentară, consemnată în revista „Transilvania” (1975), în articolul „EXPOZIŢIA JAZZ REPORTAJ '75”: «În peisajul expoziţional al acestui an, bogat în manifestări, lucrările prezentate de artistul fotograf Fred Nuss în grupajul intitulat „Jazz Reportaj '75” ocupă un loc aparte. şi aceasta, în primul rînd, datorită calităţii de cronică ilustrată a mişcării de jazz, de reportaj pe viu a drumului parcurs între două festivaluri de mişcarea jazzistică sibiană. (…) Fred Nuss a părăsit, în această expoziţie, calea grafică de exprimare abordând subiectele alese, aproape în exclusivitate, în maniera „life”. Faptul se cere consemnat deoarece a permis artistului o mai sinceră şi sensibilă apropiere de muzica de jazz, un contact nemijlocit şi nealterat cu creatorii ei, surprinderea momentelor tensionale şi a detaşărilor afective ale artiştilor, reuşind să transmită, prin intermediul imaginii fotografice, starea emoţională specifică interpreţilor şi auditorilor jazzului de calitate (…) Traian Rusu». Oricine lecturează paginile istorice, cu artistul Fred Nuss, poate realiza necesitatea şi oportunitatea organizării unei galerii cu opera artistului!

Pe când un muzeu al fotografiei, în primul oraş din România, capitală culturală europeană?

Din propria schiţă biografică – pe care i-a înmânat-o istoricului dr. Vasile Crişan („Enciclopedia Tribunei”, vol.V) – Fred Nuss a menţionat că a început cariera de fotoreporter, făcând parte din redacţia „Flacării Sibiului” (în 1962). Puţini sibieni ştiu că „Flăcăra Sibiului” a apărut în perioada 1952-1968, publicaţia fiind precursoarea cotidianului „Tribuna Sibiului”, refondat în 1968, odată cu înfiinţarea judeţului Sibiu. La apariţia „Tribunei Sibiului”, este cooptat în redacţie, aici publicându-şi fotografiile şi concomitent în publicaţiile de limbă germană „Die Woche”, după 1990, „Hermannstädter Zeitung”. Toate aceste publicaţii au beneficiat de talentul fotografic al lui Fred Nuss, încurajându-l şi găzduind seriale de grupaje foto – semnate cu numele propriu, intitulate „Fotoinformaţia zilei” (1973), „Fotocritică”, „Fotografia săptămânii” (1982) -, dar şi pagini întregi de instantanee ale Sibiului, în „Tribuna” şi „Tribuna.ro”, de astăzi.

Pe o vreme superbă de toamnă – marţi 11 octombrie -, comuna Cârţa a întâmpinat mulţimea de oaspeţi, în veşminte ruginii, viu pastelate. Gazde ale întregii slujbe de înmormântare – ţinută atât în germană, cât şi în română – au fost preoţii Michael Reger (preotul paroh al Cârţei) şi Klaus Untch (preot în Sibiu, Şura Mare şi Slimnic). Majoritatea celor prezenţi au fost surprinşi de ritual: catafalcul (învelit în tricolor) a fost prezentat în faţa bisericii, condus la cimitir, slujba ţinându-se la sfârşit, în frumoasa biserică multiseculară a vechii mănăstiri cisterciene din Cârţa. În cortegiul funerar, puţinii membri ai familiei Nuss – veniţi special din Germania – au fost însoţiţi de ritmurile funerare ale fanfarei din Turnişor – Neppendorfer Blaskapelle – imaginile procesiunii decente şi foarte protocolare, fiind impresionante. În acea atmosferă plăcută, de toamnă ireală care a îmbrăţişat întregul auditoriu, am asistat la momente unice, asigurate de prezenţa unui detaşament al Academiei Forţelor Terestre. Cei 30 de studenţi militari, coordonaţi discret şi profesionist de ofiţerul Marius-Constantin Ralea (şeful de protocol al instituţiei) au participat la întregul ritual al înmormântării, salvele trase în onoarea lui Fred Nuss – în vechiul cimitir evanghelic al comunităţii săseşti din Cârţa – respectând tradiţia şi legislaţia în vigoare, asigurând o solemnitate distinctă întregii manifestări!

Aici, am aflat că toţi cetăţenii decoraţi de preşedintele României au dreptul la onoruri militare. Colegul şi prietenul nostru, Fred Nuss, merita aceste onoruri militare fiindu-i conferit titlul de „cetăţean de onoare al Sibiului” (prin H.C.L. 467/2017) şi decorat (în 2020) de preşedintele Klaus Iohannis cu Ordinul „Meritul Cultural”, în grad de Cavaler, cat. F „Promovarea Culturii”. Mulţi prieteni şi colegi de viaţă şi de muncă au ţinut să fie prezenţi la înmormântarea lui Freddy (numele sub care era apelat, de prieteni). Alături de soţia îndoliată – Kati (Katarina) – au ţinuţi să fie prezenţi toţi marii făuritori ai presei scrise sibiene, „decani” fiind directorul general al cotidianului „Tribuna” – Mircea Biţu şi Beatrice Ungar – redactor şef al săptâmânalului sibian „Hermannstädter Zeitung” şi consilier judeţean. În faţa mănăstirii cisterciene din Cârţa s-au reîntâlnit vechii şi actualii tribunişti, redactori sau fotografi, majoritatea dintre ei urmându-şi pasiunea şi cariera profesională, fiind cunoscuţi din paginile cotidianului. Din rândul colegilor – cu care Fred a bătut judeţul Sibiu în lung şi lat, pentru a ilustra reportajele acestora – îi amintesc pe Nicolae Ivan, Nicolae Achim, Ioan Vulcan Agniţeanul – însoţit de fiica sa Carmen Vulcan (vocile de aur ale Radio România Actualităţi) – Adrian Popescu, Dan Frâncu (Avrig), dar şi membrii administraţiei, economiştii Vasile Tâlvan şi Dana Meruţ, jr. Caius Stănicescu, Lenuţa Mărginean, Emilia Hasmaţuchi, Paul Drăghiciu şi Nicolae Hrehoriec. A fost prezentă şi o delegaţie importantă a Bibliotecii Judeţene ASTRA, condusă de directorul şi istoricul dr. Răzvan Pop, Radu Irimie, Carol Szatmari, Alin Meruţ, aici incluzându-l şi pe tribunistul, astrist Ion Onuc-Nemeş şi pe dirijorul Florin Soare. A fost prezent patronul Editurii Constant, Laurenţiu Constantinescu, dar şi localnici, din mijlocul cărora nu a lipsit primarul comunei Cârţa, Daniel Cânduleţiu. Nu l-au uitat majoritatea membrilor Fotoclubului „Orizont”, Fred Nuss fiind un membru activ, participant la numeroase expoziţii în ţară şi străinătate, dar şi membru al juriilor de artă fotografică. Fred a fost decanul lor de vârstă şi – cred că nu greşesc – singurul care a primit premiul F.I.A.F. (Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică, în 1978). Pe ultimul drum – pe frumoasa stradă principală din Cârţa, plină de flori şi mici arbuşti cu frunze ruginii – i-am recunoscut pe moştenitorii spirituali ai marelui defunct – artiştii Andrei Buta, Daniel Bălţat, ing. Marcel Baciu, dar şi mai tânărul Răzvan Negru – imaginile acestora putând fi admirate atât în paginile îngălbenite de timp ale „Tribunei”, dar şi în albumele şi lucrările editate în ultimele două decenii. Manifestarea s-a încheiat în biserica mănăstirii Cârţa, întreaga slujbă respectând ritualul evanghelic, preoţii Michael Reger şi Klaus Untch lecturând necrologul, participanţii audiind un recital de orgă al artistei Christiane Neubert (din Făgăraş).

Frumoasa slujbă m-a marcat, atât prin ritualul diferit – adecvat personalităţii marelui defunct -, dar şi prin spaţiul impozant al ansamblului arhitectonic al fostei mănăstiri cisterciene. Aici şi acum, am realizat că avem un monument istoric – unicat în România -, comparabil stilistic cu ansambluri din Saxonia Inferioară (Mănăstirea Walkenried) şi Ungaria (Mănăstirea Pannonhalma), ambele pe lista UNESCO a patrimoniului mondial. Aşa cum afirma părintele Michael Reger, prietenul nostru Fred Nuss a iubit Cârţa, comuna familiei soţiei sale, Katarina, petrecându-şi mult timp în gospodăria moştenită, din această localitate. În ultimul timp starea de sănătate nu i-a mai permis să iasă în natură şi să practice minimele activităţi casnice, familia fiind nevoită să apeleze la serviciile Căminului Spital Dr. Carl Wolff Sibiu; în căminul spital – în ultimele cinci luni de viaţă – a beneficiat de îngrijire medicală de specialitate. Nimeni nu poate bănui drama din sufletul marelui artist, când în urma unui incident abia mai putea vedea, distingând vag conturul persoanelor din apropiere. El care era obişnuit să descopere câte un Picasso, în fiecare imagine! La intervenţia unui coleg tribunist, cunoscutul medic oftalmolog sibian dr. Adriana Stănilă i-a pus la dispoziţie (gratuit) o pereche de ochelari speciali, pe care Fred a primit-o cu mare bucurie, reuşind să citească un text şi exclamând fericit „MINUNE!”. Dar clipele de fericire, ştim că nu durează mult! Au fost, poate, ultimele momente de bucurie, pe care colegii tribunişti au reuşit să le aducă camaradului lor, pentru care lumina ochilor i-a asigurat întreaga viaţă, hrana sufletească.

Fiind alături de Fred – în aceste momente -, am redescoperit comuna Cârţa şi peisajul ei natural, înţelegând de ce mulţi au îndrăgit-o, legându-şi destinul de aceste meleaguri. Nu cunosc versurile poetului sas Josef Viktor Kästner (1826, Kerz – 1857, Sibiu), dar – trecând pe aici – nu pot să nu rememorez cântecul Mariei Tănase (numită de Nicolae Iorga „Pasărea Măiastră” a cântecului popular românesc): „Mă dusei să trec la Olt”.

Aşa cum Fred Nuss s-a simţit acasă în Cârţa (satul soţiei lui), aşa Maria Tănase a iubit aceste locuri, mama sa – Ana Munteanu – învăţând-o să iubească Oltul, care i-a devenit sursă de inspiraţie, în multe din cântările ei.

Toţi cei care treceţi prin Cârţa, vizitaţi cimitirul evanghelic, locul de odihnă al înaintaşilor saşi. Aici, oricine poate reconstitui o parte din istoria celor care au dus mai departe tradiţiile constructorilor sec. al XIII-lea. Acum, la capătul unui mormânt, proaspăt săpat şi plin de coroane o simplă cruce de lemn transmite – pentru posteritate – o informaţie:

„HIER RUHT Nuss Friedrich Günther Geb. 01.06.1934 – Ges. 05.10.2022 RUHE SANFT!”.

Oare, cât timp va trece pentru ca localnicii să se întrebe: „cine a fost Nuss Friedrich Günther”?

Astăzi, cotidianul „TRIBUNA” îi promovează memoria şi încearcă să transmită generaţiilor de tineri mesajul: „colegul nostru, Fred Nuss, a ilustrat – ca nimeni altul – întreaga comunitate a judeţului Sibiu, inclusiv sărbătorile de iarnă din Cârţa şi „BURDUHOŞII”, făcând celebri tinerii din sat, care încă se mai costumează an de an”.

ştiaţi că semnificaţia numelui „Kerz” (numele german al comunei Cârţa) – în traducere -, este „lumânare – candelă”?

În memoria celui care şi-a dedicat întreaga viaţă unei pasiuni – FOTOGRAFIA – voi aprinde o candelă la mormântul lui Freddy, ori de câte ori trec prin Cârţa! Şi nu trec rar! Dumnezeu să te odihnească în pace!

Ruhe in Frieden, Freddy!

Marius HALMAGHI

FOTO: Răzvan NEGRU