Viața politică locală a atins timp de patru ani, începând cu anul  1996,  un nivel greu de egalat atât statistic cât și și comportamental. Atunci,  în Consiliul Local al municipiului Sibiu au câștigat mandate nu mai puțin de 13 partide (plus un independent). Se întâmpla după o campanie electorală în care 19 candidați au vrut să devină primar, iar în total au depus candidaturi pentru Consiliul Local 26 de partide și 10 independenți! 

Ce e drept, în 2000, recordurile de candidaturi au fost bătute, rezultatele, însă, au taiat elanurile doritorilor.

PRIMĂRIA SIBIULUI  DUPĂ 1989 ȘI PRIMA DEBARCARE POLITICĂ POST DECEMBRISTĂ (NU ESTE SORIN ȘERBU!)

Puțină istorie, însă: Revoluția din 1989 îl găsește primar  al Sibiului pe Nicolae Stanciu, devenit în martie  1987, din secretar cu probleme organizatorice al Consiliului Municipal al PCR (în care fusese ales în iunie 1986) , prim sercetar  al acestuia. 

Frontul Salvării Naționale se înființează și la Sibiu, inițial la nivelul județului (cu scriitorul Mircea Tomus drept președinte și cu Nicolae Nan în funcția de primar al județului). Municipal,  FSN este condus de profesorul universitar Ioan Bogdan (cel care avea să devină ulterior parlamentar, iar după- primul  președinte al reînființatei  Curti de Conturi a României). Primar este numit, de către Comitetul FSN-ului municipal, Ioan Motea. Viceprimar devine Nicoale Popescu , iar sercretar Cornel Stirbeț (ulterior parlamentar). 

Motea nu rămâne în funcție decât până la începutul lunii noiembrie 1990, atunci când, după propriile-i spuse, sesizează ˝o nuanță de reproș˝ pentru faptul că nu este membru FSN. Avea să se petreacă, așadar, prima debarcare politică din Sibiul post-revoluționar. Motea explică într-un interviu dat Tribunei, pe 10 noiembrie 1990, cum au stat lucrurile și  spune că ˝ mi s-a sugerat indirect,  şi acum şi mai înainte, prin intermediari, că ar fi bine să devin membru F.S.N.˝. Refuză și… 

Primarul Motea este înlocuit, așadar, în noiembrie 1990 cu Petru Trif, tatăl actualului președinte al PSD Sibiu, deputatul Bogdan Trif. Viceprimar devine Valerian Poclitaru, iar lui i se alătură al doilea vice: Gheorghe Popa. Rămâne secretar Cornel Stirbeț.

PRIMELE ALEGERI LIBERE: 12 CANDIDAȚI LA PRIMAR ȘI 24 DE PARTIDE PENTRU CONSILIUL LOCAL

Politica se animă și la Sibiu  după Revoluție. Apar organizații locale ale tuturor partidelor cunoscute și -desigur- candidați ai acestora. În total, pentru alegerile din 9 februarie 1992 se înscriu în cursa  locală 12 candidați la funcția de primar (trei  dintre ei independenți), iar numărul totul al candidaților pentru Consiliul Local ajunge la sute: 16 partide cu liste mai mari sau mai mici  și 8 independenți.

Petru Trif este primar în funcție la Sibiu în 1992 și pleacă, teoretic, cu prima șansă de a câștiga conducerea Primăriei Sibiu. FSN investește în imagine (campaniile electorale nu erau decontate de Stat):  ˝Cine a realizat, va mai realiza˝- scrie în articolele publicitare-fluviu cumpărate de Frontul Salvării Naționale în Tribuna.

În competiție cu Petru Trif întră  candidatul Convenției Democratice, Sorin Șerbu, dar și reprezentanți ai partidelor care aveau să conteze în România politică a  anilor următori: PNL, PL, PUNR, PRM etc. 

Este anul în care întră și rămân o vreme  în politica locală și/sau în viața publică  Ioan Ittu (candidat independent pentru Consiliul Local și apoi viceprimar), profesorul Corneliu Bucur (candidat independent pentru Consiliul Local, apoi membru PD și parlamentar), arhitectul Hermann Fabini (candidat CDR, ulterior parlamentar), Aurel Maxim (candidat CDR  devenit apoi primar interimar), Lia Galic (candidat CDR, apoi parlamentar), Mircea Niculescu (candidat FSN, devenit apoi director al RAGCL și apoi al Apă-Canal Sibiu), Ioan Deac (candidat FSN, directorul COMPA), Iuliana Drăguțoiu (candidat MER, consilier foarte vocal timp de două mandate), medici, profesori și așa mai departe.

Primul tur al alegerilor locale din 1992  se termină cu două nume calificate: Sorin Șerbu (40,78%) și Petru Trif (28,53%). 

Câștigă, după două săptămâni, Sorin Șerbu (64,33%), iar în Consiliul Local întră reprezentanții a 10 partide, plus un independent, mai exact, următorii: Vasile Bogdan, Herman Fabini, Domnica-Ileana Filep, Dan Iordache, Aurel Maxim, Petru Roşca, Moise Ţuţurea (Convenţia Democratică), Ioan Deac, Mircea Niculescu, Valerian Poclitaru, Gh. Popa, Şt. Şoiman, Petru Trif (F.S.N.), Hans Wolfgang Auner, Hans Klein, Sara Reisenauer (F.D.G.R.), Constantin Panu şi Petru Simtion (PNL), Nicolae Tulici (P.L.-A.T.), loan Botezan (P.U.N.R.), Iuliana Drăguţoiu (M.E.), Ioan Irimină (P.R.M.), Liviu Vulcu (P.D.A.R.), Coriolan Budac (P.R.) şi Ioan Ittu (independent).

Curios, poate, cum FDGR, formațiunea care a condus Sibiul în ultimii 24 de ani a înregistrat, așa după cum se va vedea, suișuri și coborâșuri electorale.

Viceprimar al mandatului 1992-1996 devine Aurel Maxim, după două tururi de scrutin desfășurate în Consiliul Local Sibiu (în al doilea a intrat cu Constantin Panu).

1995: SIBIUL RĂMÂNE FĂRĂ RIMAR

Sorin Șerbu, primarul CDR, este nevoit să conducă orașul în probabil cei mai grei ani ai administrației publice: descentralizarea este încă un vis, resursele sunt  puține, bugetele se aprobă foarte târziu, iar  tensiunile  sunt mari. Țara este condusă de PDSR, prim ministru este Nicolae Văcăroiu, iar până la următoarele alegeri mai este un an. Prefect al județului este Traian Muntean, iar legile de atunci interziceau, teoretic, prefecților, să facă politică.

Acesta este contextul în care se întămplă ceea ce urmează:

˝ Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a dispus în dată de 2 martie 1995 începerea urmăririi penale împotriva primarului municipiului Sibiu, dl. Sorin Şerbu, pentru comiterea infracţiunii de instigare la fals, uz de fals şi deturnare de fonduri, fapte prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 25 raportat la art. 289 şi 291 Cod Penal şi art. 302/1 Cod Penal. De asemenea, dispune începerea urmăririi penale împotriva directorului economic al Primăriei Sibiu, dl. Mihai Pampu, pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual, uz de fals şi deturnare de fonduri˝- scrie Tribuna, pe 4 martie 1995. Având în vedere această situație, prefectul emite ordinul de suspendare din funcție a primarului Sorin Șerbu. Aurel Maxim devine primar interimar. 

Foarte pe scurt, a fost vorba despre niște bani pe care Primăria Sibiu îi primise de la o firmă cu titlu de sponsorizare pentru pachetele de Crăciun din Orășelul Copiilor și care au fost folosiți pentru petrecerea de sărbători a angajaților municipalității. Este greu de deslușit astăzi povestea de atunci, cert este că Sibiul a stat cu primar interimar până la alegerile din 1996. Scandalurile, însă, de-abia începeau…

1996: FDGR LA NIVEL MINIM ISTORIC. CONSILIUL LOCAL CU  13 PARTIDE 

Mandatul 1996-2000 este cel care, probabil, a exasperat sibienii și a netezit, astfel, drumul FDGR spre putere. Dan Condurat a fost un primar, să zicem, mai puțin convențional, iar Consiliul Local a fost dominat dacă nu de interesele, măcar de apartenența membrilor săi la un număr foarte mare de partide: 13, plus doi independenți.

Campania pentru localele din 1996 a adus în fața electoratului un număr total de 19 candidați la funcția de primar, mulți cu notoritate: Teodor Ancuța (Partidul Democrat Agrar, președinte al fostei Burse de Mărfuri din Sibiu, apoi deținătorul Păltiniș SA) , Amalia Bălășoiu (Partidul Umanist din România, cea care avea să devină parlamentar,  soție a președintelui PSD  Ioan Cindrea, subprefect și șefă, respectiv  adjunctă la  Comisariatul  pentru Protecția Consumatorului Sibiu ), Ioan Cindrea (Partidul Democrației Sociale din România, director al Direcției Muncii, apoi subprefect, prefect, deputat, secretar de stat, președinte al Consiliului Județean Sibiu ), Florin Tănasie Cioabă (Partidul Romilor- autointitulatul rege), Aurel Colomei (Mișcarea Ecologistă din România), Dan Condurat (Convenția Democratică din România), Ștefan Crăciun (Partidul Socialist), Lucian  Cușnir (Partidul Liberal 1993), Dragoș Dinescu (Partidul Național Liberal-Câmpeanu), Alexandru Galea (Partidul „Noua Românie“),  Aurel Maxim (independent, viceprimarul în funcție) , Mircea Niculescu (Partidul Unității Naționale Române, șeful RAGCL, apoi al Apă Canal Sibiu), loan Oană (independent), Alexandru Ioan Olteanu (Partidul Alianței Civice – avea să devină subprefect), Nicolae Roman (Partidul Național al Automobiliștilor, șef al ACR Sibiu), Ștefan Șerban (Partidul Liberal Monarhist),    Romeo Marius Trifu (Uniunea Social Democrată PD/FSN-PSDR, fost parlamentar, fost subprefect, președinte al Consiliului Județean la momentul alegerilor, parlamentar din nou din 1996 ), Emil Vânătoru (Partidul Socialist al Muncii), Mihail Florin Zavat (Partidul România Mare).

Pentru Consiliul Local totalul candidaturilor (liste plus independenți) ajunge la aproape 400. Sunt 26 de liste de partid și 10 independenți.

În turul doi al alegerilor locale, după o campanie în care, vizibil, cei mai mulți bani i-a cheltuit PDSR, se califică  Dan Condurat – CDR (16033 voturi în primul tur ) și Romeo Trifu- USD (14141 voturi în primul tur), într-o ordine care , cel mai probabil, a șocat pe unii.  Iar după două săptămâni câștigă Dan Condurat și se alege cu doi viceprimari care nu i-au fost mereu favorabili : Ioan Ittu și Ioan Sturz.

În Consiliul Local Sibiu întră în iunie 1996 (unii aveau să se retragă pe parcurs grație altor funcții): Teodor Ancuța (PDAR), loan Ariton (USD), Amalia Bălășoiu (PUR), Gheorghe Bogdan (PNLC), Vasile Bogdan (CDR) loan Cindrea (PDSR), Aurel Colomei (MER), Lucian Nicolae Cușnir (PL'93), loan Deac (PDSR), Iuliana Drăguțoiu (independent), Cornel Han (PUNR), loan Ittu (CDR), Hans Klein (FDGR), Aurel Maxim (independent), Lucian Nadiu (CDR), Alexandru Ioan Olteanu (PAC), Constantin Oprean (PDSR), Gheorghe Pandrea (CDR), loan Sturz (CDR), Gheorghe Suditu (PDSR), Nicolae Tarcea (PS), Romeo Marius Trifu (USD), Gheorghe Tuluc (USD), Vasile Vlad (CDR), Mihail Florin Zavat (PRM).

Este începutul unui mandat unic în istoria municipiului Sibiu, presărat cu scandaluri de toate felurile, dar și cu gesturi dintre cele mai inutile. Probabil cel mai  cunoscut dintre acestea din urmă este cel al primarului Condurat, de la finalul mandatului său. Atunci, și-a scos scaunul de la birou în fața instituției. Era, după declarațiile de atunci, o reacție la numărul ˝anormal˝ de candidați care se anunțau deja pentru iunie 2000.

2000- ANUL CÂND SE SCHIMBĂ TOTUL

Alegerile din anul 2000, venite după patru ani de conflicte continue în Consiliul Local și ˝binecuvântate ˝cu cel mai mare număr de candidați din istoria post-decembristă (24 pentru funcția de primar) aveau să schimbe totul și să-l dea  drept câștigător pe cel care reprezenta, probabil, în opinia majorității, sasul corect și eficient, situat departe de atmosfera politică românească: Klaus Iohannis (scris pe atunci cu ˝J˝).

Își doreau funcția de primar, deci, 24 de sibieni (25 inițial), iar pentru Consiliul Local depuseseră liste nu mai puțîn de 29 de partide. În plus, mai candidau pentru Consiliul Local 25 de independenți, între care consilieri locali încă în funcție , dar și nume precum Marius Albin Marinescu (cel care avea să poarte ani de zile conflicte cu Klaus Iohannis), Emil Stratulat (directorul Casei de Cultură a Sindicatelor), Octavian Rusu (în numele cotidianului Tribuna de atunci), Teodor Ancuța (președintele Bursei de Mărfuri), Ilie Grădinar (directorul Energie Termică SA) , Minerva Boitan (director al DSP Sibiu, devenită apoi director al Spitalului Județean și ulterior senator) sau Dorin Cioabă.

În turul doi  au ajuns Klaus Iohannis – FDGR  (20629 voturi) și Ioan Cindrea – PDSR (14040 voturi), o situația care surprinde  toată clasa politică locală. Inclusiv pe Klaus Iohannis și FDGR! De altfel, formațiunea etnicilor germani avea să câștige mai mult decât își imaginase nu dor în situația candidatului la funcția de primar, ci și în cea a votului pentru Consiliul Local. Practic, FDGR nu avea lista completă  de candidați și nu putea oferi atâția consilieri câți își dorise electoratul.

O privire, astăzi, în urmă demonstrează că FDGR și Klaus Iohannis au intrat în turul doi aproape fără campanie în presa locală, doar cu niște   afișe și cu prestația pe patru ani a câștigătorilor din 1996-2000. Abia între cele două tururi forumul a început să investească bani, să se prezinte și să își prezinte candidatul. Iar la final, rezultatul: Klaus Iohannis câștigă Primăria cu peste 46 de mii de voturi. În Consiliul Local întră doar cinci partide. Și se face liniște!

Nicolae EREM