Festivalul de Artă Contemporană de la Sibiu – SCAF organizat de Muzeul Naţional Brukenthal, a fost anul acesta o lovitură de imagine pentru toată lumea, interesată sau nu de arta contemporană, (cu care nu sunt prieten, nu pentru că nu o înţeleg, deşi vizual, dă imagini şi efecte interesante cumva). Care a fost lovitura: SCAF a deschis spre vizitare ceea ce a fost închis multă vreme. În top sunt "catacombele Sibiului" care nu sunt nici catacombe, nici "ale Sibiului" dar se uită complet de frumuseţea, chiar aşa ruinată, a Mănăstirii Ursulinelor – fostul Liceu Pedagogic.

Doar vizitând şi privind îţi dai seama de DEZASTRUL care s-a comis direct sau indirect aici, în plin centru al oraşului. Aceasta DUPĂ retrocedarea acestui MONUMENT ISTORIC, evacuat pe rapid de autorităţile locale de atunci şi abandonat complet de către proprietari. Interiorul a fost practic vandalizat, de la "desfiinţarea" parchetului la smulgerea instalaţiei electrice, la care s-au adăugat şi "vizitele" graferilor. Evident că autorităţile şi alte instituţii cu atribuţiuni de a proteja clădirea nu au făcut nimic vizibil pentru această clădire unică în Sibiu, ea rămânând la cheremul timpului, murdăriei şi a igrasiei. În plus, a mai fost smulsă de pe faţadă şi placa ce atesta faptul că clădirea este monument istoric, tot sub ochii nepăsători ai cui trebuie şi mai ales e plătit să ii pese.

Eu zic că până e SCAF acolo, să profitaţi să vedeţi Pedagogicul în interior: săli de clasă, un labirint întreg de holuri, cele trei curţi interioare, urmele vechii mănăstiri a ursulinelor. Iubitor sau neiubitor de artă contemporană de concerte sau alte evenimente ce se ţin aici, o vizită este binevenită, mai ales că nu ai siguranţa când se va redeschide locul.

"Catacombele", de fapt cripta bisericii

Probabil titlul posterului de vizitare a criptei Bisericii Ursulinelor – "Catacombs", a băgat în gura tuturor expresia de "catacombe". O parte din neinspirata presă locală, preluată apoi de alţi neinspiraţi din Bucureşti, a extins cripta la nivel de municipiu, transformând-o în "catacombele Sibiului". Deşi ideea aceasta romantică are priză la sibieni, mai ales cei "vechi" care chiar ştiu câte ceva şi chiar au umblat pe acolo, chiar dacă se neagă (mult prea) vehement la modul oficial posibilitatea existenţei unor "catacombe ale Sibiului", în acest caz este vorba exclusiv de cripta aflată sub Biserica Ursulinelor.

Cred că acum este pentru prima oară deschisă publicului după perioada când a funcţionat ca adăpost antiaerian, în război.

Locul este romantic, uscat şi ne-rece sau umed, ceea ce îl face interesant. Pe jos, un strat de praf vechi de câteva secole, uscat şi el şi ventilat de "ferestrele" care aerisesc locul (şi sunt vizibile din stradă). Poţi admira, în primul rând coloanele şi bolţile pe care, practic, stă biserica Ursulinelor, care sunt şi cea mai veche parte a construcţiei. Aici se adaugă, ulterior, "blocurile" de morminte, care sunt o construcţie ulterioară. Ordonate, aşezate în rânduri drepte şi suprapuse, fără vreo mostră de lux epatat aici. Unele nefolosite, probabil "rezervate" cumva dar abandonate la momentul părăsirii mănăstirii în urma naţionalizării. Majoritatea cu persoane decedate în secolul al XIX-lea.

Ornamente? Puţine, imediat la intrare, cu simbolistică ori religioasă, ori imperial-austriacă.   Se poate vedea şi iluminatul electric "iniţial", din perioada interbelică, cu lampă şi dulii originale.

Ghidajul, excelent şi ca informaţie şi ca prezentare, ne-a fost oferit, la acel moment, de către Adrian Luca, de la Muzeul Brukenthal.

Demolând ceva mituri horror-urbane

Am auzit din mai multe "surse" orale şi tangenţiale despre poveştile cu profanări, căutat comori şi chiar ritualuri oculto-întunecate ce aveau loc în cripta de la Ursuline. Da, multe din morminte aveau urme de "umblat" la ele de-a lungul timpului, iar locul nu este singular, aceleaşi "intervenţii" am văzut şi în fosta criptă de la biserica Romano-catolică din Piaţa Mare, înainte de a deveni librărie, apoi nimic. Au fost se pare, mai multe curente de "căutat comori" prim morminte, în anumite perioade ale istoriei recente a oraşului.

Povestea cu "ritualuri sataniste" este varianta umflată a unui caz de profanare de morminte comis la începutul anilor 90 de către un grup de câţiva (trei parcă) rockeraşi care doreau neapărat să facă pe interesanţii, ei fiind în căutare de… cranii. Au fost prinşi – normal – de poliţie, că se mai şi plimbau cu craniul "luat" la vedere. După prinderea lor, presa tabloidă locală de atunci atât a aşteptat. A bătut câmpii la modul perfect, inventând tot felul de aiureli cu orgii alcoolice, sex în grup, inclusiv ritualuri sataniste în cripta ursulinelor, ca să rupă gura târgului şi toată lumea să năvălească pe rockeri. Hârtia suporta orice atunci, chiar şi cretineli. Aşa că staţi liniştiţi, că până la noi probe, toată povestea asta este un fake patetic, cripta e cât se poate de liniştită "spiritual", fără energii malefice prin ea. La fel, merită văzută şi pentru că nu ştii când şi cu ce ocazie se va mai deschide.  

Restul sunt imagini care te provoacă să mergi acolo dacă îţi place arta modernă, istoria oraşului sau amândouă.

Măcar de ar rămâne după aia în administrarea lui Brukenthal, dar de asta nu-s sigur…