Înţeleg că atunci când nu ai ştiri importante, tu ca jurnalist, şmechereşti o ştire mică şi îi dai importanţă, de crede onor cititorul că aia e cea mai de bază ce se petrece de cum te dai jos de pe bicicleta aia eco. Dacă eşti în criză urâtă de subiecte şi nu ai nici ştiri mici care să se preteze la, cum îi spune, "deschidere", atunci faci în aşa fel încât să iese cumva de o ştire. Chiar dacă realitatea din relaitate nu e aia de pe la Teveu, de la radio sau de site-ul de "media". Sau vezi ce se mai petrece pe la Bucureşti şi spui că e şi e la Sibiu, doar aşa, că subiectul e cool şi la modă. Apoi poţi dezminţi frumos, că mai iese de un articol care spune pe invers de cum ai spus anterior, ceea ce e foarte cool şi ajută la ceea ce a învins demult în presă, ideea de informare corectă a cetăţeanului: nevoia de vizualizări, reach-uri, share-uri. Este, observ, şi cazul a două chestii: goana după euro şi goana după paşapoarte. Dacă le mai amestecăm şi cu conflictul din Ucraina şi teama că te ia în armată să te baţi cu ruşii, îţi iese şi de o super-ştire, şi de o super panică. Deci, tot citind pe la alţii cum se stă la coadă la euro de cu seara, ca la măcelărie la Preda în Piaţa Mică şi cum îşi rup sibienii hainele la coadă la paşapoarte ca să fugă de război, am mers şi eu, pe miercuri aşa, să văd cum e treaba. Am văzut şi m-am ales cu o plimbare frumuşică. Doar atât.

La paşapoarte, ca să admirăm ne-înghesuiala

Hai să gândim cum vor ăştia să te facă să gândeşti. Vezi ştiri cu război peste tot. Poze cu război. Anunţuri isterice cum că te ia în armată şi tu mai ai rate la superapartamentul tău din supercartierul de rezidenţiale. Anunţuri şi postări şi analize. Faptul că la Bucureşti e coadă, deci şi la Sibiu trebuie să fie şi chiar e uneori.

Aflăm, uite că s-au înmulţit cererile pentru eliberarea paşapoartelor. Şi din super-presă, şi chiar oficial, de la Instituţia Prefectului.

Comunicatul Nr. 3 din 7 martie spune că "Încă de la primele semnale de creștere a volumului solicitărilor de paşapoarte", deci a existat o creştere a cererii de paşapoarte, şi "pentru evitarea supraaglomerării la sediile serviciilor publice comunitare de pașapoarte", Direcția Generală de Pașapoarte a recomandat prefecturilor să se prelungească programul cu publicul, "precum și suplimentarea, până la capacitatea maximă, a stațiilor de preluare a cererilor, utilizate la nivelul structurilor teritoriale de pașapoarte."

Serviciul Public Comunitar de Paşapoarte Sibiu a prelungit programul cu publicul, de la 8:30-16:30 la 8:30-20 în perioada 9-31 martie. Termenul mediu de aliberare a unui paşaport simplu electronic este de două zile lucrătoare. În plus, ai posibilitatea de a te programa online, pe pagina www.epasapoarte.ro. Iar aici se precizează că cererile de eliberare a pașapoartelor pot fi depuse, în țară, la ORICARE serviciu public comunitar de pașapoarte. Tocmai pentru evitarea înghesuielii.

Am intrat şi eu, ca niciodată, "la Paşapoarte" la Prefectură. Ca să îmi dau coate, să stau ca sardina-n cutia de conservă, să fiu martori la disperere, ruperi de haine, strigăte-ţipete şi milioane de sibieni înghesuindu-se să fugă din calea războiului iminent spre un loc mai însorit. Dacă se poate NU în spaţiul european, unde poţi fugi liniştiti doar cu buletinul şi cu ăla verde, că au zis unii sunt ţări care mai solicită aşa ceva. Pe hol, trei persoane aşteptând pe la uşi. Afară, linişte şi pace şi traficul acela tembel al maşinilor cu părinţi care-şi aduc copiii de la şcoala de fiţă. Deci, scuze, nu. Ori drama are loc exclusiv online (dacă are loc) ori povestea asta cu cei care rup uşile la "paşapoarte" din cauza războiului de la Ucraina e, cel puţin la Sibiu, demnă de momentele vesele. De altfel, şi instituţia spune că adevărata cauză e cea de la mintea cocoşului: nu mai sunt restricţii, oamenii pleacă în vacanţe de vis, unde e nevoie de paşaport, că doi ani s-au uitat pe pereţi. Altfel de ce să ai nevoie neapărat de paşaport? Să te refugiezi în Dubai? În Kazahstan? În Dominicană sau Maldive? Că, am mai spus, UE nu-ţi cere paşaport, nici YuKei, nici măcar fraţii noştri de la Serbia. Deci, e clar, înghesuială fizică NU ESTE, iar paşapoartele miros a vacanţă, nu a "refugees welcome". Păcat, titlurile panicarde erau foarte faine.

"Aveţi euro?" "Avem". Mulţumesc, deci este euro la Sibiu

Aflu, cu amuzament, că "Devine tot mai greu de găsit euro în Sibiu" şi că oamenii îşi devalizează conturile în lei şi cumpără euroi cu miile. De ce? Păi normal, poate nu ştiaţi că avem, totuşi, un război la graniţă.

Deci strategia ar fi cam aşa, dacă ne luăm după ştirisme: intră omul pe net, vede că Ucraina nu "Ukraina", cum scriu ăştia de fac pe implicaţii şi că starea de alertă care pune puşca în mână la toţi, de la ăl cu ţâţa-n gură pân-la ăl' cu barba sură. Fuge la bancă, lichidează tot ce are în lei mai lăsând 3-4 (lei) ca să fie contul sau depozitul în viaţă şi fuga-fuguţa la "exchange", să aibă euroii cash sub plapumă. Apoi fuga la paşapoarte, ca să fugă în Patagonia de Sus, China Nouă, Mali sau Timorul de Est, unde e linişte şi pace. Şi astfel e criza de euro la Sibiu. Evident că la Sibiu, dacă e şi la Bucureşti.

OK, să zicem că o fi fost într-o zi ceva asemănător, să fie o cerere mai mare de euro. Sau, na, în două zile. Dar acum nu. Am fost la ceva case de schimb valutar din Hipodrom şi din centrul centrului. Chiar îmi cer scuze faţă de fetele acelea de la ghişeu că am întrebat obsedant de euro, ca un ciudat sau un cine ştie ce spion. Puteam să arăt şi legitimaţia de presă şi să fac caz cu ea, dar am preferat să fac, ca de obicei, pe cetăţeanul simplu, că e mai natural. Răspunsul, după o privire mirată ("dar de ce întreabă ăsta aşa ceva?") a fost, invariabil, "DA": "Aveţi euro?" "Avem". Ba chiar mi s-a arătat şi o bancnotă "europeană". Şi încă un detaliu minor, dar înteresant, la NICI UNA din casele de schimb valutar nu era coadă sau nebunie. Era maximum o persoană la ghişeu, apoi o perioadă consistentă de "nimeni". Ba la întoarcere, la una din casele de schimb, se stătea relaxat la o pauză de ţigară. Deci, o atmosferă complet diferită de cea pe care ţi-o bagă pe gât super-presa aia de reach şi vizualizări.

Nu zicem că nu s-o fi schimbat ceva mai mult leu în euro, mai ales la cât a ajuns cursul de schimb. Sau, din nou, de la ridicarea măsurilor de pandemie, că îşi mai adună omul pentru o vacanţă, un ceva, că doi ani de ne-libertate au fost chiar prea mult.

Morala ar fi că nimic nu este ce credem că ar fi, mai ales dacă ne luăm după ce apare mai nou prin presă. Ba e complet diferit dacă verificăm în teren. Deci staţi liniştiţi oameni buni, euro este destul. Problema ar fi să ai numa' lei ca să-i schimbi. Dar lipsa de lei a cetăţeanului simplu nu e subiect de "breaking news".