Simt că habar n-aveţi cum se resuscitează un aeroport. Vă urcaţi ca inconştienţii-n avioane şi o clipă nu v-a dat prin cap, mă! Un aeroport, da, ce arcuiţi sprâncenele ălea? Nu ştii când îţi aterizează-n cale un aeroport tras la faţă, palid, vânăt – liliachiu care a pierdut nu doar rute şi altitudine, ci şi trei motoare. Stă-ntr-o elice, însă nici aia nu pare prea-n largul ei şi huruie de parc-a înghiţit un pelican. Nu ştii cum îl faci s-atingă măcar linia de plutire, este? N-ai prea dat pe la cursurile de prim ajutor, îţi simt panica şi fierbinţeala din priviri. 
Păi, uite cum stă treaba. Pentru resuscitarea unui aeroport, cu amatori nu faci mare brânză. N-ai cum. Asta-i treabă de profesionist. Pro-fe-sio-nist! Iar dacă vrei ca aeroportul nu doar să părăsească targa, ci să se ridice şi să s-o ia la sănătoasa, apelezi la ăl mai apt specialist. Şi-l chemi, în persoană, la locul prăbuş … ăsta, pardon, la locul tragediei. Cum alegi specialistul? Păi, dacă nu-i aviator, barem plagiator să fie. Pipăim vremuri când ăştia-s la înălţime. Cum ne mai colindă lehamitea de la înălţimi de croazieră. Mbine, mai laşi şi destinul să-şi aranjeze ceacrele. Şi-apoi nu-ţi rămâne decât să asculţi cum la finalul anului, aeroportul nu că va fi viu, dar – ţineţi-vă bine, posibile turbulenţe! – îşi va tttrrippla caccapacitatea de ppapppaassagerrri prreelluaţi. V-am avertizat că ne scutură o ţâră, da? Ia, o mână de aplauze, dar fără tropăit! Şi fără clinchet de ghiuluri, da? 
Ce contează că pârlitului de aeroport i-a căzut Madridul, i s-a prăbuşit Frankfurtul, iar o groază de alte rute se pregătesc să-şi ia zborul, cu bilet "decât" de dus. Bineînţeles că nu contează, n-are rost să rătăcim în hăţişul cu detalii tocmai acum când aflăm, plini de încântare, că ne paşte triplarea. … Cum? Pe ce se bazează? E, hai că sunteţi chiar obraznici! Adică omul şi-a rupt din timpul lui de citit – ştiţi doar că dacă intră-n biblioteci uneori nu mai iese câte-o lună, două! – ca să vină să resusciteze şandramaua şi vouă de răutăţi vă arde? Numărul de pasageri se va tripla, n-ajunge? …Poftim? De unde mai zburaţi în vacanţă? Braşoave, de asta vă arde acum? Nţţ – nţţ – nţţ, ce indolenţi! Pe mine rumeguşul ăsta de pe jos mă sperie. Dacă se lipeşte de pistă, ce-o să facem cu ea, pistă de biciclete sau de troti? Fireşte că atârnătorii care iar i-au dat târcoale, vârând pifometrele în poză, demult nu mă mai sperie. Sunt ca furunculii: după o vreme te înveţi să-i rabzi.

În loc de concluzie

Aterizarea la Sibiu a unor zboruri charter din vară nu poate decât să bucure, deşi bucuria o resimt exclusiv turiştii care scapă de drumul până la Cluj sau Bucureşti. Sibienii care au copii plecaţi la muncă în străinătate sigur n-o să-i caute în Skiathos ori Hurghada. Şi nici prin Monastir, Antalya sau Heraklion. Pe aici umblă doar turiştii. Sibiul are nevoie de zboruri la Dublin, Milano, Paris, Madrid sau Valencia, Charleroi, Frankfurt, Amsterdam sau Bologna. Aeroportul din Sibiu va putea scoate capul în lume abia când sibienii nu vor mai folosi alternativele. Fie că se numesc Cluj – Napoca, Timişoara sau Bucureşti. De Braşov nu pomenesc. Îl mai las puţin să-i vină forţa-n braţe. Şi nu uitaţi că zborurile charter sunt sezoniere şi se adresează unui număr restrâns de călători. Le place vara, din iunie până în septembrie după care decolează, neînduplecate, fără să privească-n urmă. N-au nicio legătură cu zborurile regulate de care Sibiul are atâta nevoie. Merele nu trebuie amestecate cu perele, aşa cum Ryan ori Wizz nu pot fi confundate cu Lufthansa. Dar până pricepe careva, să nu uităm ce bucurie ne paşte-n iarnă, aşa că rezervaţi-vă, din vreme, locuri în faţă. Cum de ce? Ca să vedeţi, de-aproape, cum aterizează, îmbujorată, ditamai triplarea! Va fi aşa un zaiafet de ocheade dulci şi bătăi din gene c-o să uităm că nici măcar un zbor până la Constanţa n-avem prin bătătură. Zbor care i-ar pica la ţanc turismului pe care unii vor să mi ţi-l îndoape acum cu ambuteiaje şi vacanţe la ski. 

Tom şi PasaJerry