Cotidianul Tribuna se pregătește să sărbătorească 140 de ani de la fondare, continuând informarea cititorilor, mulți stabiliți pe toate meridianele globului. Este singura publicație sibiană și printre puținele naționale care poate să-și prezinte trecutul glorios și tumultos, chiar dacă existența i-a fost în câteva rânduri periclitată și discontinuă. Este singurul jurnal care insistă să prezinte adevărul istoric și opiniile tuturor factorilor interesați, în fiecare domeniu al vieții cotidiene. Profesorul și acad. A. D. Xenopol scria în lucrarea sa „Principiile fundamentale ale istoriei” (1900): «Vremile noastre, în care spiritul științific este dispus a nu primi nimic pe cuvânt, ci numai pe dovezi, nu va da nici o crezare vorbelor late; ele nu se vor închina decît înaintea elocvenței convingătoare a faptelor. Noi credem că istoria va aduce mult mai multe slujbe, chiar pentru ridicarea morală a unui popor, dacă ea nu va reproduce decît curatul adevăr, fără să-l mai potrivească cu interesele momentului. Un popor are tot-deauna nevoie de a-și cunoaște lămurit trecutul, dacă vrea să-și deie samă despre starea sa de față, și să găsească sensul în care el trebue să-și îndrepte silințele în viitor. Nu i s-ar face o slujbă, cînd i s-ar ascunde cauza adevărată a înfrîngerilor sale, a încetinelei propășirei sale, a dărei îndărăpt a industriei sau a artelor sale, și nu prin arătarea trecutului său în o falșă lumina ar putea fi el învățat asupra nevoilor pe care le are în timpul de față, sau a primejdiilor care-l amenință în viitor. Starea prezentă este ceva real, și asupra acestei realități este de lucrat, dacă ea nu ar fi priincioasă bunei stări a poporului. Pentru ca îndreptarea să se poată face, trebue cunoscute cauzele reale ale stărei bolnăvicioase, și prin urmare seria exactă a stărilor ce au precedat-o. Numai prin cunoștința deci exactă a istoriei sale, prin expunerea adevărului asupra trecutului său, va putea un popor să găsească mijlocul de a învinge greutățile ce le va întîlni în cale. Cum o spune prea bine Fustel de Coulanges „este tot-deauna primejdios de a confunda patriotismul care este o virtute, cu istoria care este o știință”. Tot ce se poate învoi istoricului, este de a colora mai mult prin stil oare-care evenemente, pentru a înălța moralul poporului, făcîndu-le să pătrundă mai adînc în cugetul său». Seria de articole privind dosarele patrimoniului este departe de a se fi încheiat, un dosar fierbinte meritând a fi reluat pentru importanța înțelegerii ultimelor evenimente culturale din județul Sibiu. În cadrul manifestării Ziua Sibiului – Biblioteca ASTRA, 20 decembrie 2023 – directorul Direcției Județene de Cultură, istoricul dr. Dan Nanu anunța un nou pas în salvarea patrimoniului cultural sibian. Recunoscându-se existența multor abordări scrise – cronici, ghiduri, cronici, compendii, monografii, reviste, meritul incontestabil revenind Forumului Democrat al Germanilor Sibiu și Editurii Honterus – s-a enunțat public faptul că atât la nivelul municipiului, cât și la nivelul județului Sibiu nu există monografii științifice, în lipsa acestora comunitățile locale neputând evalua corect evoluția în multe domenii ale dezvoltării durabile. Un alt subiect expus de directorul Dan Nanu, a fost începerea procedurii de clasare a hidrocentralei Sadu I, care a relevat și temerile legate de reușita acestui demers. Prezentarea demersului în presa online, m-a determinat la o recapitulare a evenimentelor.

În 16 decembrie 1896, s-a inaugurat cea mai veche centrală hidroelectrică din România, comuna Sadu fiind prima localitate electrificată. Proiectul sistemului electroenergetic regional Sadu-Cisnădie-Sibiu a fost elaborat de savantul german Oskar von Miller (1855-1934), fondatorul „Deutsches Museum” (în 1906), unul din cele mai mari muzee tehnico-științifice din lume, model pentru toate instituțiile muzeale de pe mapamond. În timp, hidrocentrala a fost bine întreținută, majoritatea utilajelor fiind cele originale – inclusiv clădirea principală – întregul sistem fiind funcțional și în prezent. Inițiativa înființării unui muzeu energetic în zona stației Sibiu Nord, îi aparține directorului ing. Stelian Al. Gal (în 1991), pentru ca aceasta să fie materializată în 1996, cu prilejul aniversării centenarului centralei, de ing. Marcel Stancu și arh. Sorin Groseanu. Constatându-se că situl industrial era nealterat, a fost restaurată clădirea hidrocentralei și amenajându-se un muzeu unic în România și printre puținele din Europa. Muzeul electro-energeticii sibiene a primit numele lui „Sigmund Dachler”, director al Uzinei Electrice și unul din fondatorii „Societății pe acțiuni ale tramvaielor electrice” (în 1905). Întreaga centrală, ce adăpostește hidroagregatele fabricate în 1901, 1905 și 1925, respectiv podul rulant din 1895, este în perfecta stare de funcționare, reprezentând un veritabil ecomuzeu tehnic, in situ. În august 2017, grupul de inițiativă constituit din Direcția Județeană pentru Cultură Sibiu – director executiv Dan Nanu -, Asociația Ecomuzeul Regional Sibiu și ing. Marcel Stancu demara prima tentativă de clasare a hidrocentralei Sadu I, elaborându-se dosarul de clasare, inclusiv acreditarea muzeului din cadrul clădirii principale. Prin adresa nr 2879 din 8 august 2017 se solicita societății comerciale Hidroelectrica S.A. parteneriatul și completarea documentației cu extrasul CF actual. Demersul din 2017 era justificat de știrile alarmante privind falimentul societății și posibilitatea demolării clădirii principale, un monument de arhitectură industrială ce întrunește toate condițiile pentru a fi declarată monument istoric de grupa valorică A (valoare națională și universală!). În 2017 – ca și în 2023 – legea monumentelor istorice prevede un termen de maxim un an pentru completarea documentației cu documentul lipsă (extrasul CF), în lipsa acestuia procedura fiind nulă.

Un an mai târziu, în 2018, grupul de inițiativă a fost decepționat, documentul nefiind prezentat de Hidroelectrica, iar procedura interzicând timp de trei ani redepunerea solicitării clasării. La finele anului 2022, ing. Marcel Stancu – ctitorul muzeului hidroenergetic Sadu I – și cel mai implicat animator al salvării patrimoniului tehnic existent pe valea Sadului, a primit onorantul titlu de Cetățean de Onoare al comunei Sadu, primarul Valentin Ivan organizând o manifestare dedicată aniversării celor 126 de ani de la punerea în funcțiune a Uzinei Sadu I și 25 de ani de la inaugurarea Muzeului. Din frumoasa festivitate, organizată, în prezența întregului consiliu local și liderilor societății Hidroelectrica, am reținut prezența directorului Sucursalei Hidrocentrale Sebeș, Ovidiu Spătari, fiind impresionat de unanimitatea existentă, întreaga comunitate apreciind eforturile tuturor generațiilor de energeticieni de a menține în funcțiune această adevărată comoară vie, ce asigură energie electrică verde, cu costuri minime. Atunci, mă întrebam câți ctitori de muzee sunt cetățeni de onoare ai comunităților locale?

În octombrie am revenit la Sadu, la festivalul de tradiții de toamnă pentru a sărbători cei peste 640 de ani de atestare documentară ai comunei! În frumosul cămin cultural, una din temele expoziției și a simpozionului organizat a fost necesitatea și oportunitatea redeclanșării procedurii de clasare, ing. Marcel Stancu sintetizând 12 motive pentru care hidrocentrala Sadu I trebuie făcută monument istoric tehnic, de interes național, ultimul argument fiind decisiv: „ar fi o dovadă că instituțiile de resort din România chiar își fac datoria și respectă legile țării, care prevăd obligativitatea luării de măsuri cu caracter ştiinţific, juridic, administrativ, financiar, fiscal şi tehnic menite să asigure identificarea, cercetarea, inventarierea, clasarea, evidenţa, conservarea, inclusiv paza şi întreţinerea, consolidarea, restaurarea, punerea în valoare a monumentelor istorice şi integrarea lor social-economică şi culturală în viaţa colectivităţilor locale”. În acel cadru festiv, directorul Dan Nanu își lua angajamentul ca, cel mai târziu în luna decembrie 2023, să fie redepusă documentația la Ministerul Culturii, în vederea clasării.

Domnia sa s-a ținut de cuvânt, eu fiind ferm convins că doamna ministru Raluca Turcan va urgenta procedura, dar în același timp va respecta legea, solicitând o documentație cadastrală care să demonstreze – fără interpretări – cine este proprietarul de drept al acestui obiectiv de interes universal (!). La cumpăna dintre ani, îl invităm pe ministrul energiei Sebastian Ioan Burduja (n. 1985, București) – doctor în economie și absolvent al universităților Stanford și Harvard – să descopere comuna Sadu și situația cadastrală a celei mai vechi hidrocentrale din România, Sadu I. Un extras de carte funciară informativ (eliberat vineri 22 decembrie 2023) demonstrează că singura notație a fost făcută în 19 noiembrie 1948, prin Decizia nr. 7359 emisă de Ministerul de Industrie, în favoarea Societății Regionale de Electricitate (Întreprinderea de Stat), pe cei 4.320 de metri pătrați fiind zece suprafețe împădurite (!). Cu speranța că se respectă valorile asumate de Hidroelectrica și că mafia demolatorilor specializați nu va triumfa – în spiritul informării corecte a cititorilor -, vă asigurăm că Tribuna va relata toate eforturile pentru salvarea patrimoniului cultural local! La mulți ani tuturor sădenilor care au sprijinit demersurile noastre, mulțumind primarului Valentin Ivan pentru întreaga colaborare, fiind printre puținii primari care au înțeles că patrimoniul istoric reprezintă una din cele mai importante resurse ale viitorului! Cine mai cunoaște cugetarea lui Victor Hugo? (din 1825!):

«(…) Sunt două lucruri într-o clădire: întrebuințarea aparține proprietarului, frumusețea ei aparține tuturor, vouă, mie, tuturor. A o distruge, deci, înseamnă a-ți depăși dreptul!». Marius HALMAGHI