Stratigrafie (1)

În altă săpătură din 2005 din faţa casei cu numărul 4, nivelul de arsură de la adâncimea de 1 m a putut fi urmărit la o lungime de 3,5 m. Deasupra lui se vedea nelipsitul strat de pietriş amestecat cu pământ brun.

2. Un segment lung de 2,50 m din şanţul săpat mecanic în faţa casei cu numărul 11 din Piaţa Mare, a arătat un profil mai complicat, dar nivelele de pietriş sunt la fel de relevante. În amestec cu bucăţi de cărămizi, pietrişul se vede la -1,10 m. Stratul superior amestecă pietrişul cu arsura. Strat de pietriş este văzut şi la -0,50 m, precedat de un nivel cu urme de arsură. Într-o uşoară alveolare a terenului, după depunerea pietrişului, se puteau observa urme ale constructorilor de case din material durabil. Pe o întindere de 1 m, la adâncimea de
70 cm era urma unui pavaj din pietre. Adâncimile şi aici sunt date de la nivelul pavajului din 2004.

3. În 2003 a fost săpat şanţul de pe latura de răsărit a pieţei. Atunci am urmărit stratigrafia  de la locul ieşirii şanţului în piaţa de pe strada N. Bălcescu pe o lungime de 9,50 m. Şanţul era amplasat la 5,50 m de frontul caselor. Solul viu, fără urme de activitate umană, se vedea la nivelul fundului şanţului, la -1,60 m. Deasupra am văzut doar straturi de pietriş, nisip, pământ brun negricios, toată stratigrafie din albia pârâului. Doua mici gropi cu bucăţi de cărămizi au apărut izolat. Urmele amenajărilor moderne, solide de călcare (pietre la -50 cm, ciment şi asfalt la suprafaţă) sugerează şi ele existenţa albiei umplute, greu de tasat a unui pârâu.

Am avut şansa de a desena stratigrafia şanţului săpat în coridorul de acces al Casei Haller, aproape de Crăciunul lui 2003. Profilul desenat era la 1,90 m de peretele de sud-vest al coridorului, iar punctul 0 al desenului celor 3 m, desenaţi la 3 m în interiorul coridorului. Nimic deosebit, doar stratul consistent de arsură de la adâncimea de 70 cm. Sub el, surprinzător, se vedea nisip cu mortar şi pietre mari, semnele unei construcţii din material durabil. Peste arsură era un strat de pământ brun-verzui (adus de apă, nivelare?) şi un strat masiv de 40 cm grosime de pietriş cu moloz, mai repede de nivelare, având materiale de construcţie în compoziţie.

4. Un alt tronson de şanţ desenat de pe aceeaşi latură a pieţei a început la 32,50 cm de ieşirea străzii N. Bălcescu în Piaţa Mare, pe 15 m lungime. Solul viu se adâncea sub cota de -1,30 m. Peste el s-a aşezat solul negru, medieval, cu pigmenţi de moloz. Pe toată lungimea secţiunii mecanice era vizibil un strat subţire de pietriş. Două straturi superioare, super­ficiale, de sol brun-maroniu erau curate, fără urme de  construcţii. Ele intercalează punctual un nivel de arsură sau, pe o lun­gime mai mare, stratul de moloz. Împreună cu pietrişul, ilustrează mai degrabă urmele activităţii umane decât ale revărsării pârâului.

5. Un şanţ pentru racordarea casei de pe Bru­kenthal 1 la canalizare a permis strati­grafia la o distanţă de 4,60 m de zidul actual al Primăriei. Peste o zidărie de 2 m lăţime şi 60 cm adâncime a tălpii a fost depus pietriş. Sub zidărie (cetate?) se aflau trei straturi subţiri de nisip, iar mai jos, brun cu arsură şi la bază pământ brun, curat. Mai jos era depus un strat de pietre de râu (pavaj?). Solul viu a fost atins la adâncimea de 1,60 m. O altă zidărie lată de 1,40 m din pietre şi cărămizi era căpăcuită de stratul de pietriş mai înainte amintit şi se aşeza ca şi în cazul zidului învecinat pe un pavaj din pietre.

Stratigrafie (2)

Am profitat şi de şanţurile de pe strada Arhivelor. Canalizări se fac o dată la o sută de ani. Pentru evoluţia caselor mai interesantă era stratigrafia terenului din coridoarele de acces.

6. Casa cu nr 2. Am văzut profilul unui şanţ în care pe 2,50 m lungime se vedeau depuneri stratigrafice şi 70 cm fundaţia din piatră ce închidea coridorul casei. Peretele desenat se afla la numai 90 cm de peretele lateral. Adâncimea şanţului de numai un metru a fost suficientă pentru a scoate  la iveală straturile construcţiilor din lemn.

Înspre curte  am remarcat un prim nivel de arsură într-o alveolare de 20 cm. Al doilea nivel de pământ ars la roşu este superior, despărţit de cel inferior de pământ verzui. De acest al doilea strat se leagă urmele a două loazbe arse depuse într-un şanţ cu nisip. În acest strat masiv de arsură s-a adâncit zidul din pietre. Cu alte cuvinte, au rămas urmele a două construcţii din material uşor, primul adâncit în lutul galben, solul viu. Pavajul din cărămizi de  la – 20 cm a fost suprapus de lut ars şi var. Observaţiile au fost făcute în 4 februarie 2004.

7. Cei 19 m de profil stratigrafic de pe strada Brukenthal au fost interesanţi pentru că am văzut solul în care s-au adâncit fundaţiile zidului de apărare. Este un nivel consistent de 70-80 cm de pământ negru, mâlos cu pigmenţi de var, bucăţi de lemn, fragmente ceramice şi arsură. Numai la adâncimea de 2 m şi într-un segment de
1 m, între două fundaţii de canalizare, am remarcat un strat de pământ negru, fără material arheologic. Adâncimea şanţului a atins la cota de 1,50 (m-am adâncit între două ziduri până la -1,60 m). Pigmenţi de arsură conţinea şi stratul de depuneri de până la -1 m. Nu au existat urme compacte de arsură, semne ale unor construcţii din lemn.

8. Un alt tronson de şanţ de pe strada Brukenthal de 15,60 m lungime a fost curăţit şi apoi  desenat profilul. Şanţul a fost adâncit până la 1,60-1,80 m, ultima cotă atinsă prin săpătură personal când am coborât într-un şanţ (de apărare?). Desenul profilului este dominat însă de fundaţiile zidului de cetate late de 1,10 m, iar unul poziţionat inferior lat de 0,70 m. Fundaţiile mai late erau ale unui zwinger, lat de
2,60 m. Stratigrafia solului arată nivelul inferior gros de 50 cm  şi unul superior cu urme de arsură, de pământ brun-negricios. Între ele s-a depus un strat subţire de nisip. Peste zidul de 70 cm era o alveolare în care s-a  depus după demolarea un strat de pământ brun cu arsură şi moloz. Stratigrafia legată de acest zid este marcată în general de straturile de depunere cu arsură.

Stratigrafie (3)

În unele cazuri am consemnat doar în scris stratigrafia după curăţirea malurilor; cotele au fost date faţă de nivelul pavajului, o suprafaţă relativ plană.

9. O groapă de racordare a tuburilor de canalizare săpată la începutul lunii decembrie 2003 la ieşirea din Piaţa Mare în strada general Magheru, a scos la iveală la -1,30 – -1,40 m o scândură arsă. Sub ea, într-un strat adâncit până la -1,70 m  se vedea solul viu; la -0,98 – -1,04 m strat de pietriş cu fragmente de cărămizi.

10. Şanţul de sub culoarul Casei Albastre a evidenţiat la -1,10 m stratul de pietriş. De reţinut, pentru că  indică o amenajare, este un nivel cu zgură la -0,90 m. Terenul cu zgură se extindea înspre piaţa şi palat.

11.În faţa intrării în Palatul Brukenthal solul viu era la -1,08- -1,20 m, iar stratul de pietriş

se vedea  de la -0,70 – -1m.

12.La limita dintre casele 13 şi 14 din Piaţa Mare la -0,80 am văzut un strat consistent de pietriş în amestec cu fragmente de cărămizi. Spre casa cu numărul  13 la -0,90 m a rămas în profil la aceeaşi cotă, un strat subţire de nisip. În dreptul casei  cu numărul 14, limita cu casa 15, se afla  strat  de pământ negru cu pietriş şi arsură la adâncimea de -1,06 – -1,10 m; sub el pietriş depus discontinuu, iar inferior un strat consistent de pământ negru cu puţine fragmente de lemn.

13. Limita caselor 8-9 din Piaţa Mare: pavaj din pietre la -50 cm, sub care se afla un strat de pietriş şi nisip depus deasupra solului mlăştinos.

14. În faţa intrării de la casa 8, Piaţa Mare: pavajul anterior descris se vedea şi în culoarul de acces în curtea casei cu urme de arsură deasupra lui.

15. Casa 7:nivele de pietriş la -1,24 m şi la -70 cm; urme de pavaj la -0,54 m.

16. În dreptul Găurii Generalului: -1,40 m pietriş; mai sus până la -1,28 m pietriş cu fragmente de cărămizi; pietriş la -50 cm, iar la -40 cm pavaj din piatră cu urme de arsură aflate deasupra; stratigrafia este completată de un strat masiv de pământ negru marcat de două nivele de pietriş, cu un strat de nisip şi var (strat gros de
15 cm). Pe malul opus, spre frontul de case până la -2,10 m este  sol verzui, lutos, suprapus de pământ negru cu fragmente de cărămizi.

17. În radierul şantierului spre Casa Albastră: la -0,60 m un pavaj din pietre, peste care s-a depus sol cu pigmenţi de lut şi arsură.

18. Groapă săpată mecanic vizavi de magazinul de pielărie din Piaţa Mare (între timp magazinul a dispărut): sub -1,80 m solul lutos, verzui; între -1,40-1,80 m pământ negru; -0,80 – -1,40m pământ negru cu resturi vegetale şi multă arsură; straturi de pietriş la -0,80 m peste care s-a depus sol maroniu cu fragmente de cărămizi.

19. Groapă de control?, Piaţa Mare, spre strada N. Bălcescu cu o latură de 15 m. Are în partea inferioară solul viu, mlăştinos, cu pietricele la bază. În partea superioară sunt resturi vegetale. În profil se văd gropi umplute cu pietriş sau lut.

20. În straturile de sol viu din segmentul de şanţ dintre casa parohială şi Turnul Sfatului, sub nivelul de pietriş cu dărâmături  dintre – 0,82 – -1,04 m se disting până la
-2,30 m  două nivele de sol brun între care s-a intercalat pământ negru cu pietriş şi un strat de nisip gros de 15 cm, la -1,75 m

21. Racordul la casa cu numărul 11 (Piaţa Mare?) mi-a permis să consemnez stratul de construcţie între -16 -18 cm, iar sub el un strat inferior de nivelare cu urme de arsură. Alt strat de arsură în amestec cu pietriş, mai consistent era între -74–86 cm, iar cel inferior de arsură la -1,10 –1,12 m
s-a depus peste solul viu (galben şi brun verzui). Peste stratul inferior de arsură sunt trei straturi de la inundaţii: brun cu pietriş, nisip şi pietriş vineţiu şi apoi stratul consistent de arsură cu pietriş. Două straturi de pietriş (-56 – -62 cm şi -34 – -42 cm) au fost depuse deasupra nivelelor de incendiu.

22. Şanţul de racordare la canalizare al casei 6 din Piaţa Mare, săpat în 30 ianuarie 2005, a lăsat să se vadă la -30 cm un pavaj din cărămizi şi stratul de pietriş la -0,90 m, sub care se vede pământ negru.

23. Şanţ între fostul magazin Capa şi sediul PSD, strada Brukenthal: se vedea profilul unui şanţ istoric la până -2,15 –
-2,30 iar la limita inferioară se afla pământ negru cu arsură (preistoric); la  -1,60 m era nivelul de construcţie medieval. Sub el, se desluşea un strat mai gros de 20 cm de pământ brun cu arsură, puţin var şi ceramică fragmentară.

24. Stratigrafia în zona intrării în biserica romano-catolică, însemnări din 25.10-2003: la -90 cm este sol maroniu cu pigmenţi de arsură suprapus de pietriş cu fragmente de cărămizi; se vedea un strat de arsură gros de 15 cm ce suprapune pavaj din pietre şi de la -50  la -80 cm este moloz si un strat de pietre (pavaj?)

25. Şanţ de canalizarea în dreptul intrării casei parohiale romano-catolice: straturi cu pietriş  la -20 şi- 48 cm; -51- -56 ; -78 –
– 80cm; -1,30 – -1,42 m; solul viu este sub
-1,50 m;  pavajul din pietre este lat de
10 cm (-62 – -72 cm).

26. În dreptul intrării în policlinica parohiei romano – catolice, stratul natural de pietriş a fost remarcat la -2,95 m; deasupra lui, la -1,84 m, erau bucăţi de cărămizi în stratul de pământ brun cu pietriş, iar la -90 cm strat de arsură; un nivel de pietriş se profila  la -85 cm; un strat de cărămizi cu arsură se vedea între -50- -80 cm.

27. În dreptul Turnului Sfatului: pietriş galben (-50 –  -78 cm; -1,12 m – -1,22m);
-1,80 m – -2,10 m pietriş cu pământ negru.

28. Strada Arhivelor, în dreptul intrării în clădirea Arhivelor se vedeau două straturi de pietriş sub -0,50 m pe o lungime de 1,80 m, separate de arsură şi o groapă de stâlp adâncit de la -70cm la -74cm.

29. Piaţa Schiller, o groapă (de provizii?) de 1,20 m lăţime la intrarea în casa nr.1. Pe fundul ei la -1,20 m era nisip. Se adâncea de la 30 cm. În umplutura gropii sunt fragmente de ceramică, zgură, un cui, arsură. Pe malul opus, fundul gropii este la -75 cm.

30. Strada  Arhivelor, intrarea în casa cu numărul 2: pietriş la -40 -75 cm; -0,83m (deasupra pietriş cu arsură); arsură la
-0,60m – -0,66m; -0,83m – -0,94m.

31. Intrarea în casa 4, strada Arhivelor. A rămas în pământ un zid din cărămizi cu talpa la -70 cm. Sub talpă se vede arsură. La 3 m spre Gaura Generalului, un alt fragment de zidărie prins într-o cimentare modernă.

32.Un şanţ pentru înlocuirea conductei de gaz în 2004 a arătat la limita caselor 15-16  din Piaţa Mare, un pavaj din pietre de râu la -60 – -70 cm. În faţa cofetăriei Perla am văzut că pavajul a suprapus un strat de pietriş.

Ceramica

Subsolul Pieţei Mari a dat puţina ceramică, dar semnificativă şi în locuri neaşteptate. Mortarul care a acoperit la exterior canalul de la Palatul Brukenthal la Primăria nouă a prins fragmente de ceramică medievală: cinci buze nesmălţuite arse oxidant, penetrant, un fragment smălţuit şi un fragment de mâner.

Din  groapa de provizii de pe strada Brukenthal am recuperat: fund de oală-cahlă cu semn de meşter, fragment de cană cu gura lobată şi un fragment de oală cu buză lăţită.

Săpătura mecanică în faţa librăriei Dacia Traiană a prilejuit recuperarea unor fragmente ceramice medievale: cană refolosită ca ghiveci de flori; buton de capac, fund de oală cu diametrul de 8 cm. Vasele au fost arse puternic oxidant.

Tot ce am putut am şi făcut: am văzut şi consemnat stratigrafia perimetrală a pieţei. Din însemnări lipsesc observaţii stratigrafice din şanţurile în diagonală. Ele ilustrau mai ales depunerile naturale. Acolo unde există o bază logistică şi interes structurat, interesat, organizat ca în Occi­dent, solul viu pe care l-au găsit coloniştii, straturile de depunere aluvionară ar fi fost o mină de aur pentru istoria locului de la începuturile sale. Putem să ne imaginăm un teren viran străbătut de păraie, ca­nalizările succesive care l-au făcut utilizabil, devenind inima oraşului dar… unde sunt dovezile, prelucrate cu ajutorul ştiinţei?

Vedem doar la televizor. Nu am găsit decât cu greu un pedolog şi acesta ocupat. Nu am găsit decât un biolog, doamna Chirtea, dispusă să mă ajute. Un lemn pietrificat este încă păstrat. Nimeni nu a pus în practică, nu a  valorificat substrucţiile legate de casele din Piaţa Mare, cu valoare istorică: Palatul Brukenthal, Casa Albastră, Casa Frankenstein. Nu deranja spaţiul pieţei, fiind perimetrale. Despre gropile de cereale (provizii), numai de bine.

Numai de bine, în general despre piaţa istorică a oraşului. Contează terasele şi serbările, banii şi propaganda, acum şi toată vremea. Mai contează şi bibliografia, cum este Pancratz, Arnold, "Die Gassen­namen Hermannstadts. Ein Kulturbild", Editura Krafft und Drotleff, Sibiu, 1935, p.29:

"Din faptul ca Große Ring/Piaţa Mare care de mai devreme se mai numea Kornmarkt/ Piata de Grâne reiese, că [denumirea] conţine o veche tradiţie, deoarece serveşte şi astăzi aceluiaşi scop. Totul, ce nu mai avea loc in Piaţa Mică în urma creşterii oraşului, era mutat în Piaţa Mare: aici sforarii vindeau frânghiile, aici aurarii aveau tarabele, era locul  execuţiilor şi paradelor.

(traducerea dr. Erwin Jikeli)