Urzeala icoanei Maicii Domnului în textele vechi ale Orientul creștin- pretexte ale bucuriei

Un alt volum important în înțelegerea Evangheliei Maicii Domnului – așa cum ar trebui privite textele despre ea în cultura evlaviei creștine- este cel propus în urmă cu ceva ni de Dl. Profesor Remus Rus, care asigură cuvântul înainte și traducerea: Fecioara Maria în literatura ortodoxă Veche Orientală (Ed. Univers Enciclopedic Gold, 2017, 246 pg.) Chiar dacă nu avem texte cu profund conținut teologic ori a căror autenticitate este de netăgăduit sunt mereu impresionat de recitirea- de data aceasta sistematică -a unor „povestiri” vrednice de lectură a căror valoare principală este că așează pe Maica Domnului- Maică și Ucenica dintâi a Mântuitorului- în istoria iconomiei mântuirii noastre. Sunt texte care premerg și continuă oarecum informațiile legate de Domnul Iisus Hristos marcând oarecum exegeza culturală a istoriei mântuirii noastre.

            Dincolo de Cuvântul Înainte (pp. 7- 15) al eruditului propunător al volumului, Profesorul Remus Rus, ni se dăruiesc o serie de texte-cheie, cum am remarcat, în identificarea profilului uman al Maicii Domnului: Epistola lui Iacob de Edessa către Ioan Stâlpnicul despre genealogia Fecioarei Maria (pp.17- 24), Protoevanghelia lui Iacob (pp. 26-42), Nașterea și copilăria lui Iisus în literatura siriacă (extrase)(pp.43- 70); Viziunea lui Teofil sau Cartea Fugii sfintei Familii în Egipt (pp.71-104); Tânguirea Maicii Domnului (pp. 105-122) și Transitus Mariae – Trecerea în slavă cerească a Sfintei Fecioare Maria, Născătoare de Dumnezeu (pp. 123-188). Urmate de o serie de adnotări necesare lecturii, notele finale fiind ele însele o propunere interesantă pentru a-ți dezvolta lectura subiectului (pp. 201-246).

            Revin cu o ultimă adnotare. Chiar dacă textele nu au validarea totală a ethosului literar-teologic al Ortodoxiei exegetice, fiind departe de rigoarea textelor lui Nicodim Aghioritul, Epifanie Monahul, Simeon Metafrastul, Ioan Damaschin ori Ipolit al Tebei ele aduc materialul absolut necesar transmiterii catehetic-omiletice a „poveștii” de viață și nemurire a Maicii Domnului. Modul în care face selecția textului și identificarea unor izvoare de tranziție spre teologia modernă, cordialitatea bibliografică pe care o propune editorul fac din volum unul cere nu poate lipsi din cultura predicatorului ori propunătorului unei cercetări în teologia mariologică. Poate părea o ieșire spre teologia populară a subiectului dar, de cele mai multe ori, propune aceasta cu discreția textului care întărește conștiința apologetică și comunicare către popor a adevărului de credință.