Urme recuperate arheologic 

Fântâna

Faţa fântânii era o zidărie cu plan neregulat, cu o lespede de piatră deasupra, lată de 62-63 cm lungă de 2,13-2,14 m. Piatra avea un canal median lat de 9 cm.La capătul sudic, era o fantă. De acest capăt se lega în prelungire o groapă mică, adâncă de 26 cm, lată de 13,5/14 cm, cu cărămizi pe fund (pavaj?), iar în groapă, bucăţi de lemn. În prelungirea gropii se afla o conductă din lemn cu diametrul exterior de 33 cm (interior 12 cm).Piatra era aşezată pe un pavaj din cărămizi de 30 x 15 x 4 cm, prinse cu mortar. Pavajul de plan neregulat era lat de 4,30 m (axa est – vest) şi 3,80 m pe axa nord-sud şi se suprapunea unui strat de dărâmături, dovadă ca aveam a face cu o etapă târzie a instalaţiei de apă.

Canalizarea

Îmi este  uşor neclar ce ape colecta sistemul de canale din zidărie, des surprins de cupa excavatorului în Piaţa Mare şi strada Bruken­thal. De la el a pornit ca un minim adevăr legenda tunelurilor de refugiu.

Cred că multă lumea a văzut un astfel de canal prin vitrina magazinului Curtea de Fier, când se afla în renovare. Un canal ieşea din curtea casei de pe strada Brukenthal 1 îndreptându-se spre clădirea învecinată. Altul, din perimetrul Palatului Brukenthal, se îndrepta spre actualul sediu al Primăriei.

1. Un  canal boltit intra în subsolul Casei Parohiale Romano-Catolice, venind dinspre Piaţa Mare. Logica contaminată cu informaţii moderne ne îndeamnă să credem că apa curgătoare din canale nu purta gunoaiele unor curţi. Altfel s-ar fi înfundat repede. În interiorul lor nu au rămas decât depuneri de nisip şi mâl. Numai în canalul ce ducea spre  Piaţa Aurarilor erau multe fragmente ceramice moderne, ajunse accidental. Cu noroc au rămas fixate în mortarul exterior canalului din proximitatea clădiri Primăriei, fragmente ceramice medievale, ce probează amena­jarea lui cândva în secolele XIV-XV. Canal de sub casa parohială cu lăţimea de 1,50m  cu înălţimea de la -1,56,cu pereţii în exterior din piatră şi interior din cărămizi. Zidul lateral era lat de 60 cm; la baza canalului se afla un strat de nisip de -1,28 – 1,48 m. Sub el, pământ brun, nisip între -1,54 -1,94; sub această cotă, numai solul brun. Stratul de nisip se termina sub zidul dinspre Turnul Sfatului. Urmele canalului de sub Biserica catolică văzut în 17.12.2003. Talpa zidului lateral era la -70 cm. Zidul lat de 70 cm era format din doua pietre mari. Sub nivelul de construcţie este pământ brun roşcat, iar inferior era dispus strat de pietriş. Canalul avea lăţimea de 80 cm.

2. Canalul ce intra sub Primărie venind din direcţia Palatului Brukenthal, s-a văzut pe o lungime de 9 m. Avea 1,64- 1,70 m lăţime în interior şi 3 m în exterior; 1,10 înălţime. Bolta din cărămizi (26 x 13 x 5 cm) s-a aşezat pe o fundaţie din 1-2 rânduri de pietre mari, formând un zid lat de 50 cm. Canalul a fost colmatat de straturi subţiri de pământ brun suprapuse de nisip. Profilul canalului secţionat de excavator la 1,30 m de zidul Primăriei a păstrat stratul de construcţie, sub nisipul depunerii şi fragmente ceramice medievale. Un nivel consistent de pământ cu arsură, în care e evident încă unul subţire de pietre şi cărămizi, a fost văzut tot acolo. Sub canal, pământul galben păstra conturul unor gropi verticale (urmele unui canal mai vechi din lemn?).

3. Urme de canal sub poarta casei de pe str. S. Brukenthal Nr. 1. O latură a canalului era la 1,50 m distanţă de peretele Palatul Brukenthal. Canalul se dezvolta spre palat. La 1,70 m de intrarea în culoarul boltit, se vedea stratul de mortar de pe fundul canalului la -70 – -0,90 m. Peste mortar s-a depus un strat de pietriş de 20 cm grosime, suprapus de pământ brun nisipos. În  2005 am văzut un fragment de zid din piatră lat de 40 cm, cu nivelul de construcţie la -0,87 şi talpa la -1,30 m. Sub talpa lui se vedea pietriş, strat de 10 cm şi sub el galben lutos. Cărămizile de la baza zidului aveau 5 cm lăţime. Deasupra cărămizilor era un strat subţire de nisip şi superior dispuse nivele de sol brun cu mortar şi încă unul de nisip. Sistemul de transport al apei (nepotabile?) prin canalele cu boltă se cere a fi  tratat împreună cu urmele unor amenajări ante­rioa­re de aducţiune a apei cu pereţii din lemn. De pe terasa de sus veneau spre strada Malului, în paralel cu pâraiele cele două sisteme amintite: canal boltit din cărămizi şi canal cu pereţii din loazbe. Canalele se intersectau la un loc anume, aşa cum presupunem că s-a întâmplat şi în curtea actualei case parohiale romano-catolice. Debitul era controlat cu sisteme de zăgăzuire din tablă, cum era cel aflat în faţa intrării carosabile a casei parohiale romano-catolice din Piaţa Mică.

4. Urmele altor două bârne aşezate orizontal şi în paralel în stratul mâlos pe direcţia sistemului de canalizare medieval din Piaţa Mare pot dovedi existenţa unui canal amenajat din lemn la începutul perioadei de utilizare a pieţei.

Urme de case

1. În proximitatea terasei restaurantului "La Turn", excavatorul a dat la iveală două bârne din lemn rupte de excavator în 2004. Se păstrau pe o lungime de 4,50 şi 3,50 m, ultima fiind prelucrată pe o lungime de 2,10 m.Cea mai lungă avea secţiunea de 20 x 20cm. La 23 cm de capătul bârnei mai lungi, se vedea o făţuire lată de 20 cm, potrivită pentru montarea  unei scânduri. Muchia bârnei a fost şi ea tăiată în unghi drept cu laturile de 9 cm. Ambele bârne sunt resturile unei amenajări cu perete din lemn. Bârnele au fost scoase din stratul mâlos de la -1,10m.

2. De la nivelul fundaţiei Casei Albastre, au ieşit din pământ substrucţii din zidărie. În colţul dinspre fosta cofetărie "Perla", zidul scos la iveală este baza unui probabil contrafort. Spre Palatul Brukenthal, un pilon de zidărie rupt iese din planul clădirii cu 10 cm pe o lăţime de 1 m. La fel de puţin ieşea din frontul actual, dar pe o direcţie uşor deviată şi pe o lungime mai mare, o altă substrucţie din piatră. Substrucţiile dovedesc evident reconfigurarea  faţadei. Cred că sunt destule argumente pentru ipoteza unei logii, ca la învecinata Casa Clockner. Segmentele de zidărie de la Casa Albastră au fost evidenţiate în 31 ianuarie 2005. Contrafortul (pilon de zidărie) de la colţul clădirii era lat de 1,30 m. La 1,87 vest, spre intrarea actuală, un alt segment de zid lat de 1 m ieşit în afara frontului actual cu 10 cm. La 1 m vest, era un pavaj din pietre.

3. Săpăturile mecanice au dat prilejul să verificăm veridicitatea desenului cu execuţia din 1703, cel puţin a casei Clockner, în desen având logie. Urmele logiei au apărut  pe latura dinspre piaţă şi pe segmentul care o leagă de casa învecinată, de pe strada S. Brukenthal Nr. 1. În ultimul loc, s-a păstrat o fundaţie lată de 1,20 m din piatră de rău, cu elevaţie din cărămizi. În 2005 am dezvelit pe o suprafaţă mai mare urmele logiei din faţa Palatului Brukenthal. Un segment de zidărie avea lăţimea de 1,70 m şi talpa la 0,83; suprapunea un stâlp al logiei cu latura de 90 cm şi talpa la -1,10 m. La 1,50 spre vest, era o altă zidărie semirotundă, făţuită cu cărămizi, ce ieşea în plan spre piaţă de la 1,30 la 1,72. Stratul de construcţie se afla la -50 cm. Stâlpii logiei ies în afara frontului actual al clădirii cu 20-30 cm. Evident, se prefigurează două etape de construcţie. Palatul Brukenthal nu a depăşit aliniamentul clădirii vechi cu logie, din contră, ea a dispărut. E cazul să retragem acuzaţia că baronul a invadat cu aroganţă spaţiul pieţei.

4. Spre mijlocul străzii Brukenthal, zona Palatului Brukenthal , casa 1 s-a păstrat urma unei construcţii din zidărie, ciudate cu două laturi, unul fiind lat de 0,50m dispus în unghi faţă de perimetria actuală. Zidărie din piatră lată de 1,40  m se afla la 1,62 m  de colţul clădirii palatului. Zidul a fost demolat până la
-22 – -23 cm. Stratigrafia spre vest ne arăta un strat de lut la -32 – -36 cm, iar sub el la -36 cm, pământ negru. Altă fundaţie de zid lung de 3 m se desfăşura oblic faţă de faţada casei, pe direcţia străzii Brukenthal, la 2,60 m de casa din Brukenthal Nr. 1, în plan cu zidul de 1,40 m, dar la 14 cm distanţă (nu este ruptură). Talpa lui cobora sub -60 cm, cota fundului şanţului pentru conducta de gaz (?). Stratul de construcţie a zidului de 3 m este la -30 cm. Un strat de arsură inferior este separat de cel de construcţie de solul brun-cenuşos. De aceste fundaţii se lega spre vest un segment de zidărie din piatră. Între fundaţii s-a depus dărâmătură. Un fragment de zid din cărămizi lat de 90 cm pe direcţia nord-sud cu capătul la 5,60 m de casa 1, probabil bolta canalului, a fost evidenţiat în 2004.

5. În faţa fostei librării "Dacia Traiană", lângă "Gaura Generalului", la -70 cm au apărut segmente din fundaţiile unor construcţii anterioare, adică o încăpere lată de 2 m. Zidul dezvelit alcătuit din pietre şi cărămizi groase de 4 cm avea lăţimea de 60 cm.

6. În Piaţa Mare Nr. 6 (Casa Frankenstein) se afla un zid din cărămizi lat de 26 cm în plan cu casa. Se vedea în 2005 pe o lungime de 2,60 m, lăţindu-se pe un segment de 60 cm de la scările din beton, de acces spre vest. Cărămizile late de 5 cm aveau deasupra ciment.

Segmentul dinspre strada N. Bălcescu avea lăţimea de la 58 la 47 cm. Perpendicular pe el, dar la 90 cm de zidul anterior descris era un altul, lat de 55 cm, evident pe o lungime de 94. Nu este exclus ca şi aceste segmente de zidărie să facă parte dintr-o logie.

7. Un zid din cărămizi lung de 1,60 m şi lat de 60 cm aflat la aproximativ 2 m faţă de faţada casei Frankenstein, în paralel, dar ulterior clădirii.

8. La intersecţia străzilor Arhivelor cu T. Popovici am intersectat un zid de cărămizi cu talpa mai jos de 1,40, lat de 30 cm şi un pinten din piatră cu talpa la -70cm. Este vorba despre o construcţie în intersecţia străzilor cu o latură de 2,50 m.

9. Turnul Bisericii catolice, în 2003. Fundaţia turnului este formată din blocuri de piatră, cu un soclu lat de 54-57 cm. De la fundaţia turnului se întindea spre clădirea CEC  şi spre piaţă o zidărie din cărămizi (30 x 15 x 5) cu arc în fundaţie, cu lăţimea de 77 cm. Zidul se continuă cu un altul în formă de arc de cerc. Zidurile sunt suprapuse de pavaj.

Gropi de var

1. La ieşirea de pe Nicolae Bălcescu în Piaţa Mare au apărut urmele unei gropi de var cu fundul la -1,50 m faţă de nivelul de călcare. Una din laturile gropii avea 3,50 m. Stratul de var păstrat consistent măsura 45 cm grosime. Medievalii, constructorii caselor din piaţă, au adâncit groapa în solul negru, începând de la -1m. Aparţinând nivelului construcţiilor medievale, groapa a fost căpăcuită de arsură şi de dărâmături. Cu alte cuvinte, am putut intercepta semnele primelor construcţii din Piaţa Mare.

2. Pe strada Brukenthal, gropile alveolate au intersectat fundaţia zidului de apărare. Una care s-a adâncit pe lângă un zid anterior are o latură de 3,60 m şi adâncimea de 1 m. Pe fund au rămas bolovani. Groapa a intersectat straturi superficiale de pământ galben, brun la bază. A doua, învecinată, a fost amenajată folosind un zid lateral din cărămizi; păstra un strat de var superior.

3.Groapa de var din dreptul casei cu numărul 11 din Piaţa Mare, situată la 10 m de zidul ei, avea fundul la 0,90 m adâncime.

4. O groapă de var din faţa casei parohiale, cu o latură de 3,50 m, a fost intersectată de două conducte din lemn. Deasupra ei este obişnuitul nivel de pietriş cu fragmente de cărămizi.

5. În dreptul cabinei telefonice acum dispă­rute, spre clădirea episcopiei evanghelice, am dat peste o groapă de var cu fundul la -1,15 m şi buza la -1,15; era căptuşită cu bârne. Un strat de sol maroniu căpăcuia groapa. Superior este stratul cu pietre de formă şi natură diferite, suprapus de urme de arsură. Pe malul opus al şanţului se vedea profilul unei gropi de var învecinate (?) cu o latură de 2,50 m şi fundul la -1,70m. Deasupra gropii a fost depus un strat de pietriş. Bucăţi de lemn, un fragment de ţiglă( 12 x1 cm), se aflau în umplutura gropii, iar pe fund, un bolovan.

6. Şi în faţa Casei Haller a ieşit la iveală, de la adâncimea de -0,80 m, o groapă de var. Interesant este că în umplutura gropii în partea superioară erau fragmente de lemn ars.

7. În faţa clădirii în care în 2004 era o gelaterie, pe strada Brukenthal, la 2,60 m de clădirea amintita se afla o groapă de var cu o latură de 3,30 m.

Numai în piaţeta de la intersecţia străzilor Târgu Vinului cu Turnului am văzut la suprafaţă, în plan în întregime o groapă de var. Nu am putut măsura dimensiunile gropii, fiind alungat de colege din acel loc. Ulterior am şi fost pedepsit pentru părăsirea locului de muncă. Sper ca raportul de săpătură (cercetare arheologică benefică cunoaşterii istoriei oraşului) din casa învecinată, de la numărul 7 să cuprindă dimensiunile gropii de var.

Alte amenajări

1.Rigolă(?) în faţa Palatului Brukenthal, din pietre şi bucăţi de cărămizi, la 9 m vest de intrarea în Palatul Brukenthal; se vedea pe o lungime de 2,20 m. Partea din mijloc este alveolată, adâncă de 3 cm.

2. Instalaţie medievală pentru prelucrarea fierului în faţa porţii Casei Albastre; amprenta de zgură din fier este ilustrată în o groapă adâncă de 1 m.

3.O instalaţie medievală de reducere a cuprului a fost surprinsă de săpătura mecanică la 28 cm spre piaţă, de limita intrării în casa cu nr. 8 din Piaţa Mare.

4. Instalaţie pentru prelucrarea cuprului în Piaţa Mică, zona turnului bisericii. Groapa cuptorului era de 2,70 m lungime, iar cuptorul avea lăţimea de 62-64 cm; vatra din lut avea grosimea de 7 cm. În umplutura gropii se aflau cărămizi, olane, oase, var. Groapa a inter­sectat un strat cu cărămizi groase de 3 cm.

5. Pavaj în faţa intrării în casa parohială romano-catolică, iar la 1,30 m de pragul casei, un fragment de canal (?).

Stratigrafie 

În 2003-2004, Piaţa Mare, străzile Arhivelor şi Brukenthal, au fost brăzdate de şanţuri de canalizare, iar în 2005, probabil de instalare a fibrei optice. Era prilejul ce se iveşte o dată la mai multe vieţi de a vedea şi consemna subsolul centrului istoric. Am curăţat malurile   şanţurilor constructorului pentru desenat; uneori, acolo unde nivelul de depunere se adâncea suspect de mult am săpat efectiv.

La mulţi ani după săpătură, am interpretat desenele. Unele nu au un grad mare de pre­cizie în localizarea pe teren. Nu am avut nici cu ce şi nici cu cine să lucrez pe teren. Dese­nele au consemnat însă situaţia stratigrafică în locuri diferite şi aduc contribuţii la întregirea realităţii istorice. Trebuie să mul­ţumesc admi­nistraţiei locale şi constructorilor ca m-au tolerat (?). În perioada şi prin scopul lucrărilor de excavare mecanică anterioare lui 2007, nu era loc pentru cercetări laborioase… de arheologie?. Regret că nu regăsesc ridicarea topo efectuată de un angajat al şantierului şi vecin de stradă, plan cu traseul conductelor din ceramică. Să-i fie ţărâna uşoară!

1. Şanţ săpat mecanic până la -1,30 m în anul 2004. Secţiunea desenată, lungă de 7,20 m, este cea din dreptul casei cu numărul 4 din Piaţa Mare, la 3,70 m de faţadă. Desenul a surprins o groapă adâncă de 50 cm săpată în stratul medieval. Două straturi de arsură (compact pe fund şi în amestec mai sus) completau profilul. Urmele unei construcţii cu o latură de 2,70 m au fost evidente tot acolo.

Solul galben a fost atins la  adâncimea şanţului modern, 1,30 m. Stratul de construcţie se află la 20 cm deasupra fundului şanţului modern. Între cele două cote sunt nivele superficiale de pământ negru şi pietriş. Nivelele superioare (negru amestecat cu galben şi pietriş) aveau grosimea de 20 cm. Mai sus am văzut straturi suprapuse, cu materiale  provenite de la construcţia unor case. Pentru evoluţia stratigrafică a pieţei, este relevant stratul de pietriş ce acoperă nivelul de construcţie şi se regăseşte depus consistent deasupra gropii construcţiei din lemn. Pietrişul are în partea superioară fragmente de cărămizi. (va urma)