Mult departe de noi gândul de a scrie ceva pentru a critica ori pentru a lăsa niscaiva însemnări pentru cei- din ce în ce mai puțini- dispuși să mai asculte ori să citească și alte opinii, păreri, sugestii. Dădeam, mai deunăzi, o mână de ajutor la cositul ierbii de pe terenul de joacă al unei grădinițe de stat. De multă vreme ne-am asumat, cu deplină responsabilitate, bucuria de a produce plăcere unor copii într-o unitate în care sunt angajate doar femei. Iar gestul rămâne unul „pro bono”, din dragoste față de cei mici și față de profesia de dascăl. Începută de dimineață, activitatea ne-a fost întreruptă, după o oră, de prezența neanunțată a unei echipe ce avea ca scop un tratament împotriva căpușelor. Nu a fost nimic de comentat, anunțată sau nu, dezinsecția trebuia făcută! Doar că, stupoare!, mașina- modern echipată- a avut o singură intenție: să bifeze că a trecut prin curtea grădiniței. În mare goană a trimis un jet de lichid înspre …. omul de la coasă …. și a plecat! Nu a stropit nimic! Nu copaci, nu iarbă, nu alei, nu curte! Dincolo de gestul grobian, pentru care nu este nevoie de detalii, oricum, individul o să nege!, rămâne nedumerirea. Ori soluția era toxică, și atunci gestul ar fi fost grav, slavă Domnului, nu a fost!, ori a fost în râs lansat un jet de apă chioară, să poată zice că a stropit. Gestul, tot grav rămâne, căci banii publici nu ar fi de risipit! Dar așa se întâmplă când mai mereu aceleași firme- or fi de casă, n-or fi de casă!?- se ocupă de aceleași activități. Nu este vorba de firmele serioase, din domeniul construcțiilor, de exemplu, ci de unele care înlătură zăpada, fac dezinsecții și deparazitări și alte mărunte lucrări. Au fost numeroase situații când și în cazul acestora serviciile prestate au fost de calitate. Dar când intervine rutina, când nu se mai simt controlate sau când știu că … „merge și așa!”, apar în cazul unor societăți prestatoare de servicii deficiențele, care în cazul acelei grădinițe au fost resimțite de persoana mușcată, în curte, de o căpușă.
Cum articolul nu se vrea unul polemic, ne rămâne speranța că vom auzi, foarte curând, doar de bine!
Tiberiu Dumitru Costăchescu