Corespondenţă din Australia: Dacă nu-i cu ţâţa e cu puţa

Ba-i soare, ba plouă. Toamna în toată splendoarea ei  a venit şi pe continentul australian. Zilele sunt mai scurte iar nopţile mai reci. Şi când plouă, plouă torenţial nu glumă, dar în reprize. Vântul bate de la Nord şi bate al dracului de tare. Este deja cunoscut faptul că Ciclonul „Ilsa” a lovit ţărmul vestic al Ţării Cangurilor (WA) cu o viteză de aproape 300 Km/h. Ca prin minune Port Hedland, on oraş cu aproximativ 50 de mii de locuitori, a scăpat de furia naturii. O „aşezare” (benzinărie cu un bar) din apropierea localităţii menţionate a fost rasă de pe suprafaţa pământului, fără pierderi de vieţi omeneşti. Benzinarul şi-a găsit refugiul într-un container de metal bine ancorat în fundaţie. Pagubele înregistrate se ridică cam la patru milioane de dolari. Ciclonul a luat-o razna prin zona de mijloc a continentului (deşert) via coasta de Est aflată în alertă, de parcă n-ar fi fost şi până acum;  o furtună mai micuţă cu rafalele de vânt  de 100 Km/h însoţită de grindină de mărimea unui ou de găină a făcut ravagii. Se pare că ploile (prevăd meteorologii) iar vor cădea din abundenţă, cât despre ciclon, Dumnezeu cu mila, i s-a cam pierdut urma pe drum.

Şi dacă tot am vorbit de deplasări care vin din Nord aş menţiona din nou Taiwanul aflat sub presiunea exerciţiilor militare desfăşurate de Beijing în apropierea sa. În cadrul geo-politic în care se află Australia, cu coechipieri precum SUA şi Marea Britanie, e foarte greu de a păstra şi dezvolta relaţii cu cel mai important partener de negoţ, China. Zilele trecute Anthony Albaneze, premierul australian, a performat diplomatic reînnodând legăturile cu Xi Jinping  liderul „Mării Galbene”; s-a reluat exportul zăcămintelor de tot felul, animale, vinuri… la valori de sute de miliarde de dolari (50-60/% din exportul australian se face cu China). Şi totuşi această atmosferă aparent amicală e încărcată de un real defetism. Australia a cumpărat un vapor norvegian pe care îl va transforma în navă de război, simbol al „prieteniei indestructibile australiano-chineză”; asta până la finalizarea submarinelor nucleare în parteneriat cu americanii şi britanicii, apoi… Ministrul de externe australian, Hong Penny Wong a declarat zilele trecute că ar fi o adevărată catastrofă dacă ameninţările chinezilor privind pretenţiile asupra Taiwanului ar escalada într-un război. Oricum ăştia sunt în conflict deschis cam cu toată lumea, prioritari  fiind chiar proprii concetăţeni. Le-a trăsnit la „CâtăFrunzăCâtăIarbă” prin cap, să colinde pe străzile din Adelaide (capitala Australiei de Sud) şi Perth (capitala Vestului Australiei) cu maşini pe care sunt scrise însemnele „POLICE”, iar chineză „POLIŢIA SECRETĂ”. Dacă nu le flencăne neuronii prin tigve, sigur îi caută tot pe-ai lor, pe „ăi de dogănesc” împotriva iluminaţilor de la Beijing. Investigaţiile pentru încălcarea legilor australiene au început, om vedea şi cum se termină.    

Parlamentarii australieni sunt într-o continuă alertă, pentru că vin alegerile, iar eu fac efortul de a vorbi uneori despre ceea ce nu se prea poate vorbi, întrucât subiectul în dezbatere a dat naştere la controverse şi speculaţii legate de rasism. Premierul Anthony Albanese a venit cu propunerea unui referendum în vederea acordării (aborigenilor) unui portofoliu numit  „vocea indigenilor în forul legislativ”. În cazul unui vot pozitiv va trebui schimbată Constituţia şi apoi va veni „înscăunarea”, numai că oferta a fost comentată fără prea multă deferenţă chiar de reprezentanţi ai aborigenilor şi de câţiva parlamentari, unii tot de obârşie indigenă. 

O grămadă de legi mai sunt necesare pentru bunul mers al societăţii australiene tulburată de exacerbări conjuncturale. Uneori cuvântul, ca indicator de stare, loveşte din plin şi dacă mai iese şi din gura unui judecător când la mijloc e vorba de  o ţâţă, apar scântei. Prezentă în sala de tribunal din Perth (WA) o femeie, martor într-un proces, ce-şi alăpta bebeluşul a fost poftită să părăsească incinta sub motivul că „juriul nu se poate concentra”. Haida de, cine ştie ce hram poartă cadiul de s-a sensibilizat într-atât.  Probabil acasă are o roabă (căruţu ăla cu o roată) cu husă pe ea. O femeie după naştere nu se chiar află în cea mai bună condiţie fizică şi cu dorinţa de a-şi etala părţile apetisante juraţilor.  Acum i s-a suit centumvirului toată lumea-n cap, iar presa s-a cabrat împotrivă-i. Dacă-ar fi să comentez situaţia vizavi de sexul frumos, cu certitudine pot afirma că la cât sunt de dezghiocate muierile-n Australia (mai dihai pe stradă decât la plajă) ar fi mai greu cu „concentratu”, numai că la ce să beleşti ochii, la hahalere cu ugere? O parlamentară care şi-a alăptat ţâncul în plenul Camerei acum câţiva ani, a răbufnit la rându-i promiţând lăuzelor un proiect de lege pe măsură, aşa că bărbaţii deconcertaţi de sânii ce atârnă greu în „hamacul” lor protector, vor trebui să înghită-n sec.

Viaţa trece în timp ce facem planuri de viitor. Şi dacă ar fi să le facem doar pentru noi, treacă meargă, dar când zbanghiii escamotează normalul şi vin cu propuneri şi astea preluate bineînţeles de la englezi şi americani, te apucă pandaliile. O familie din Perth (şi nu numai) cu doi copii perora cu multă dezinvoltură pe canalele tv despre un subiect care m-a lăsat cu gura căscată. Şi dacă ar fi un caz singular…  „Copiii de la naştere până la vârsta de 8-10 ani n-ar trebui să fie diferenţiaţi prin sex, ar trebui să fie cumva neutri”, spun ei. Nu contează că au sau n-au puţulică să atârne. „Că aşa cum scrie în Certificatul de Naştere, sex masculin sau feminin, nu-i corect. Copiii vor decide ce sunt, când vor şti cine sunt,” adicătelea „vor îndrepta greşelile naturii”. Metafizică aplicată. Dacă ăl cu cocoşel vrea să renunţe la el, sau o ea vrea să fie un el, se rezolvă. O armată de psihologi, psihiatri oferă consultanţă copiilor, părinţilor, neamurilor, vecinilor, străinilor… iar apoi vin chirurgii care taie, astupă, înnoadă… şi uite-aşa toată lumea-i împăcată la suflet; la pungă, mai vorbim.

Cel mai spectaculos fenomen astronomic al zilelor noastre (cel puţin în Australia) l-a constituit Eclipsa de Soare totală din 20.04.23 care a putut fi urmărită din Exmouth şi localităţile învecinate, situate în N-Vestul  statului Australia de Vest (WA). S-au făcut pregătiri pentru mulţimea de turişti veniţi din toate colţurile lumii,  ca să observe eclipsa, peste 20.000. Numărul poliţiştilor a fost suplimentat cu peste 1000 de militari, pentru evitarea incidentelor de orice fel. Organizare nu glumă. NASA şi-a trimis cercetătorii cu telescoape şi aparatură performantă pentru a face măsurătorile de rigoare. Condiţiile meteo au fost ideale. În jurul orei 10:30 toate pasările cerului au decolat de pe unde erau într-un zgomot asurzitor de ciripituri-croncănituri, dispărând în zări. Orice adiere de vânt a încetat. Lumina albă parcă a înteţit şi mai mult încremenirea nefirească a unei atmosfere stranii.  Doar valurile oceanului ce se spărgeau de ţărm în spume albe  au împrumutat pentru câteva clipe culoarea verde a smaraldului. Încercau să spună că viaţa continuă. Au stat cu privirile aţintite spre cer o mare de oameni cuprinsă de frenezia eventului petrecut la ora 11:27, când  s-a aşternut întunericul în zonă. Timp de un minut astrul zilei s-a ascuns de privirile celor ce participau în direct la spectacolul naturii. Apoi încet dar sigur în aplauze şi urale oamenii au întâmpinat din nou Soarele aducător de lumină.

Şi e bine aşa cu lumină căci folosim mai puţin curent şi facem economii. Nici în ţara Cangurilor nu mai e cum era cu câţiva ani în urmă. Toate s-au scumpit. Pui merinde în coş cam tot atât cât băgai şi înainte dar de plătit plăteşti aproape dublu. Preţul portocalelor s-a triplat (am eu ceva citrice-n curte, da-s mandarine şi lămâi), al bananelor s-a dublat… ouăle, carnea s-au scumpit şi ele… dar a apărut usturoiul negru, obţinut printr-un proces de încălzire nedivulgat, deocamdată. Cică are nişte arome de-ţi vine să dai cu căciula după câini. Este cunoscut şi faptul că în WA apa are în compoziţia sa calciu peste măsură iar gustul lasă mult de dorit, aşa că există două posibilităţi: sau îţi instalezi un sistem de filtrare  sau mergi la „boldă” şi cumperi udătura. Numai că apa e mai scumpă decât Coca Cola, spre bucuria copiilor care o preferă, iar cei mai săraci cu duhul o acceptă gândind că pietrele la rinichi sunt mai greu de acceptat decât diabetul. Scapi de dracul şi dai de mumă-sa (în metafora calciu versus zahăr).

Cu scumpirile astea au ajuns şi adulţii să-şi procure trotinete electrice în loc de maşini, sau poate e o modă, sau poate e numai impresia mea. Vezi pe drum şi pe trotuare oameni în toată firea (nemaivorbind de copii sau tineri) balansând aerul  ba cu o mână, ba cu-n picior, într-un echilibru precar. Păi dacă te ţii într-o iţă şi ai mai băut şi două trei beri, că-i cald al dracului în Australia, ce aştepţi să ţi se întâmple? A crescut numărul de accidente cu câteva procente: ba e lovit unul de o maşină, ba s-a pălit de un pieton sau de-un stâlp, ba… La 25Km/h viteza maximă admisă în WA, nu rămâi doar cu vânătăi, te alegi mai cu o mână ruptă, mai cu un cap spart şi probabil pentru evitarea acestor incidente, nu toate statele australiene permit să intre-n circulaţie acest mijloc de locomoţie. Doamne, când stau să mă gândesc la propria-mi copilărie şi la datul pe trotinetă… Zău că nici atunci şi nici acum nu mi-l pot imagina pe tatăl meu îmbrăcat în costum, cu cravată şi pălărie pe cap, să-mi conducă „tărăboanţa”  în drumul său spre instituţia de învăţământ la care preda. Probabil că opiniile-mi sunt perimate, dar asta nu face să mă simt răspunzător în faţa dezamăgirii „ezotericilor trotinetişti”.

Marius Ghinescu, Perth WA – Aprilie 2023