Moş Nicolae care vine cu daruri în fiecare an în ajunul sărbătorii lui şi le pune în ghetuţele sau cizmuliţele copiilor, dar pune şi o jordiţă este ambasadorul lui Moş Crăciun. Vine deci ca înainte mergător al Naşterii Domnului Hristos, deşi pare un personaj de basm şi de legendă, el a trăit în carne şi oase ca Sfântul Nicolae la îngemănarea secolelor III şi IV. şi în chipul lui de om sfânt a întruchipat câteva virtuţi printre care blândeţea, smerenia, dărnicia, dar şi dreptatea şi îndreptarea credinţei. De aceea Troparul Sfântului Nicolae ne spune: "Îndreptător credinţei şi chip al blândeţei, învăţător înfrânării te-ai arătat pe tine turmei tale. Că ai câştigat cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate Sfinte Ierarhie Nicolae.". Sau în Condacul lui aflăm: "În Mira, Sfinte sfinţitor te-ai arătat, că Evanghelia lui Hristos plinindu-o cuvioase ţi-ai pus sufletul tău pentru poporul tău. Mântuit-ai pe cei nevinovaţi din moarte. Pentru aceasta te-ai sfinţit ca un mare tăinuitor al darului lui Dumnezeu.".

Sfântul Nicolae s-a născut înainte de anul 300 de la Hristos, în cetatea Patara din regiunea Licia, în Asia Mică, astăzi în Turcia. Biografii lui spun că în clipa când îl botezau în cristelniţă a stat în picioare spre minunarea preotului şi a părinţilor. Miercurea şi vinerea nu sugea piept de la mama lui Nona, decât numai seara. A crescut sub ocrotirea unchiului său care era Episcopul Nicolae al Liciei. A urmat şcoli înalte. A mers la Ierusalim, iar la întoarcere prin rugăciunile lui corabia care era cuprinsă de furtună a ieşit la un golf salvându-se corăbierii şi cei care erau în corabie. Deşi nu a dorit din smerenie a fost hierotonit preot şi apoi episcop pentru cetatea Mira. Astăzi o găsim încă sub un nume turcesc, la malul Mării Mediterane, se cheamă Demirne.

Unul din creştinii ce mi-s prieteni, Sorin, mi-a povestit că în timpul concediului petrecut în Turcia a făcut şi o excursie la Mira, parcurgând peste o sută de kilometri cu autocarul. La locul unde a trăit şi a murit Sfântul Nicolae există încă Biserica creştină actual în posesia ruşilor ortodocşi. Alături este şi un mic muzeu. Mulţimi de creştini, dar şi multe femei musulmane care doresc copii, vin şi se roagă la acel loc unde Sfântul Nicolae făcea minuni încă din viaţă. Trupul lui sfânt a fost luat din Mira în jurul anului 1000 şi dus de cruciaţi în Italia, la Bari. Acolo şi azi poate fi văzută racla cu osemintele sfinte, mai puţin mâna dreaptă care a fost furată şi după o perioadă, la anii 1598 a fost cumpărată de marele voievod român Mihai Viteazul, mort la Turda prin tăierea capului. Această mână sfântă se află în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din centrul Bucureştiului, biserică construită de voievodul martir Constantin Brâncoveanu, ale cărui moaşte se află aici. Am sărutat-o şi eu în vremea când eram în Bucureşti.

Sfântul Nicolae a participat la Primul Sinod Ecumenic din anul 325, din Constantinopol, printre cei 318 părinţi care au proclamat învăţătura dreaptă despre Fiul ce e de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul, l-au condamnat pe preotul eretic Arie şi au formulat primele şapte articole din "Simbolul de credinţă", Credeul. Atunci Sfântul Nicolae i-a tras o palmă lui Arie, peste gură şi aşa acesta nu a mai putut rosti blasfemii. Din acest motiv Părinţii Sinodali l-au caterisit pe Nicolae. Dar în chip văzut a venit Maica Domnului Născătoarea de Dumnezeu Fecioara Maria şi s-a arătat la cei mai sfinţiti dintre episcopi, le-a cerut să-l pună din nou în scaun pe Nicolae pentru că a apărat dumnezeirea lui Iisus Fiul lui Dumnezeu şi Fiul ei. După acest episod creştinii aduc şi jordiţa care înseamnă îndreptare, alături de celelalte daruri în seara de Ajun.

Iată pe scurt viaţa Sfântului Nicolae. Le urăm tuturor celor ce îi poartă numele pace, sănătate şi La mulţi ani! În continuare vorbim despre cele două sfinte care încadrează în calendar ziua Sfântului Nicolae. În 4 decembrie Sfânta Muceniţă Varvara şi în 7 Sfânta Muceniţă Filofteia.

Sfânta Varvara-Barbara s-a născut într-o cetate din ţinutul Nicomedia, în Turcia de azi, tatăl său era Dioscorus şi fusese numit prefect de Împăratul Maximian în jurul anilor 300 de la Hristos. Era fecioară deosebit de frumoasă, iar tatăl ei voia să o mărite cu un nobil păgân ca şi el. Întrucât ea a refuzat a fost închisă într-un turn care avea doar două ferestre. Barbara a cerut să se facă şi a treia fereastră şi s-a declarat creştină care crede în Sfânta Treime. Din porunca tatălui a fost scoasă şi dusă la judecată, dar noaptea au venit îngerii din cer şi au dus-o într-un munte apropiat şi au ascuns-o într-o peşteră. Multă vreme a trăit aici până când din voia lui Dumnezeu au venit trimişii tatălui său şi au săpat muntele şi au scos-o afară. Chiar tatăl ei i-a tăiat capul cu sabia pentru că nu a vrut să se lepede de Iisus Hristos. Creştinii i-au luat trupul şi l-au ascuns urmând apoi ca în vremea Împăratului Constantin cel Mare să zidească o biserică pe locul unde Barbara a fost omorâtă. Iată de ce Sfânta Muceniţă Varvara este Patroana minerilor, constructorilor şi arhitecţilor din lumea creştină. Deşi în lumea ortodoxă numele Sfintei Varvara nu este frecvent, în lumea apuseană sunt multe creştine cu numele de Barbara. Le facem şi lor urări de bine şi La mulţi ani!

Sfânta Filofteia a fost o copilă creştină născută în Bulgaria, la Sudul Dunării. Tatăl ei era tăietor de lemne. Îi murise mama şi avea o mamă maşteră. O trimitea cu mâncare în pădure la tatăl ei, dar copila Filofteia împărţea hrana şi băutura cu săracii. Într-o zi tatăl a urmărit-o şi a aruncat cu barda în Filofteia, iar copila a murit. La mormântul ei se făceau minuni multe, s-a construit o biserică în locul unde murise. Din voia Domnului Dumnezeu, i-au deschis mormântul şi au găsit trupul neputrezit. Tot cu voia Domnului au dorit să ducă sfintele ei moaşte la o biserică sau vreo mănăstire mai însemnată din zona Dunării. Au început să rostească numele feluritelor biserici şi mănăstiri. Şi încercau să ridice racla cu Sfintele ei moaşte. Dar sfânta nu se lăsa ridicată. Aşa au hotărât să rostească şi numele unor locuri sfinte din Nordul Dunării. Când au rostit numele Curtea de Argeş, Sfânta Filofteia s-a lăsat uşoară. Au trimis scrisoare Domnitorului Radu Negru Basarab să trimită o delegaţie pentru a o aduce în Ţara Românească. Având aceste Sfinte moaşte, ulterior Sfântul Neagoe Basarab a zidit o preafrumoasă biserică în Curtea de Argeş, în anii 1512-1517, când s-a sfinţit de către Patriarhul Teolipt de la Constantinopol. Aici a aşezat-o pe Sfânta Filofteia care de atunci încoace este mult folositoare poporului român. Sunt creştine care îi poartă numele. Le urăm şi lor La mulţi ani!

Preot Nicolae Streza