Povestea unui miracol apărut la Sibiu, în urmă cu o jumătate de secol

Când organizatorii Astra Film Festival 2022 au inclus în program documentarul „Miracolul Jazz de la Sibiu”, nimeni nu știa că taman în timpul Festivalului unul dintre martorii fenomenului Jazz de la Sibiu, Fred Nuss, avea să fie condus pe ultimul drum. Dintre multe opțiuni interesante am ales să mă opresc la „Miracolul Jazz de la Sibiu” din două motive: voiam să îl revăd, să îl ascult pe dragul nostru Fred și, totodată, suferind de boala nostalgiei voiam să mă întorc în atmosfera specială a Sibiului anilor 70-80, când sub nasul și cu acordul autorităților, oameni din toată țara se întâlneau la Festivalul Internațional de Jazz, pentru a se bucura nu doar de muzică, ci și de libertatea pe care o insuflă acest gen. Materialele filmate la edițiile Festivalului de Jazz de la Sibiu din anii 70-80, mărturiile celor ce au pus umărul la construcția unui fenomen deopotrivă cultural și social ne poartă înapoi în timp, într-un spațiu sibian, de pe atunci internațional, unde oamenii trăiau cu voluptate tot ceea ce furniza un eveniment muzical de excepție. Johnny Răducanu, Marius Popp, Aura Urziceanu, Nicolae Nae Ionescu (iniţiator – organizator), Florian Lungu, Dumitru Moroşanu, Zoltan Boroş, Emilian Tantana, Virgil Mihaiu, Harry Tavitian, Eugen Gondi, Ion Baciu jr, Paul Weiner, George Puba Hromadka, Fred Nuss (senzaționalul fotograf al Tribunei și al Sibiului) Valentin Farcaş, Poldi Reisenauer, Johnny Bota, Alex Vasiliu, Octavian Greavu, Costin Petrescu sunt câteva dintre numele care au șlefuit un eveniment ce s-a transformat, în timp, într-un fenomen. Nu trebuie să fii împătimit sau bun cunoscător al jazzului pentru a înțelege ce rol a avut Festivalul pentru comunitatea sibiană, ce gură de oxigen a însemnat în vremuri în care manifestările culturale, atitudinea oamenilor de rând, emoțiile erau ținute sub lupa unei cenzuri tembele. Pe la jumătatea filmului, l-am reîntâlnit pe Fred Nuss: vocea lui inconfundabilă, tonalitatea, rigoarea explicațiilor mi l-au adus parcă în față pe cel care a surprins cu aparatul de fotografiat transformările Sibiului din ultimii 60 de ani. Fred era un împătimit al jazzului, iar miile de fotografii realizate la Festivalul de la Sibiu rămân icoanele unor momente explozive de bucurie, prietenie și libertate. Jazzul românesc a fost, încă din anii 70, legat ombilical de Sibiu, influențând oarecum generații, oferindu-i orașului de pe Cibin șansa de a respira liber într-o lume intoxicată. Dincolo de artiști, de strădaniile celor ce au făcut posibilă perpetuarea Festivalului de Jazz de la Sibiu, filmul ne oferă șansa de a gusta din atmosfera unui Sibiu poate uitat de unii, unui Sibiu care în anii 70, 80 își permitea luxul câtorva zile de libertate artistică și spirituală. „Miracolul Jazz de la Sibiu” e unul dintre documentarele care mi-au mers la suflet, ciupindu-mi mai degrabă coarda emoțională, decât pe cea rațională, pentru că m-a purtat printr-un Sibiu fascinant pe care azi îl mai poți descoperi doar în poze sau povești și pentru că mi-a oferit încă o întâlnire cu Fred Nuss. Sfatul meu este să nu îl ratați,  căci e un balsam pentru suflet, mai ales pentru cei mai slabi de îngerii nostalgiei.