2022 Dosarele patrimoniului (C): Dumnezeu vrea să fie la originea tuturor faptelor? – evreul rătăcitor, Ahasverus! – the prevention of Nuclear War? – Dârlos, pe harta premiilor Nobel!

Anul 2022, a fost declarat de Biserica Ortodoxă Română „Anul omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii şi a creştinului”. În acest an, ar trebui să medităm mai mult la două din cugetările scriitorului român, Elie Wiesel: „Dumnezeu vrea să fie la originea tuturor faptelor noastre şi, de asemenea, la rezultatul lor. Este atât întrebare, cât şi răspuns!” sau „Uneori pentru Dumnezeu, adesea împotriva lui, şi totuşi niciodată fără el”. Pentru aprofundarea vieţii religioase a evreilor, am consultat o lucrare celebră: “Dicţionarul religiilor”, autor dr. Alfred Bertholet. Termenul „evrei”, a dezvăluit următoarea explicaţie: «una din denumirile vt. (n.r: veterotestamentar) ale israeliţilor, ca urmaşi ai lui Eber (…), deşi etimologia este probabilă. Iniţial, termenul apare ca denumire pentru cei care trăiau dincolo (eber) de Eufrat sau Iordan».

Termenul imediat următor din dicţionar este „evreul veşnic rătăcitor = Ahasverus” – «Aşa se numeşte „evreul rătăcitor” din cartea popular omonimă apărută în 1602; A. este un cizmar din Ierusalim, care, pe drumul spre Golgota, i-ar fi strigat lui Isus „crucificatule” şi nu i-ar fi permis acestuia să se oprească în faţa casei sale. Cuvintele de răspuns ale lui Isus ar fi fost: „eu mă voi odihni, dar tu vei umbla mereu, pînă mă voi reîntoarce”. Prin legenda lui A. este evocat destinul tragic al poporului evreu, care nu găseşte odihnă niciunde». Nu ştim cât adevăr se ascunde în această legendă, dar se ştie că numele de „Ahaşveroş” este cel prin care filozoful Immanuel Kant se referă la „Evreul rătăcitor”, în lucrarea „Despre singurul argument posibil pentru o demonstraţie a existenţei lui Dumnezeu” (1763).

Pentru a percepe contribuţia evreilor la istoria omenirii, reproducem o selecţie de gânduri (andreialbu.com):

«A fost odată un evreu înţelept care zicea că totul se poate reduce la ce ai în cap. Se numea Solomon. După el, a venit un alt evreu înţelept care spunea că totul se poate reduce la ce ai în inimă. Îl chema Isus. Mai apoi a venit un alt evreu înţelept care susţinea că totul se poate reduce la ce ai în stomac. Îl chema Marx. După aceea a venit un al patrulea evreu înţelept care zicea că totul se poate reduce la ce ai între picioare. Îl chema Freud. Iar la sfîrşit, a venit un evreu mai înţelept decît toţi laolaltă şi a zis – liniştiţi-vă, totul e relativ. Îl chema Einstein». În toate domeniile s-au afirmat mulţi evrei, de notorietate mondială fiind regizorii şi actorii: Woody Allen, Steven Spielberg, William Oliver Stone, Stanley Kubrick, Harrison Ford, Gwyneth Paltrow, Natalie Portman, Paul Newman, Bob Dylan, Barbra Streisand, Jerry Seinfeld și mulți alți.

Din rândul marilor evrei, amintim și pe Julius Robert Oppenheimer (1904-1967), „părinte al bombei atomice” și „părinte fondator al şcolii americane de fizică teoretică”. În context, trebuie amintiţi încă doi români laureaţi ai premiului Nobel, aceştia adăugându-se celor prezentaţi în articolul precedent. În ţinutul Mediaşului, la Dârlos, s-a născut medicul Ioan Moraru (1927, Dârlos – 1989, Bucureşti), devenit celebru într-o perioadă în care puţini români mai aspirau la recunoaştere şi apreciere internaţională. Astfel, în 1985, colectivului format din prof. Ioan Moraru, Mihail Kuzin (Uniunea Sovietică) şi Bernard Lown (SUA) i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Pace, cei trei fiind membrii unei organizaţii puţin cunoscute în România: „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear” – „International Physicians for the prevention of Nuclear War”. Ioan Moraru a fost doctor în ştiinţe medicale, activând în domeniul fiziopatologiei, a morfopatologiei şi medicinii legale. A ocupat funcţii importante în sistemul medical românesc: director al Institutului Medico-Legal „Mina Minovici”, director al Institutului Victor Babeş, vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe Medicale, ministru adjunct al Ministerului Sănătăţii, iar la nivel internaţional a reprezentat ţara noastră în Organizaţia Mondială a Sănătăţii, fiind vicepreşedinte în Comitetul Executiv. În cadrul organizaţiei internaţionale – distinsă cu Premiul Nobel pentru Pace -, a militat pentru analiză ştiinţifică riguroasă, despre consecinţele unui conflict nuclear, posibil în contextul internaţional (între 1947-1990), definit sub numele de „Războiul Rece”. Practic, două grupări de state cu ideologii şi sisteme politice foarte diferite se confruntau politic şi ideologic: blocul apusean – reprezentat de NATO – şi blocul răsăritean, reprezentat din statele „Pactului de la Varşovia”; la nivel economic, „Războiul Rece” a fost o confruntare acerbă între capitalism şi comunism. Medicul Ioan Moraru a pus Dârlosul pe harta premiilor Nobel, comuna mândrindu-se şi cu primul bibliotecar al Astrei – Visarion Roman, cu tribunistul şi criticul literar Ilarie Chendi, dar şi cu istoricul bibliograf Ioachim Crăciun. Ştiaţi că semificaţia numelui localităţii Dârlos era, după episcopul Teutsch: „Deesch”  – „aşezare de dor” lângă Mediaş, dar şi „Duer los”, tradus din săseşte „lasă-i să stea acolo”?

Ultimul premiu Nobel românesc a fost primit de arădeanul Ştefan Hell (n. 23 dec.1962. Arad). Născut într-o familie de şvabi bănăţeni, Ştefan Hell a făcut şcoala primară în Sântana şi liceul Nikolaus Lenau Timişoara; în anul 1978 a emigrat în Germania, unde a luat licenţa în chimie (1987), la Universitatea din Heidelberg. Pentru „dezvoltarea microscopiei fluorescente cu super-rezoluţie” a primit – în 2014 – premiul Nobel pentru chimie, împreună cu Eric Betzig şi William E. Moerner. A fost ales membru de onoare al Academiei Române (în 2012) și este director la Institutul Max Planck din Göttingen.

Preşedintele Academiei Române, Ioan – Aurel Pop, scria în „Istoria Transilvaniei” (vol.III): «Transilvania este astăzi o parte a României şi a Europei în acelaşi timp, dar, mai presus de toate, este patria primitoare a tuturor locuitorilor săi. Pentru prima oară în istorie, sunt acum premise pentru ca toţi locuitorii ei să fie şi să se simtă egali şi la ei acasă. Ţara nu mai este Transilvania de odinioară, dar urmele istoriei sunt peste tot. În trecut, au suferit şi au fost fericiţi, adesea în momente diferite, şi românii, şi maghiarii, şi germanii, şi evreii etc. Nici suferinţele şi nici bucuriile nu trebuie uitate. Amintirile trecutului sunt un patrimoniu de nepreţuit, iar păstrarea lor este un atribut al popoarelor civilizate. Entitatea transilvană este un dat al trecutului, dar, în acelaşi timp, ne însoţeşte peste tot, astăzi, sub ochii noştri. E singurul loc din Europa unde o biserică bizantină stă lângă o bazilică romanică, lângă o biserică gotică şi lângă alta barocă, toate vecine cu o sinagogă!

De asemenea, singurul loc în care un locaş de cult ortodox este la câţiva paşi de unul greco-catolic, de altul romano-catolic, de unul calvin, de altul luteran sau unitarian! Aceasta spune mai mult despre convieţuirea paşnică decât despre conflicte, iar mesajul aceste lucrări este generos: trecutul trebuie cunoscut nu pentru încrâncenare şi răzbunare, ci pentru destindere şi înţelegere». Mulţi evrei români au părăsit cu greu România, ţară pe care au iubit-o şi în care îşi doresc să revină, românii sprijinind evreii, de multe ori în istoria lor zbuciumată! Ştiaţi că România a fost singurul stat din fostul bloc comunist care nu a rupt relaţiile cu Israelul (după războiul din 1967)? Ştiaţi că România nu a semnat Rezoluţia ONU nr. 3379 din 10 noiembrie 1975, prin care sionismul a fost declarat ideologie rasistă? O Rezoluţie revocată, în 1991!

(va urma)