În acest  început de an încă ameninţat de pandemia mondială, comunitatea românilor din New York a găzduit  în 16 ianuarie 2022, în cadrul Zilei Culturii Române, Simpozionul  “Mihai Eminescu” , eveniment ajuns în mod cu totul onorant la a XXIX-a ediţie.  Ca şi în anii precedenţi, manifestarea este patronată de Academia Oamenilor de Ştiinţă din România, Filiala USA, de Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, de Mitropolia  Ortodoxă Română a Celor Două Americi şi local de Institutul  Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă, New York. Preafericitul Patriarh Daniel, preşedintele Academiei şi reprezentantul UZPR au trimis mesaje  de  salut, pe care organizatorul principal al evenimentului, prof. univ. Th. Damian, le-a citit în debutul Simpozionului.
Solista Lia Lungu a interpretat cu înaltă simţire melodia Rugăciune pe versurile lui Mihai Eminescu. Întreaga asistenţă a cântat imnul academic Gaudeamus igitur şi Imnul lui Ştefan Vodă, care au creat atmosfera propice desfăşurării evenimentului. Simpozionul newyorkez a fost Inspirat de sărbătorirea în
1-2 iulie 2021 a Sfântului Voievod Ştefan Cel Mare la Mânăstirea Putna. Acolo a sosit o delegaţie de români din New York, în frunte cu prof. univ. Th. Damian spre a participat în mod nemijlocit la aniversarea celor 150 de ani împliniţi de la Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni şi de la Primul Congres al Studenţilor Români de Pretutindeni, eveniment ce fusese organizat în 15-16 august 1871 de studenţii Societăţii „România Jună”, în frunte cu Mihai Eminescu şi Ioan Slavici. Aşa cum prietenii noştri newyorkezi nu au conceput să lipsească din Alba Iulia la 1 Decembrie 2018, când s-a sărbătorit centenarul Marii Uniri, nici la Putna sărbătoarea dedicată românilor de pretutindeni nu se putea desfăşura fără ei. La Putna li s-au oferit albume cu artă mănăstirească şi alte cărţi, prezentate participanţilor la Simpozionul  de la New York.
În istoria deja considerabilă a acestui eveniment românesc academic, un element de noutate a fost formula combinată,  cea a asistenţei unor participanţi din diferite colţuri ale românităţii pe zoom, alături de cei aflaţi chiar la faţa locului. Ca la orice început, a existat o omisiune din punct de vedere tehnic, căci la eveniment au lipsit galeria şi un chat activ, cu care ne-am obişnuit în ultimii doi ani de reuniuni literare prin zoom. Dar nu ne îndoim că pe viitor aceste deficienţe se vor îndrepta.
O a doua noutate  la această ediţie a XXIX-a a constituit-o locul ales pentru manifestarea academică. Amintirile mele coboară până la anul 2006, când am fost pentru prima dată invitată şi am participat la acest Simpozion  “Mihai Eminescu” de la  New York.  Pe rând, evenimentul a fost găzduit la Universitatea Harvard în ianuarie 2007, apoi, mai multe ediţii de Consulatul General al României la New York, arar de ICR din metropolă şi chiar la diferite restaurante româneşti. Surpriza emoţionantă a fost să constat că de data aceasta Simpozionul se desfăşura în spaţiul sacru al Bisericii “Sf. Petru şi Pavel” din Astoria New York, acolo unde totdeauna se  oficia cu intensă trăire slujba de parastas pentru Mihai,  geniul poetic  absolut al culturii noastre naţionale. Am recunoscut că ambianţa sfântului lăcaş dădea evenimentului o anumită înălţime, aşa că am găsit cu totul binecuvântată această alegere.
Doamna Oana Leonte din California, prezentă pe zoom la eveniment, a menţionat că în anul UNESCO -2000, Eminescu a fost sărbătorit la Casa Română din Hayward, de lângă San Francisco. Spectacolul Trecut-au anii, susţinut de actorul Ion Caramitru a fost organizat la o Catedrală Catolică. Actorul chiar ţinuse să afirme că “este pentru prima dată când Eminescu se recită într-o Biserică”. În acel an de consacrare UNESCO, actorul l-a purtat pe diferite continente pe poetul nepereche al românilor. Iată că în ianuarie 2022, Simpozionul Eminescu îşi făcea loc într-un lăcaş ortodox, adică în biserica credinţei poetului şi a familiei sale.
Moderatoarea evenimentului, prof. Nicole Smith,  a anunţat tema  generală a simpozionului Eminescu şi unitatea spirituală a tuturor românilor în lumina aniversării a
150 de ani de la Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni – Putna – 1871.
  Cinstea  de a deschide Simpozionul a fost rezervată universitarei şi scriitoarei de la Sibiu, respectiv mie. Tema inedită pe care am cercetat-o s-a intitulat Dramaticul destin publicistic al transilvăneanului Nicolae Cristea şi al moldoveanului Mihai Eminescu, un text susţinut de 15 note bibliografice, în care ideile au fost augmentate prin citări edificatoare din publicistica celor doi ziarişti. Pe Nicolae Cristea şi pe Mihai Eminescu i-a apropiat temeritatea atitudinii politice demne, simţirea responsabil patriotică şi martiriul lor profesional. Destinul a făcut ca în exact acelaşi an, 1883,  ei să fie expulzaţi de pe scena ziaristicii româneşti, chiar dacă Eminescu a mai fost invitat să colaboreze la „Fântâna Blanduziei”, şi Nicolae Cristea s-a numărat printre ctitorii noului ziar sibian “Tribuna”, pe care l-a vegheat cu experienţa sa de jurnalist până la moarte.
 Marian Nencescu, critic şi istoric literar, cercetător asociat la Institutul de Filosofie „C. Rădulescu-Motru” al Academiei Române, Bucureşti, a dezvoltat tema Enciclopedismul eminescian. Bazat pe o cultură variată,  care
s-a acumulat în fiecare etapă a creşterii sale intelectuale, poetul -filosof a aşezat în caietele sale manuscris dovada enciclopedismului său, evident şi în poezia lui originală.
Comunicarea lui Ştefan Stoenescu, eseist, comparatist şi traducător de la  Ithaca, New York , intitulată Simboluri şi ecouri ale unor compoziţii poetice eminesciene ce au determinat constituirea unităţii spirituale româneşti urmează să fie fructificată în paginile revistei “Lumină lină“.
Criticul literar  M. N. Rusu,  redactor şef al revistei “Lumină Lină”, New York,  a ilustrat ideea comunicării intitulate Eminescu şi unitatea  militară a poporului român, cu numele unor făuritori ai armatei moderne, de care poetul s-a simţit legat.
 Domnul Dr. Doru Tsaganea, profesor de matematică la Metropolitan College of New York, a susţinut în stilul său aplicat şi captivant tema Congresul studenţilor români de la Mănăstirea Putna din perspectiva situaţiei politice europene din anii 1870-1871. Obiectivele formulate cu mare rafinament politic de Eminescu în articolele sale Să facem un Congres şi Echilibru au stat la baza evenimentului studenţesc de acum 150 de ani, când Putna făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, unde era acceptată o sărbătoare religioasă, dar nu una cu  subtext naţional.
Doamna Valentina Ciaprazi, scriitoare, profesoară de limba şi literatura franceză  LaGuardia College, New York a tratat tema Spiritualitatea eminesciană, reflecţie a autenticei spiritualităţi româneşti, dar gândurile conferenţiarei s-au îndreptat şi spre tinerele talente din Moldova zilelor noastre, a căror evoluţie o urmăreşte cu interes dar şi cu îngrijorare faţă de direcţia greşită pe care au luat-o adepţii esteticii urâtului. Într-o lume tristă în care statuile sunt dărâmate, artiştii sunt blamaţi, simţim cu durere că însăşi cultura este dispreţuită. Eminescu este actual şi în prezent. El întruchipează pentru noi însăşi România Mare. De tânăr el s-a dovedit a fi responsabil, iar ca poet nu s-a sfiit să certe românii pentru greşelile lor şi a făcut-o ca un părinte. El s-a identificat cu Decebal şi cu Traian, întrucât pentru el România Mare exista cu mult înainte ca ea să fie înfăptuită.   Activitatea sa de politică naţionalistă a fost înăbuşită, pornind cu primul dosar de interdicţie din iunie 1883. Nici posteritatea nu a fost  mai dreaptă, pentru că
i-a contestat versurile de înaltă ţinută naţionalistă şi i s-au căutat accente xenofobe, cum se insinuează în diferite literaturi ale lumii.
 
În încheierea sesiunii, pr. Theodor Damian, scriitor, profesor emeritus la Metropolitan College of New York, Preşedinte al Filialei americane a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România şi al Institutului Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă, New York, a dezvoltat tema Eminescu, diaspora română şi Ţara-mamă. Ideea -axă a constituit-o adevărul că, oriunde s-a aflat Eminescu, la Cernăuţi sau la Blaj, la Viena ori la Berlin, simţirea patriotică l-a însoţit permanent. Atunci ca şi în prezent dragostea de ţară este socotită de unii ca periculoasă.  Eminescu şi-a manifestat grija faţă de patria-mamă atât ca făuritor de versuri, cât şi ca ziarist.  El a organizat prima sărbătorire a românilor de pretutindeni în Imperiul Austro-Ungar la Putna. Tinerii erau chemaţi să-şi asume apărarea identităţii naţionale. La Putna s-a produs o nouă Deşteaptă-te  române, căci acolo au fost chemaţi tineri din toate teritoriile locuite de urmaşii dacilor. Însăşi mânăstirea aleasă, ca ctitorie a lui Ştefan cel Mare, era un simbol unificator. Ciprian Porumbescu cânta la Putna  întregii Dacii. Serbarea de atunci era religioasă şi naţională, totodată. Recursul la istorie este un act de pietate. Eminescu aprecia că, dacă în trecut ni s-a impus o istorie, viitorul trebuie să ni-l făurim noi.
 Simpozionul s-a încheiat sub semnul unei continuităţi tradiţionale. Profesorul Damian a anunţat că exact peste o săptămână se va desfăşura  la New York un eveniment similar, respectiv un simpozion dedicat Unirii Principatelor Române, manifestare ştiinţifică ajunsă, de asemenea, la ediţia a XXIX-a.
Întreaga desfăşurare a acestui Simpozion newyorkez a pus în dialog ţara cu conaţionalii ei de peste Atlantic, dovedind că ls început de secol al XXI-lea românismul autentic poate să înflorească pe oricare meridian al lumii.