Irina ZACK
La câteva mii de kilometri de Bilbao, înainte să cunosc povestea muzeului Guggenheim, știam deja că îmi doresc să-l vizitez. Mai întâi, pentru că era recunoscut în toată lumea. Apoi, pe măsură ce aflam mai multe despre el, am găsit afinități personale care au transformat curiozitatea într-o dorință suficient de mare încât să strâng bani, să-mi fac timp și să planific o asemenea incursiune artistico-turistică. Mi s-a întâmplat și cu alte edificii emblematice când am luat drumul orașului de piatră, Petra de exemplu.
De aproape patru ani locuiesc în Sibiu. Mă uit la turiștii care ne vizitează și mă întreb ce i-a făcut să ne aleagă. Ce anume au văzut, au citit sau au auzit despre orașul nostru înainte să își cumpere biletul ori să pornească la drum?
Muzeul în aer liber ASTRA, cu ale sale 96 de hectare? Muzeul Național Brukenthal, deschis publicului în 1817, care a traversat atâtea schimbări politice și sociale? Că, vorba aceea, de-ar vorbi, pe mulți i-ar răspopi. Sau poate îi atrage tocmai felul în care se leagă toate: muzeele, centrul istoric, viața culturală și atmosfera orașului.
Avem, firește, turiști din cele patru zări. Unii vin din curiozitate, alții din interes profesional, alții pentru un eveniment sau pentru ceva ce le-a rămas în minte. Mă interesează însă acel moment în care un om care trăiește la mii de kilometri distanță își spune: vreau să merg la Sibiu ca să văd asta. Ce ar putea fi acel „asta” pentru cât mai mulți oameni?
Comparația cu Bilbao merită însă făcută cu atenție. Muzeul Guggenheim, inaugurat în 1997, a contribuit la transformarea orașului. În același timp, regenerarea urbană a orașului Bilbao a însemnat un efort mai larg, care a inclus recuperarea fostelor zone industriale și intervenții în transport și mediu. Un reper spectaculos a făcut parte dintr-o schimbare susținută de investiții și de colaborarea instituțiilor. Mi se pare o nuanță esențială atunci când ne întrebăm dacă un asemenea model poate inspira și alte orașe.
La Sibiu, am porni de la un patrimoniu pe care îl avem deja. ASTRA și Brukenthal sunt două puncte de plecare serioase pentru o asemenea discuție. Ar putea unul dintre ele să capete o forță de atracție internațională și mai mare? Ar conta mai mult felul în care îl prezentăm, experiența pe care o oferim sau legătura lui cu restul orașului? Ori ne-am dori un proiect nou, capabil să ne facă recognoscibili dintr-o singură imagine?
Aici aș avea nevoie de sibienii cu state mai vechi de plată prin urbea noastră. De cei care au văzut orașul schimbându-se, care îi cunosc ritmul și își amintesc cum era înainte să ajungă atât de des în fotografiile altora. Ce credeți că ar putea avea un asemenea impact? Și, la fel de firesc, ni-l dorim? Pentru că există și cealaltă parte a poveștii.
Barcelona a anunțat că vrea să încheie, în noiembrie 2028, utilizarea turistică a apartamentelor autorizate în acest scop, pentru a readuce locuințe în circuitul rezidențial. Veneția a aplicat în 2026 o taxă de acces pentru vizitatorii de o zi care nu beneficiază de excluderi sau scutiri, în anumite zile și intervale orare. Amsterdam include explicit limitarea numărului de vizitatori între obiectivele prin care încearcă să păstreze orașul plăcut pentru locuitori.
Sunt orașe cu istorii, dimensiuni și probleme diferite. Problemele legate de locuințe au mai multe cauze, iar turismul trebuie privit în acest context. Dar măsurile lor arată că succesul unei destinații poate aduce și presiuni pe care administrația și locuitorii ajung să le gestioneze. Aglomerația și competiția pentru spațiu pot schimba felul în care oamenii își trăiesc propriul oraș.
Eu, personal, mă bucur de liniștea Sibiului. Nu îmi place neapărat balamucul din timpul festivalurilor și nici nu mă încântă să merg vara la Muzeul ASTRA, atunci când e aglomerat. Îmi doresc să călătoresc spre locurile emblematice ale altora și, în același timp, țin la liniștea de acasă. Tocmai de aceea cred că întrebarea merită pusă cinstit.
Preferința mea poate fi a unui grup minoritar. Pentru cineva care trăiește din turism, mai mulți vizitatori pot însemna venituri mai bune și posibilitatea de a investi. Pentru un locuitor al centrului, aceeași creștere poate însemna mai mult zgomot sau un cartier în care îi este tot mai greu să își găsească locul. Ambele perspective au dreptul să intre în discuție.
Poate că o cale bună pentru Sibiu ar începe cu alegerea felului de turism pe care vrem să-l încurajăm. Cum îi facem pe oameni să rămână mai mult, să descopere și alte locuri din oraș și să susțină afacerile locale? Cum pregătim transportul și serviciile pentru o creștere a numărului de vizitatori? Și ce reguli stabilim din timp pentru a proteja locuirea și patrimoniul?
Mi-aș dori ca această conversație să îi includă și pe cei care locuiesc lângă obiectivele pe care le promovăm. Ar fi bine să știm cine ar beneficia de o asemenea notorietate, cine ar suporta costurile și cum s-ar întoarce câștigul turistic în viața orașului. Așa am putea decide ce merită dezvoltat și cât de departe vrem să mergem.
Voi, cei care cunoașteți Sibiul de mai multă vreme, ce ați alege? Ce ar putea deveni reperul pentru care cineva ar strânge bani și ar traversa Europa ca să ajungă aici? Și ce preț am fi dispuși să plătim pentru asta?
Editorial publicat în ediția print din 12 noiembrie 2026 în suplimentul Tribuna Financiară
Marius MUNTEANU GHIUR
Vlad IGNAT
Nekta Ioana DEDU
Ovidiu BOICA
Ovidiu BOICA
Cosmin PAL
Nekta Ioana DEDU
Cosmin PAL
Dumitru CHISELIȚĂ
Ștefania VESA
Vlad IGNAT
Ștefania VESA