Preferințele electorale ale Sibiului: de la Gheorghe Funar, la Călin Georgescu | Anul în care aproape 80 de mii de sibieni au votat Vadim Tudor

📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰

În noiembrie 2024, la primul tur al alegerilor prezidențiale, 47.770 de sibieni au votat Călin Georgescu. Alți 21.129 au votat George Simion. Organizațiile județene ale marilor partide au fost, atunci,  în stare de șoc. Însă nu fiindcă se așteptau ca -spre exemplu-  Nicolae Ciucă sau Marcel Ciolacu să câștige, ci pentru că nici PNL și nici PSD nu și-au imaginat că alegătorii județului s-ar putea lăsa convinși de mesajele lui Călin Georgescu.   

Surprinși au fost, probabil, mulți dintre ceilalți 137.850 de sibieni care au mers la urne, dar nu au votat Georgescu pentru că  fie nu auziseră de el, fie nu puteau să îl ia în serios. 

Și totuși, de pe soclul pe care și l-a creat în ultimii ani cu lozinci despre standarde înalte, multiculturalitate și cultură, toleranță și rațiune, Sibiul dădea acum doi ani  cele mai multe dintre voturile acelui scrutin lui Călin Georgescu.  

În județ, cele mai multe comunități au fost câștigate de Georgescu, iar fosta Capitală Culturală Europeană, municipiul Sibiu, nu a fost la rândul său departe: 7.333 de voturi mai lipseau până la victoria lui Călin Georgescu.  

˝Au căzut  în luptă˝ Mediașul, căștigat de Georgescu, Mărginimea Sibiului, orașe precum Avrig, Copșa Mică, Dumbrăveni sau Agnita. Uluitor, spuneau atunci cei mai mulți. Dar cât de uluitor este în realitate? Istoria recentă demonstrează că în doar două dintre legislaturile de după 1989 Sibiul a fost scutit de reprezentare unor partide  precum PUNR, PRM, PP-DD, AUR, iar mai nou SOS și POT. Aveam, deci, ne convine sau nu, experiență în opțiuni politice de acest gen. 

PUNR și PRM, ani de zile în preferințele sibienilor 

Merită spus pentru cei foarte tineri că Partidul Unității Naționale Române (PUNR) și Partidul România Mare (PRM) se disting în istoria post-decembristă a României prin mesajele ultra-naționaliste,  discriminatorii și radicale. Au fost ani de zile în care liderii acestora au rostogolit în spațiul public teme antimaghiare și au promovat pericolul separatismului. 

PUNR, a fost condus de Gheorghe Funar, fost primar al municipiului Cluj Napoca, cunoscut între altele pentru decizia de a vopsi băncile din oraș în culorile tricolorului. Dar gestul trebuie pus în context: Gheorghe Funar nu se ferea să își exprime opiniile antimaghiare, a inițiat schimbarea denumirilor unor străzi care evocau personalități maghiare și a organizat o procesiune funerară prin centrul orașului atunci când România și Ungaria au semnat Tratatul de bază între țări. Astfel, vopsitul băncilor nu a avut doar mesaj naționalist, ci transmitea un mesaj direct, deloc plăcut, populației maghiare a orașului. 

Despre Partidul România Mare și direcția pe care i-o aplica liderul Corneliu Vadim Tudor s-ar putea scrie romane. Memoria colectivă reține nivelul intelectual al lui Vadim Tudor și umorul său, mai puțin, din păcate, gravele derapaje din discursuri, atacurile suburbane și dezinformările din publicația pe care o patrona, mai puțin declarațiile rasiste, populismul, ultra-naționalismul și radicalismul din cuvântări. 

Așadar, votul de la alegerile prezidențiale de la Sibiu, din 2024, nu ar trebui sa fie o surpriză chiar atât de mare. Cifrele arată că județul a votat PUNR încă din 1992 și într-un procent însemnat. În legislatura parlamentară 1992-1996, Sibiul a fost reprezentat de doi deputați și un senator PUNR. 

Patru ani mai târziu, la alegerile din 1996, PUNR câștiga un deputat și un senator.  

Vadim Tudor, peste Ion Iliescu la Sibiu 

Alegerile din anul 2000 merită, însă, o atenție deosebită. Atunci, în primul tur,  Corneliu Vadim Tudor a obținut cel mai mare număr de voturi din județul Sibiu. Aproape dublu față de Ion Iliescu, aproape dublu față de Theodor Stolojan și mult mai mult decât dublu față de Mugur Isărescu, Petre Roman, Teodor Meleșcanu sau alții. 

Interesant este că și în turul doi, în ciuda mobilizării generale împotriva sa, Vadim Tudor a mai găsit resurse în Sibiu, sporindu-și numărul de voturi! 

Concret, în primul tur al alegerilor prezindențiale din 2000 Vadim Tudor a obținut 79.435 de voturi, Ion Iliescu 40.121, Theodor Stolojan 47.045, iar Mugur Isărescu 28.767 voturi. Toți ceilalți (au fost în total 12 candidați) au obținut fiecare sub 10.000 de voturi. În turul 2, Ion Iliescu a recuperat ajungând la 101.207 voturi, însă și Vadim Tudor a mai câștigat. Și nu puține voturi, ci câteva mii: total Turul 2, 83.456 voturi. 

Tot atunci, PRM câștiga nu mai puțin de trei parlamentari la Sibiu: doi deputați și un senator. În legislatura următoare și-a păstrat un loc de deputat și asta în ciuda faptului că primul pe listă nici măcar nu era sibian, ci un nume instalat pe listă de la București. 

Legislaturile 2008-2012  și 2016-2020 sunt singurele în care Sibiul nu a propulsat în Parlamentul României partide precum PUNR, PRM, PP-DD sau, mai recent, SOS și POT. 

Revenind: pe  24 noiembrie 2024, primul tur al alegerilor prezidențiale a coincis cu alegerile parlamentare. În județul Sibiu, cel mai mare număr de voturi a ajuns la Călin Georgescu (47.770). Rezultatul lui a fost mai mare decât celde ale lui Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu, însumate. Iar dacă la voturile lui Călin Georgescu le adăugăm pe cele ale lui George Simion (21.129)  avem dimensiunea unor preferințe deloc în premieră în județul Sibiu. 

Sociolog: ˝Cu brand-ul de oraș al Sibiului coexistă un fond mai puțin vizibil de sensibilități naționaliste˝ 

L-am întrebat pe sociologul Mihai Rusu despre compatibilitatea acestui trecut și prezent electoral cu – spre exemplu- alegerea și realegerea unui etnic german în fruntea municipiului și apoi în fruntea țării (Klaus Iohannis ales în 2019, în primul tur al prezidențialelor, de 151.849 de sibieni). Dar și despre compatibilitatea cu mândria titlului de Capitală Culturală Europeană  sau cu cea a găzduirii Summit-ului European. 

˝Paradoxul pe care îl subliniați – cum se face că aceeași comunitate care a votat un etnic german primar și mai apoi președinte să voteze în masă candidați ultranaționaliști? – este real, chiar dacă cifrele îl fac mai puțin spectaculos decât pare: în 2024, scorul cumulat al lui Georgescu și Simion în județ a fost apropiat de media națională. Pentru a-l deconstrui, cred că trebuie să separăm, mai întâi, imaginea Sibiului ca oraș „capitală culturală europeană” de preferințele ideologice ale populației generale. Sibiul, capitală a culturii, oraș al bunelor maniere, este un brand de oraș care proiectează o imagine construită de elita administrativă: ea spune cum își imaginează conducerea că ar trebui să fie orașul, mai curând decât să consfințească o stare de fapt˝ explică universitarul Mihai Rusu. 

După părerea sa, în paralel cu acest brand de oraș ca discurs administrativ (pe care îl împărtășește, ce-i drept, o bună parte a clasei de mijloc :oameni de afaceri, liber profesioniști, manageri culturali etc.),coexistă un fond mai puțin vizibil de sensibilități naționaliste. ˝Dacă retorica orașului „capitală culturală” este discursul standard asociat Sibiului, sensibilitățile naționaliste se fac auzite în anumite contexte, cum ar fi momentele electorale˝- spune profesorul Rusu. 

Sociologul consideră interesant că aceste „două Sibiuri” – capitala europeană a culturii și orașul preferințelor naționaliste – se activează alternativ, în funcție de o varietate de factori și sunt propulsate de aspirații politice și fantezii identitare radical diferite.  

˝Atunci când l-au votat pe Klaus Iohannis primar și președinte, sibienii și-au proiectat în figura etnicului german propria lor „germanitate” și europenitate; votul pentru Iohannis a activat un imaginar aspirațional al românilor sibieni de a-și depăși cumva românitatea prin asumarea unor stereotipuri asociate germanității˝- spune Mihi Rusu. În alte momente, mai afirmă el,  prin Corneliu Vadim Tudor și, mai recent, Călin Georgescu, o parte a sibienilor a fost mobilizată printr-o retorică ce a mizat pe orgoliul autohton al unei românități mărețe, cu toate că era străbătută de fantasmele românismului xenofob.  

Votul și stările 

Socilogul Mihai Rusu crede ca ambele imaginare răspund unei nesiguranțe: ˝sentimentul de a trăi undeva la periferia Europei. Unii găsesc soluția la această anxietate a periferiei etalându-și europenitatea la care aspiră, alții glorificându-și propria identitate națională. Deloc întâmplător, votul pentru Georgescu vine ca un recul naționalist după zece ani de președinție Iohannis˝- explică Mihai Rusu. 

În legătură cu diferența dintre votul pro-Georgescu din județ și cel mai mic în cifre din municipiu, Mihai Rusu crede că în spatele votului stă și acest clivaj rural-urban, cu toate aspectele deopotrivă economice și culturale pe care le concentrează. 

˝În concluzie, aș spune că Sibiul nu poate fi redus la o singură etichetă: capitală europeană sau bastion al naționalismului. Ca orice altă comunitate, Sibiul este caracterizat de eterogenitate și diferență, pe care etichetele simplificatoare nu reușesc să le ascundă˝, afirmă sociologul Mihai Rusu.