Pr. Irimie Marga, paroh la Biserica Sfântul Luca din Sibiu: „Sfânta Parascheva, ocrotitoarea românilor”

Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, cinstită în fiecare an la 14 octombrie, nu vorbește doar despre evlavia Moldovei, ci și despre o legătură spirituală puternică între românii din toate provinciile istorice. Pentru credincioșii din Sibiu, această legătură se păstrează de 17 ani prin Veșmântul Sfintei Parascheva, așezat spre închinare la Biserica „Sfântul Apostol și Evanghelist Luca” de pe strada Lungă.

Pr. conf. dr. Irimie Marga arată că aducerea moaștelor Sfintei Parascheva la Iași, prin grija domnitorului Vasile Lupu și a Sfântului Mitropolit Varlam, a avut o semnificație care a depășit granițele Moldovei.

„Actul prin care Sfântul Mitropolit Varlam, împreună cu domnitorul Vasile Lupu, a adus sfintele moaște ale Sfintei Parascheva nu a avut implicații doar pentru moldoveni, ci pentru toți românii, indiferent de provinciile în care locuiau și de cine erau conduși. De altfel, Sfântul Mitropolit Varlam avea conștiința unității românești, unitate dată de limba vorbită de români pretutindeni. În anul 1643, a publicat o carte de predici pe care a intitulat-o, în mod sugestiv și profetic, Carte românească de învățătură. Nu i-a spus Carte ieșeană și nici Carte moldovenească, ci Carte românească, Această cazanie s-a răspândit apoi în toate provinciile românești. Până în ziua de astăzi, cele mai multe exemplare se păstrează aici, în Ardeal. La fel s-a întâmplat și cu cultul Sfintei Cuvioase Parascheva. Acesta nu a avut doar implicații locale. Românii de pretutindeni au aflat despre această sfântă binefăcătoare, au luat-o ca protectoare și i-au închinat multe biserici, dându-le hramul Sfintei Cuvioase Parascheva. În zona Sibiului, de pildă, Biserica Veche din Gura Râului, Biserica Veche din Tălmăcel și biserica din Rășinari au hramul Sfintei Cuvioase Parascheva încă din secolul al XVIII-lea. Românii ardeleni au receptat și au simțit puterea acestei sfinte, rugăciunile ei mijlocitoare și mângâietoare către Mântuitorul Hristos”, spune preotul sibian.

În Ardeal au fost pictate numeroase icoane pe sticlă cu Sfânta Cuvioasă Parascheva, un alt semn al răspândirii cultului acestei sfinte. Biserica „Sfântul Apostol și Evanghelist Luca” din Sibiu, cea mai veche biserică ortodoxă din oraș, a fost ctitorită de episcopii Ghedeon Nichitici și Gerasim Adamovici. Acesta din urmă este înmormântat în biserică, motiv pentru care lăcașul este și criptă episcopală.

„Ca semn al evlaviei deosebite pe care românii sibieni o păstrează față de Sfânta Cuvioasă Parascheva, în anul 2009, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, și a Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei, în biserica noastră a fost adus un veșmânt care a acoperit sfintele moaște ale Cuvioasei. Este pentru noi o mare binecuvântare, mai ales pentru cei care nu pot face drumul lung al pelerinajului până la Iași. Iată, Sfânta vine la noi prin acest veșmânt, iar oamenii caută să-și mângâie durerile și să înalțe rugăciuni către

această sfântă mijlocitoare. Zilele acestea sunt zile de bucurie, în care ne rugăm și mulțumim Bunului Dumnezeu pentru acest mare dar. Ne rugăm Sfintei Cuvioase Parascheva să mijlocească în continuare pentru iertarea păcatelor și mântuirea sufletelor noastre. Să spunem cu toții, într-un suflet: «Bucură-te, Paraschevo, mult folositoare!»”, mai adaugă preotul.

Cine a fost Sfânta Cuvioasă Parascheva

Sfânta Cuvioasă Parascheva este prăznuită de Biserica Ortodoxă în fiecare an, la 14 octombrie. Cunoscută drept ocrotitoarea Moldovei, ea este cinstită de credincioși din toate provinciile românești, iar pelerinajul de la Iași, unde se află sfintele sale moaște, adună anual mii de oameni.

Sfânta Parascheva a trăit în prima jumătate a secolului al XI-lea și s-a născut în Epivata, localitate aflată pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol. Provenea dintr-o familie înstărită și credincioasă, iar părinții au crescut-o în spiritul rugăciunii, postului și milosteniei.

Tradiția spune că, pe când avea în jur de zece ani, a auzit la biserică cuvintele Evangheliei: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie”. Impresionată de acest îndemn, a început să le dăruiască săracilor hainele și bunurile sale.

După moartea părinților, și-a împărțit partea de moștenire celor aflați în nevoie și a ales drumul unei vieți ascetice. A trecut mai întâi prin Constantinopol, apoi a viețuit în apropierea Mănăstirii Maicii Domnului din Heracleea. Dorind să ajungă în locurile sfinte, a plecat spre Ierusalim și s-a retras într-o mănăstire de călugărițe din pustiul Iordanului.

După ani de rugăciune și nevoință, a avut o vedenie prin care a fost îndemnată să se întoarcă în locurile natale. Sfânta a revenit la Epivata fără să-și dezvăluie identitatea și a murit în smerenie. A fost îngropată ca o străină, însă, potrivit tradiției, trupul ei a fost descoperit mai târziu neputrezit și plin de mireasmă. Credincioșii au înțeles acest lucru ca pe un semn al sfințeniei sale și au așezat moaștele într-un loc de cinste.

Drumul moaștelor spre Iași

De-a lungul secolelor, moaștele Sfintei Parascheva au fost strămutate în mai multe locuri. După ce au rămas o perioadă la Epivata, au ajuns la Târnovo, apoi la Belgrad și Constantinopol, fiind cinstite de credincioșii ortodocși din Peninsula Balcanică.

Ultima mare strămutare a avut loc în 1641, când domnitorul Vasile Lupu a sprijinit Patriarhia Ecumenică din Constantinopol. Drept mulțumire, patriarhul Partenie I și membrii Sinodului au oferit Moldovei moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva.

Racla a ajuns mai întâi la Galați, apoi la Iași, unde a fost întâmpinată de Vasile Lupu, de Mitropolitul Varlam, de episcopi, clerici și credincioși. În 13 iunie 1641, moaștele au fost așezate la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi”, ctitoria domnitorului.

În urma incendiului din 1888 de la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi”, moaștele au rămas neatinse de foc, fapt considerat de credincioși o minune. Ulterior, ele au fost așezate în Catedrala Mitropolitană din Iași, unde se păstrează și astăzi.

O sfântă cinstită în toată România

Cinstirea Sfintei Parascheva nu s-a limitat la Moldova. În Transilvania, Muntenia și celelalte provincii românești au fost ridicate numeroase biserici care îi poartă hramul. În zona Sibiului, Biserica Veche din Gura Râului, Biserica Veche din Tălmăcel și biserica din Rășinari sunt închinate Sfintei Cuvioase Parascheva încă din secolul al XVIII-lea.

În Ardeal, chipul sfintei apare și pe numeroase icoane pe sticlă, păstrând vie legătura dintre tradiția locală și una dintre cele mai iubite figuri ale spiritualității ortodoxe. Viața Sfintei Parascheva rămâne, pentru credincioși, un îndemn la milostenie, rugăciune, smerenie și grijă față de cei aflați în suferință.