Peregrinii Richișului: Copiii care redescoperă „misterul satului” și îi duc mai departe povestea

📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰

Palatul Copiilor de la Țară din Richiș își poartă începuturile ca pe o poveste discretă, născută din dorința comunității de a reda copiilor un spațiu de creștere, joc și descoperire într-un sat transilvan în care memoria sașilor și energia noilor generații au învățat să conviețuiască. Clădirea, odinioară casă comunitară, a devenit treptat locul în care se adunau copiii satului pentru activități artistice, meșteșugărești și educative, într-un efort de a păstra vie identitatea Richișului într-o perioadă în care multe sate își pierdeau infrastructura culturală. De la primele ateliere și până la forma actuală, Palatul Copiilor s-a transformat într-un centru rural modern, în care tradiția, jocul și învățarea se împletesc într-o continuitate firească.

Activitatea din acest an, susținută de Ministerul Culturii și Consiliul Județean Sibiu, a fost posibilă datorită sprijinului material, financiar și uman oferit de Primăria din Biertan, precum și implicării generoase a Fundației Green Man, care a înțeles că patrimoniul unui sat trăiește prin copiii care îl descoperă și îl duc mai departe. În acest cadru, atelierul coordonat de Valentin Teodorescu a continuat firul început cu câțiva ani în urmă, acela de a apropia copiii de satul lor prin joc, observație și poveste. Ei au revizuit harta Richișului, au adăugat locuri de joacă, târguri de vechituri și puncte din care peisajele se deschid ca niște ferestre spre liniștea transilvană, iar apoi au scris povești inspirate din aceste locuri, unele pornind din realitate, altele născute din imaginație. Aceste fragmente vor deveni indiciile traseului final de tip treasure hunt, un joc care transformă patrimoniul într-o experiență vie, accesibilă și plină de farmec.

Valentin mărturisește că această a treia ediție i-a adus sentimentul unei noi cărămizi așezate la temelia Palatului Copiilor de la Țară, un proiect care a crescut odată cu copiii satului. Fiecare atelier, fiecare plimbare, fiecare poveste spusă sau inventată a contribuit la apropierea lor de istoria și spiritul locului, nu prin informații reci, ci prin descoperire directă, prin gesturi simple, prin bucuria de a privi altfel ceea ce îi înconjoară. În acest spirit, el a rostit cu emoție cuvintele care au devenit, în sine, o mărturie a drumului parcurs: „Pentru mine, timpul petrecut alături de ei a fost o adevărată bucurie și o împlinire. Am avut privilegiul de a-i ghida, dar și de a învăța împreună cu ei, descoperind că cele mai valoroase lecții apar atunci când explorăm locurile direct, cu răbdare, curiozitate și deschidere. Plec de la Richiș cu recunoștință pentru oamenii întâlniți, pentru încrederea primită și pentru toate momentele împărtășite. Rămân cu speranța că aceste semințe vor continua să crească și că fiecare dintre copii va păstra ceva din experiența trăită aici. Plec cu gânduri noi, cu întrebări, cu inspirație și cu dorința de a continua acest drum, lăsând loc unor noi întâlniri, unor noi povești și unor noi feluri de a descoperi lumea ce ne înconjoară.”

Pentru îndrumător, timpul petrecut alături de copii a fost o lecție despre felul în care patrimoniul devine parte din identitatea lor atunci când este trăit, nu doar explicat. Pleacă de la Richiș cu recunoștință și cu speranța că semințele plantate vor continua să crească, iar copiii vor păstra în sine o parte din această experiență. Iar, ca de fiecare dată, pleacă și cu inspirație, cu întrebări noi și cu dorința de a continua drumul, lăsând loc unor noi povești și unor noi feluri de a descoperi lumea care ne înconjoară.