Sibiul și meritul de a fi în fruntea cozii în materie de spații verzi

Am citit (și recitit) acea analiză realizată de platforma imobiliară Storia (bazată pe date de la INS și Copernicus) care arată că în materie de spații verzi, la categoria lui de orașe (mari, adică) Sibiul este cam nu pe nicăieri, ci pe ultimul loc. Sufocantul și baubaul ardelenilor serioși, Bucureștiul, este pe primul loc, cu 4.506 hectare respectiv 18,9% (aproape o cincime din suprafața lui). Am mai aflat cu reală uimire că tot la „mitici” (cum le zic aceiași ardeleni serioși) acolo, la Capitală, sunt 90 de parcuri. Ați auzit, pardon, citit bine, 90 (nouăzeci) de parcuri. Comparativ, Sibiul nostru foarte verde când e vorba de piste de biciclete, are doar 235 de hectare. A, veți spune, păi una e Sibiu, alta e Bucureștiul. Că Sibul e mic-pitic într-un ibric, iar Bucureștiul este ditamai metropola, cu primar general, sectoare cu primarii lor, plus un prefect. Iar un sector este cât un oraș, păi nu? Atunci să o luăm la scară, proporțional. Deci Bucureștiul are 18,9% spații verzi. Bun? Bun. Putea fi Bucureștiul cât Sibiul sau Miercurea, 18,9% ăla rămâne. Iar Sibiul are, ca procent de spații verzi la suprafața lui, 1,9%. Deci cam de zece (!) ori mai puțin decât o capitală sufocată și sufocantă. Bun, Sibiul este doar pe locul 10 în top, dar dacă socotești că este un Top 10, îți dă că suntem pe ultimul loc, după (în afară de București), Craiova (au!), Iași, Oradea, Cluj-Napoca, Brașov, Co(n)stanța, Timișoara și Arad. Dacă socotim și că number one-ul național de capitală a țării noastre cu ochi frumoși (vorba unui cîntec vechi și destul de comunist) este abia pe locul 31 (din 36) în topul european al capitalelor, înțelegeți, cine vrea asta, cum stă Sibiul.

Îmi amintesc că primul semi-scandal cu privire la cantitatea de spațiu verde alocată per cetățean turmentat sau nu, a fost, în anul cultural european 2007, când am avut un val de caniculă de i-aș invita atunci şi acolo, pe toți isterizații de cele câteva zile de căldură ce le-am prins acum. Ei, ca să dea bine la CV-ul de oraș strălucitor și exemplu național de civilizație și occidentalism, la sărăcia ce o avem s-au adunat atunci, ca spațiu vede ce ține de Sibiu, Pădurea Dumbrava și tot felul de alte păduri, până la Păltiniș. Cu toate acestea, în oraș picai din picioare de căldură și de lipsă de aer. Dar picai cultural-european.

Ia să vedem, pe o singură voce, cum stăm cu spațiile verzi la Sibiu. Cele de pe domeniul public, normal, că cele din grădinile oamenilor nu se pun (în mod normal, în cel anormal nu știu). Avem Pădurea Dumbrava, unde într-o plimbare am citit pe un panou că se taie din ea pentru că maramite „parchet”. Avem Sub Arini, adică ce a mai rămas din el, adică o bandă mai grosuță de copaci între două super-carosabile, Dumbrăvii și Victoriei (în principiu). Avem Belvedere, care este un fel de tăpșan cu ceva tentative de pomi dintre care unii se ambiționează să se usuce iar infrastructura de conducte, sârme și alte chestii a gazonului iese la iveală, ca în filmele gen „realitatea este o iluzie”. Avem Dealul Gușteriței cu așa-zisul Gușterland care nu garantez ce va fi, în sesnul de proporția de betoane vs proporția de natură. În rest, avem ceva spații mai natural-semisălbatice fix din cauză că nu intervine nimeni pe ele să le „reabiliteze”, avem malul Cibinului care a fost văduvit de mulți copaci pentru o bandă de asfalt vopsit, compensator, în verde, Mai avem alte parcuri amenințate de reabilitare (pe lângă Sub Arini): ASTRA și Cetăţii. Mai avem și parcuri nesemnifiative, ca Tineretului, Terezian (Gladiolelor și Lungă), și Piața Cluj. Mai avem tentative de parcuri, ca cel din Vasile Aaron, Gării sau Siretului. Și avem cartiere fără vreun parc.

Asta pe tru că, până acum, politica orașului a făst „țării cât mai multe locuri de parcare” și cât mai multe blocuri noi, fără a se lua în considerare zonele verzi. Din zone verzi nu îți ies bani. De aceea ne putem mândri că suntem ultimii prin topuri la spații verzi. Și la propriu și la figurat.