Era frumos Sibiul medieval, dar să nu fi trăit în el

Știu, mulți dintre noi, mai ales cei iubitori ai istoriei orașului, am avut nu o dată gândul ăsta de întoarcere în timp, în Sibiul acela medieval sau măcar renascentist, ca să vedem ce nu am văzut și să-i trăim pe viu istoria. E atractiv, nu? Ar fi fantastic să vezi Piața Mare așa cum era atunci, cu Turnul Sfatului cu acoperișul ca la Biserica Evanghelică, inclusiv cele patru turnulețe care te anunța că orașul avea drept de „sabie”, adică putea da sentințe de condamnare la moarte. Sau să vezi TOATE turnurile ce le avea orașul, nu doar pe cele de pe așa-zisa „cea mai frumoasă stradă din Sibiu”. Sau să treci prin porțile Cisădiei, Turnului, Ocnei, Gușteriței şi Sării. Să te umpli de romantismul ulițelor înguste, să mănânci bine și să bei vin la un han, să cumperi legume și fructe bio și eco de la comercianții care în zilele de târg ocupau piețele Mare, Mică și celelalte. Să vezi cum arătau atunci casele pe care tu le consideri vechi și istorice, să respiri aerul nepoluat de mașini și alte chestii care emană chestii, fără stres, fără 5G și fără nebunie în trafic. Doar tu și bucuria de a trăi într-o epocă mai rudimentară dar mult mai să zicem, altfel și mai pitorească decât ce avem acum.

Da, ar fi atractiv asta, însă cu detaliul garanției că există și o cale de întors, în epoca asta contemporană căreia, îţi place sau nu, îi aparții. Pentru că, sincer și pur și simplu, nu ai rezista acolo, oricât de fermecător este în teorie și la modul turistic-temporal. Deci, „ce mi-ar fi plăcut să trăiesc atunci”. Bine.

Tu ce știi să faci? Pentru că atunci trebuia să știi să faci ceva practic pentru a supraviețui. Nu de alta dar atunci nu avea niciun efect să spui că ești creator digital sau manager de proiect. Știi să faci vreo unealtă? Un fier de plug, o furcă, o sapă, o lingură, un dulap, o frânghie? Sau să faci ori să repari încălțăminte ori să tricotezi scufii? Le ai așa cu construcțiile, ca să participi și tu la construirea unei case de patrician ori la un bastion sau un turn? Bun așa. Dar urmează next level. Te pricepi dar nu ai voie să profesezi pentru că, hopa, nu ești parte din nicio breaslă. Și nici nu vei fi pentru că nu ești germanic. Și nici localnic pentru că, tu venit din timp, nu ai casă deci hopa, te vei duce să te culci pe câmp, că noaptea nu ai voie în oraș pentru că ești un străin. A, dormi la han. Ai bani? De atunci? A, da, ai card. Poți să razi noroiul de pe încălțăminte cu el. A, eventual speli și tu niște vase sau cari apă pentru o bucată de pâine. Poate. A, mai trebuie să mănânci. Ce mănânci? Mergi prin Dumbravă să vânezi mistreți și iepuri gigantici ca ăla desenat pe fresca de la Sala (cu) Frescă?

A, să zicem că îți încropești o colibă pe dincolo de bălți, prin ce e acum Lazaretul. Bravo. Dar te ia frigul. Cu ce aduni aduci lemne? Cu ce le aprinzi? Cu ce te aperi de tâlhari? Și problemele nu se termină, ci se dezvoltă. Te poți tăia, răni și apoi infecta. ceea ce atunci era cam pe nasoale pentru că, simplu, nu existau antibiotice. Sau mai pica o molimă din aceea gen ciumă. Ce făceai? Medicina de atunci era cam pe la începuturi și în cel mai fericit caz ajungeai să zaci într-o cămăruță de la azilul de Azil, că și așa te lăudai cu el că este „premieră”. Sau iar în Lazaret, printre leproşi.

Apropo, curățenia pe domeniul public era ceva relativ spre inexistent. Murdărie mirosuri, putoare, gunoaie, cadavre în putrefacție. Nu era OK. Plus de asta, la cum arătai, precis erai suspectul number one și nu puteai să le explici pentru că nu știai limba și te luau ca pe un fel de valah dement care nu putea fi înțeles nici măcar de conaționalii din Măierime deci erai reținut până la clarificarea situației. Şi nu e gata, dar ne oprim aici.

Îți zic eu e fain să te întorci în trecut, dar să vii și înapoi.