Foto: Răzvan NEGRU
Cel puțin așa funcționează logica unora. Adică de la Miorița încoace, nu s-a schimbat nimic. Totdeauna este un baci moldov(e)an care e mai ortoman care este invidiat de bacii ungurean (adică român din Transilvania) și cel vrâncean, care au așa oftică pe el și îi pun gând rău. Numai că diferența este că la Miorița chestia era pe bune (deși balada se termină neterminat, ca un film românesc) ăia chiar îi puseseră gând rău la om. Pe când acum, chestia cu ciuda, invidia și, în termeni mai uzuali, oftica, este invocată ori de câte ori cineva are o părere ne-pozitivă despre ceva.
Uite, la un moment dat, era o discuție online despre demolarea unei anumite fabrici vechi, inclusiv clădiri valoroase demne de a fi clasate ca monument istoric, pentru a se construi, evident, niște „imobiliare”. Opinia generală era, normal, una critică. Mai ales că o parte din construcțiile vechi ar fi putut fi salvate și, în plus, nici nu ar fi afectat aspectul zonei rezidențiale. Numai că a apărut cineva, probabil trimis de stăpânirea-investitor și a combătut cât a combătut până a ajuns la concluzia că de fapt noi eram invidioși pe „oamenii care fac treabă” și care realizează ceva. Adică înțelegi, visul nostru era să construim zone rezidențiale și să demolăm fabrici, dar fiind prea amărâți și nedescurcându-ne la viața noastră, stăteam pe tușă și aruncam cu noroi în cei mai iubiți dintre pământeni. Adică, înțelegi, toată ideea aceea cu halele vechi și salvarea lor era redusă la o oftică pe „investiție” și pe investitor și atât. Bun, s-a râs copios, omul șefului sau ce-o fi fost nu a mai călcat pe acolo și treaba a rămas așa cum s-a stabilit, că acolo nu mai există nimic din ceea ce a fost.
La fel, aflu mai nou că, dacă îți permiți să critici orice din motive personale și comunitare, este clar că nu e vina subiectului criticii că a avut defecte, că e urât, că e cum e, ci pentru că pur și simplu tu ești un mare ofticos, plin de ură și de ciudă, că tu nu ai putut să faci așa ceva sau că nu ai putut participa la el pe post de superstar. Dacă zici că o clădire este urâtă, atunci în mod sigur ți-e ciudă că nu ai proiectat-o tu, că nu ești arhitect, că ești un amărăștean care nu poate să aibă așa o capodoperă în proprietate, ori ești alt amărăștean, care nu poate să închirieze un fantastic spațiu comercial la parter.
Și logica asta poate continua. Dacă spui că e bere scumpă în centru, e clar că ai ciudă pe cei care au terase şi pot scumpi berea. Sau pe cei care îşi permit să plătească de trei ori prețul pe ea și că visul tău este să o bei la suprapreț, dar na, nu ai posibilitatea, și de acolo invidia. La fel, dacă nu îți plac manelele este pentru că tu ești foarte invidios pe cei care au bani, femei, relații peste tot, sau nu ai făcut bulău să vezi cum e treaba cu fereastra uşă şi lanţurile praf-cenuşă”. Dacă spui că la un festival s-a cântat antimuzică și s.au urlat porcării în fața câtorva mii de puberi, e la mintea cocoșului că tu o faci de ciudă că nu ai prins bilet. Dacă nu agreezi invazia de șezlonguri de la mare, iar este doar din cauză că ți-e ciudă că ori nu ai reușit niciodată să închiriezi o porțiune de plajă de la Apele Române și îi urăști pe toți cei care au reuşit asta, ori nu îți permiți să stai și tu ca jupânul, la umbră, că de aia mergi la mare-la soare.
Orice critică este interpretată, mai nou, ca o răbufnire de invidie şi de ciudă că ăla a făcut şi tu nu. Oare așa să fie? În niciun caz. Mai degrabă e că unii s-au obișnuit să tot fie. Pe bune,de ce mi-ar fi ciudă că nu am o mașină (de fiță), dacă nu mă interesează mașinile?
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Vlad IGNAT
Cosmin PAL
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Adrian POPESCU
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Mai tii minte, redactore, cand raspundeai cititrilor si articolul facea 11000 de vizualizari si chiar mai multe? Ce vremuri…