Sibianca Flavia Eugenia Man, pe locul al şaselea la etapa I a Campionatului Naţional de gimnastică. Mesajul emoţionant al părinţilor…

În vârstă de 10 ani, sportiva legitimată la Clubul Sportiv Şcolar a făcut un salt considerabil faţă de clasarea de la debut, din 2025.

La al doilea an de la debutul în gimnastică şi, totodată, la a doua etapă, prima din 2026, din cadrul Campionatului Naţional pe echipe şi individual al junioarelor III şi II, sibianca Flavia Eugenia Man s-a clasat pe locul al şaselea la individual compus. Competiţia a avut loc weekendul trecut, la Deva, în Sala Sporturilor, iar concurenţa a fost pe măsură, sportiva de 10 ani, singura reprezentantă a Clubului Sportiv Şcolar Sibiu, concurând alături de alte aproape 50 de gimnaste de la cluburi de tradiţie din ţară.

Flavia a încheiat concursul la categoria N6 a junioarelor III cu un total de 58.400 puncte. Pe aparate, sibianca a obţinut 13.000 la sărituri, 10.900 la palalele inegale, 11.700 la bârnă, 10.700 la sol şi 12.100 la pârtie, ultima fiind o probă nouă introdusă de Federaţia Română de Gimnastică pentru fetele de cel mult 12 ani. Podiumul a fost acaparat de CSŞ  Timişoara, club care a avut patru sportive în primele cinci, la această categorie (N6) a junioarelor III, cu Katia Turc campioană (63.600), Sara Ciocani (62.600) şi Cattaleya Teodora Vrâncuţ (61.800) pe celelalte două locuri ale podiumului.

Sibinca a făcut un progres însemnat faţă de sezonul precedent, când a terminat pe locul 22 etapa a II-a a Campionatului Naţional pe echipe şi individual al junioarelor III şi II, desfăşurată la Timişoara.

La CSŞ Sibiu, Flavia este pregătită de profesoarele Laura Damian şi Raluca Bugner.

”Gimnastica este, în sensul cel mai autentic, iubirea ei”

Tatăl Flaviei vorbeşte, într-un mesaj postat pe reţelele de socializare, despre ”riatualul” acesteia din ultimii ani: ”De șase ani există în viața noastră un ritual pe care nu l-am ales noi, ci Flavia, cu o certitudine inocentă pe care o au uneori copiii când știu exact ce vor, înainte să aibă cuvintele să explice de ce. De la 4 ani, după-mesele Flaviei nu mai sunt dedicate jocului sau a lenevelii de după școală, ci unei săli de gimnastică pe care ea o tratează cu aceeași seriozitate cu care adulții se raportează la o vocație asumată. Nu știu exact cum să descriu ceea ce face un copil de 10 ani care de multe ori pleacă de la ore direct la antrenament, care se schimbă în costumul de sport pe bancheta din spate a mașinii, în grabă, mâncând ceva pe fugă între un semafor și altul, și care intră apoi patru sau chiar 5 ore într-o sală uneori prea rece, prea goală, prea mare pentru o singură copilă și visele ei. Nu știu cum să descriu asta fără să sune patetic sau, dimpotrivă, prea rece. Este pur și simplu viața ei, copilăria ei, normalitatea pe care și-a ales-o și construit-o cu o tenacitate care mă depășește”.

Horaţiu Man nu se jenează să admită că, în locul fiicei sale, el a fost cel care, la un moment dat, a simţit că e prea mult: ”Au fost momente în care eu, tatăl ei, am fost cel care a obosit în locul ei. Când i-am spus să mai lipsească, să se odihnească, că e prea mult pentru un copil. Ea m-a privit cu răbdare, fără să protesteze, și a continuat. Pentru că nu face asta din obligație sau din inerție, ci pentru că gimnastica este, în sensul cel mai autentic, iubirea ei. De multe ori se întâmplă ca seara, după teme și după antrenamente, să  adoarmă uitându-se pe telefon la marile campioane ale gimnasticii, nu ca o evadare, ci ca pe o conversație tăcută cu ceva la care aspiră”.

Tatăl Flaviei recunoaşte meritele celor care se ocupă de pregătirea Flaviei şi le mulţumeşte pentru toate eforturile depuse. ”Rezultatul acesta este și al celor două femei care se zbat să nu lase gimnastica sibiană să se stingă în liniște: Laura Damian și Raluca Bugner. Le mulțumesc pentru că au continuat să creadă și să lucreze în condiții care pe alții i-ar fi descurajat demult”, mai spune el, încheind prin a-i mulţumi tinerei gimnaste: ”Flavia, tata este mândru de tine cu un sentiment pe care nu știe cu adevărat să-l pună în cuvinte. Nu pentru locul 6, deși e extraordinar, ci pentru tot ceea ce a însemnat drumul până acolo; fiecare antrenament, fiecare bătătură, fiecare seară în care ai ales sala în locul oricărui alt lucru mai ușor, fiecare dimineață în care te-ai trezit și ai mers mai departe”.