Câteva mii de oameni au venit şi au luat Lumină la biserica de pe Mihai Viteazu

Noaptea Învierii este cea mai importantă şi mai frumoasă sărbătoare a lumii creştine, aşa că nu este de mirare că mulţi oameni, credincioşi mai mult sau mai puţin, doresc să participe la ea. Ori din evlavie, ori din convingere, ori ca să păstreze tradiţia ori – cei mai tineri – ca să nu rateze un nou moment de a ieşi în evidenţă, oamenii vin, în număr foarte mare, la biserica „lor” pentru a fi acolo atunci când preotul îndeamnă „Veniţi de luaţi Lumină!”. Deci este un lucru normal ca în noaptea Învierii, bisericile să fie pline.

În Noaptea Învierii, totul este aparte sau, cum se spune acum, „special”, chiar dacă decorul este, în principiu, acelaşi. Este, avem un „ceva” care emană pace şi linişte şi pe care îl simte orice om aflat aici, în, sau dacă nu a avut loc înăuntru, lângă biserică. Indiferent de situaţia politică din ţară sau de aiurea, indiferent de condiţiile meteo favorabile sau de regulă în ultima vreme, ostile sau de micile tulburări din tine sau din jurul tău, venite din întâmplare sau voit.

Aşa a fost şi la biserica cu hramurile Înălţarea Domnului şi Sf. Ierarh Nicolae din Hipodrom, sau, aşa cum o ştim cei mai mulţi dintre noi, „Biserica de pe Mihai Viteazu”. Însă cu precizarea că acum, în 2026, numărul celor care au venit să audă primii urarea „Hristos a Înviat” şi să dea răspunsul cuvenit „Adevărat a Înviat” a fost – cel puţin aşa se vedea din locul observatorului, unul record. Număraţi aşa, „la ochi”, au fost, cu fluctuaţiile inevitabile de veniri-plecări, câteva mii de persoane. Lucru remarcabil şi îmbucurător, mai ales pentru vremurile şi curentele pe care le trăim. Tot remarcabilă şi îmbucurătoare a fost o prezenţă copleşitoare a tinerilor, singuri, în „gaşcă” sau cu familia, dovadă că bisericile, cel puţin la Sibiu, sunt vii şi că sfintele lăcaşuri nu sunt locurile unde vezi doar bătrâni şi cerşetori, aşa cum pretind unii.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

A fost multă lume încât nu a încăput în biserică deşi ea, de regulă, fiind spaţioasă, pe puţini îi lasă „pe dinafară”. Aceasta chiar dacă în fiecare an avem cifre „record” de prezenţă aici, în Hipodrom şi că nu este singura biserică din zonă.

„Slujba de Înviere”, compusă de fapt din Utrenia Învierii, Canonul Învierii şi Liturghia, au început o dată cu începerea Duminicii Paştilor, la miezul nopţii. Au fost oficiate de un sobor de preoţi în frunte cu preoţii parohi Marius Adrian Fărcaş, Nicolae Bobeș şi Cristinel Husarciuc.

Ca un detaliu demn de remarcat, anul acesta, împărţirea Paştilor a fost organizată excelent, evitându-se cozile şi înghesuiala devenite „tradiţionale”. La fel, „şmecheria” care îşi mai făcea remarcată prezenţa pe ici pe colo, prin zona „frontierelor” bisericii, a fost ori inexistentă, ori de putere mică.

„Iată, ne-a ajutat Preabunul Dumnezeu și în acest an să ajungem la slăvitul și luminosul praznic al Învierii! Suntem cu toţii iarăşi împreună în această „sfinţită cu adevărat și mult prăznuită noapte de mântuire”. Purtăm făclii luminoase în mâini și cântăm plini de bucurie imnul de biruinţă al creştinismului: „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţa dăruindu-le!”. An de an, bucuria acestui praznic ne cuprinde din nou pe toţi cu aceeaşi intensitate şi ne aduce atât de multă nădejde și încredere, cum nici un alt eveniment al vieţii noastre nu le poate oferi.”, se arată în Pastorala de Paşti a IPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului. Aşa a fost, anul acesta şi la Biserica de pe Mihai Viteazu. Ca dealtfe, sunt sigur, şi în alte biserici. Hristos a Înviat!