Au dat Belgia pe munții Sibiului. O familie de arhitecți trăiește fără mașină, iar fiica lor de nouă ani a devenit autoare de cărți

„Flamanda este haioasă”, este de părere Celia, o copilă de nouă ani care vorbește engleza, româna și flamanda. S-a născut în Leuven și este printre puținii copii care scriu cărți, nu doar le citesc.

Președinta Consiliului Județean, Daniela Cîmpean, scrie astăzi, în seria Oameni și locuri de poveste dedicată județului Sibiu, despre o familie stabilită aici acum cinci ani. Soții, un cuplu de arhitecți, și fiica lor spun acum Sibiului ˝ acasa˝.

„Este grozav pentru arhitectura sa medievală și, mai ales, pentru natura sălbatică. În Belgia nu avem munți, iar cei de aici sunt fantastici”, spune Miechel, tatăl Celiei, belgian get-beget.

„Sibiul este un oraș cu un șarm aparte, aproape de munte. Important este că aici nu ai nevoie de mașină. Folosim transportul în comun, bicicleta sau mergem pe jos. Simplu”, mai adaugă bărbatul.

Este un fel de a vedea lucrurile care ne-ar da de gândit multora dintre noi. Și cum să nu-i dăm dreptate, când coloane lungi de mașini sufocă orașul, când bicicleta ne ocupă doar spațiu în debara, iar mersul pe jos devine de prea multe ori o promisiune pentru altă dată?

Raluca este soția lui Miechel și mama Celiei. Arhitectă și ea, a descoperit Sibiul pe când orașul se pregătea să strălucească în anul Capitalei Culturale. „Eram studentă la Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu” din București și veneam în practică la Sibiu. Făceam tot felul de măsurători, studii, învățam meserie. Mi-a plăcut orașul încă de pe atunci”, spune Raluca, acum arhitect urbanist specializat în revitalizarea spațiilor publice și dezvoltare durabilă.

Alături de soțul său, lucrează la diverse proiecte de arhitectură în Germania, Elveția și Belgia, acolo unde spațiul public este perceput diferit.

„În cartierele noi constat o lipsă a spațiului verde, o arhitectură plictisitoare, o oarecare lipsă a viziunii de ansamblu și a grijii pentru spațiul public”, descrie Miechel situația Sibiului și a zonelor adiacente. „Belgienii fac ca orice colț de stradă să «înverzească»”, adaugă Raluca.

Chiar dacă nu au lucrat la proiecte pentru Sibiu, cei doi sunt convinși că generațiile viitoare au nevoie de o schimbare. „Am susținut câteva ateliere interactive pentru copii prin «Științescu Hub». Le-am vorbit despre sustenabilitate, despre ceea ce contribuie cu adevărat la creșterea calității vieții într-un oraș: parcuri, școli, piste de biciclete, transport public verde.”

Cu un vulpoi din pluș în brațe, Celia a avut parte de o prezentare de zile mari a primei cărți scrise de ea, în fața a zeci de elevi curioși veniți la Biblioteca Județeană „Astra” pentru evenimentul de lansare. „Să scriu înseamnă să-mi las sentimentele și imaginația libere”, dezvăluie Celia propriul „motor” al creației. „Am constatat că știu multe cuvinte și că am imaginație”, mai adaugă ea, confirmând și concluzia celor care parcurg aventurile lui „Pax, vulpoiul curajos”, prima lucrare semnată de Celia Maria Davidel De Paep.

Nu este doar scriitoare, ci și o montaniardă înverșunată. Iubește două locuri din Munții Făgăraș: „Valea Sâmbetei și întreaga zonă de la Bâlea Lac și Lacul Călțun sunt nemaipomenite. Și oamenii cu care merg pe munte sunt speciali”, dezvăluie Celia, care se numără printre „veteranii” grupului „Micii Montaniarzi”, format în marea familie a programului „Anii Drumeției”.

Am fi tentați să credem că tânăra autoare și-a găsit deja calea în viață. „Nu voi fi scriitoare, ci actriță. Am patru mari pasiuni: cititul, scrisul, teatrul și drumețiile în natură. Totuși, teatrul este pe primul loc.”

Dialogul cu Celia te pune pe gânduri. Nu-și dorește haine sau încălțăminte scumpe, jocuri și telefoane de ultimă generație; se bucură că merge la școală cu autobuzul și nu-și invidiază colegii aduși de părinți cu mașina până în pragul școlii.

S-a străduit să termine cartea cu un anumit motiv: „Se apropia ziua de naștere a învățătoarei mele de la Școala Andreiană din Gușterița. Am vrut să-i fac un cadou.”

Pe potecile munților Făgăraș, Cindrel sau Lotrului, Celia descoperă măreția naturii, cea care a cântărit decisiv atunci când părinții săi au hotărât să devină sibieni, din belgieni.

Mai tot timpul poartă rucsac o carte, ale cărei pagini le parcurge atunci când ceilalți își trag sufletul după câte o ascensiune.

˝În felul său, simplu și curat, Celia își urmează propria potecă prin viață aici, în județul Sibiu, cel cu oameni și locuri de poveste!˝- încheie Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu.