Un nou eveniment marca Iulian Bisericaru: expoziţie de desene în cărbune despre Roşia Montană

Artistul sibian Iulian Bisericaru va vernisa, sâmbătă, 4 aprile 2026, între orele 18 şi 21, expoziţia personală „Fragments of Poetic Nature”, la Bucureşti, în incinta Anca Poterașu Gallery, situată în Capitală, pe strada Popa Soare nr. 26.

„Fragments of Poetic Nature”, noua expoziție personală a lui Iulian Bisericaru este curatoriată de Seolhui Lee. Artistul plastic prezintă o nouă serie de desene în cărbune centrate pe Gold Corporation și operațiunile sale din jurul localității Roșia Montană. Practica artistică a lui Bisericaru abordează constant teme precum ecologia, arhitectura și transformarea peisajelor. În această expoziție, lucrările sale recente introduc o dimensiune mai poetică, în care gesturile fragilității și ale eroziunii coexistă cu tensiunile politice înrădăcinate într-un teritoriu disputat.

Despre arta lui Iulian Bisericaru

„Această dimensiune nu atenuează subiectul, ci îi amplifică rezonanța afectivă, permițând privitorului să întâlnească peisajul atât ca realitate materială, cât și ca spațiu de reflecție. Roșia Montană, cunoscută încă din antichitatea romană sub numele de Alburnus Maior, a fost un sit de extracție a aurului timp de peste două milenii. Peisajul său poartă urmele acumulate ale regimurilor succesive — de la galeriile subterane antice la exploatarea minieră la scară industrială din perioada socialismului de stat și, mai recent, la ambițiile suspendate ale unui amplu proiect de exploatare în carieră deschisă, condus de o corporație cu capital canadian. Propunerea utilizării lixivierii cu cianură, alături de planurile de strămutare a comunităților și de transformare a munților din jur, a declanșat una dintre cele mai semnificative mișcări de protest ecologic din Europa post-socialistă. Suspendarea proiectului și includerea sitului în Patrimoniul Mondial UNESCO au redefinit Roșia Montană atât ca arhivă conservată, cât și ca teritoriu marcat de tensiuni istorice nerezolvate. Rămâne un loc în care chestiunile legate de proprietate, administrare și responsabilitate ecologică pe termen lung continuă să evolueze.

Lucrând în cărbune — un mediu legat inerent de procese de ardere, reziduuri și compresie — Bisericaru redă peisaje care par simultan erodate și suspendate în timp. Desenele sale evocă memoria materială a extracției: violența lentă a excavării, fragilitatea sistemelor ecologice și prezența spectrală a spațiilor abandonate sau amenințate. În loc să reprezinte situl în mod direct, lucrările operează prin sugestie și absență, lăsând formele să se dizolve și să reapară sub formă de fragmente. În acest sens, desenele rezistă unei interpretări fixe, invitând la o privire mai lentă și mai atentă, sensibilă la ceea ce rămâne parțial obscur sau în curs de dispariție.

Compozițiile oscilează între documentare și abstracție, evidențiind instabilitatea peisajelor modelate de dorința economică și negocierea politică. Așa cum Henry David Thoreau se întreba: „La ce bun o casă, dacă nu ai o planetă locuibilă pe care să o pui?”. Această întrebare, formulată în secolul al XIX-lea, capătă astăzi o rezonanță aparte în contextul crizelor ecologice contemporane. Registrul poetic al operei lui Bisericaru reflectă această interogație, plasând întrebările legate de locuire, valoare și supraviețuire într-un orizont ecologic mai larg.

Nostalgia nu este aici doar retrospectivă, ci devine un mod de a negocia ceea ce a fost pierdut, strămutat sau amânat, precum și ceea ce rămâne în joc. Prin situarea Roșia Montană într-un discurs mai amplu al extractivismului, opera lui Bisericaru face trimitere la legăturile simbolice între resursele naturale, capitalul global și istoriile locale.

Expoziția invită privitorii să analizeze modul în care peisajele devin locuri de reprezentare ale valorii, memoriei și conflictului, și cum, prin fragmentarea lor, acestea continuă să poarte narațiuni nerezolvate în prezent. În același timp, deschide o reflecție asupra modului în care aceste peisaje ar putea fi reimaginate dincolo de extracție: nu ca spații ale epuizării, ci ca teritorii ale grijii, rezistenței și potențialei regenerări.”, susţine Seolhui Lee, Senior Curator & Head of Creative Partnerships, MAPS – Museum of Art in Public Spaces, Denmark.

Cariera artistului sibian

Expoziția va fi deschisă publicului de marți până sâmbătă, între 10:00 și 18:00, până pe 4 iunie. Iulian Bisericaru (n. 1987) trăiește și pictează în Sibiu. A absolvit Facultatea de Pictură din cadrul Universității de Arte și Design din Cluj-Napoca și a scris o teză de doctorat cu privire la relație dintre arhitectură și pictură, cu o privire critică asupra ideologiei ecologice. Operele de artă ale lui Iulian Bisericaru oferă o perspectivă oarecum neglijată sau ascunsă asupra aspectelor societății contemporane, aceea pe care ochiul uman o evită intenționat.

Iulian Bisericaru îl invită pe privitor să ia poziție în ceea ce privește problemele de mediu, atât când e vorba de ilustrarea rămășițelor societății industriale, cât și atunci când se apropie de controversata discuție legată de planificarea urbană și exploatarea resurselor. Catalogul de artist – cu texte de Liviana Dan, Marie Maertens și Cristina Stoenescu a fost lansată în luna mai 2022, cu o expoziție indiviuală organizată la Galeria Anca Poterașu în București, sub îngrijirea curatorială a lui Marie Maertens. Artistului i s-a acordat o bursă pentru o rezidență virtuală organizată de European Alliance of Art Academies prin intermediul Akademie der Künste, Berlin, 2022. Între februarie și mai 2019, Iulian Bisericaru a fost într-o rezidență la Cité Internationale des Arts, Paris și cu doi ani înainte de aceasta a fost într-o altă rezidență internațională, International Summer Residency în Aschersleben. În 2012 a fost nominalizat pentru premiul Start Point și a câștigat premiul Expomaraton. În 2017, lucrarea sa „Diebenkorn Background” (2016) a fost fost menționată în ziarul La Lettura – Corriere dela Sera (iulie 2017).

Despre curatorul expoziţiei

Seolhui Lee este Senior Curator & Head of Creative Partnerships la MAPS – Museum of Art în Public Spaces, Danemarca. A fost co-director al Pavilionului Coreei la Bienala de la Veneția din 2024, alături de Jacob Fabricius, şi a ocupat funcțiile de curator și chief curator la Kunsthal Aarhus (2023–2025), curator asociat la Malmö Konsthall (2024), coordonator al echipei expoziționale a Bienalei de la Busan (2020) și curator la Seoul Museum of Art (2018–2019), printre altele. De asemenea, a fost invitată la Expo Chicago Curatorial Exchange (2025), Modern Intensive Course (2019) și Gwangju Biennale International Curator Course (2016). În plus, Lee face parte din comitetul de achiziții pentru colecția permanentă a National Museum of Modern and Contemporary Art, Coreea de Sud (din 2024), este membră într-un panel de mentorat pentru „Danish Visual Artists” (din 2024) și activează ca advisor pentru secțiunea Focus a Frieze Seoul (din 2025).