Inutilităţile care ţi să bagă pe gât ca şi când ţi-ar trebui

Fac parte din categoria aceea a înapoiaţilor care sunt de părere că dacă ai ceva ca lumea, lasă-l aşa, nu-l mai îmbunătăţi de-aiurea şi prost. Şi că mai bine să dai o dată banii pe ceva bine făcut decât să cumperi de mai multe ori acelaşi lucru, pentru că a „progresat” prin nişte chestii inutile sau pe care nu puneai vreodată aşa mare bază.

Ca să nu ne prindem că ele sunt doar nişte experimente care să bage chestii pe gât, ele sunt îmbrăcate frumos în expresia „pentru a veni în întâmpinarea (clienţilor, preferinţelor, etc.)”. Adică nimeni nu ar avea nevoie, dar inventezi tu o necesitate pentru a vinde un ceva. Deştept lucru, dar cam păgubos şi uneori nesănătos, fix pentru „target”. Nu mă refer aici la enigma mai mare decât cea a dispariţiei avioanelor TBM „Avenger” din Zborul 19 ci, să zicem, la necesitatea antiaglomerantului din sare. Sarea e sare. Adică un mineral. Nu expiră, nu mucegăieşte, nu se împute. Atât doar că, în anumite condiţii, se mai face bulgăraşi de trebuie să faci marele efort de a-i sfărâma între degete. Deci, pentru a veni în întâmpinarea celor panicaţi de bulgăraşii de/din sare, s-a băgat chimicala numită antiaglomerant. (nu mi-e clar nici cu prezenţa iodului în sare, dar ăsta e alt subiect). La fel, la aparatele foto sunt o mulţime de presetări şi de filtre pe care majoritatea nu le folosesc vreodată, dar producătorul se făleşte tare cu ele. De smartphone ce să mai vorbim, eu folosesc cam 20 la sută din el şi e suficient. Nu mai pomenim aici de tot felul de băuturi cu tot felul de arome chimizate, de zahărul din orice conservă serioasă, de produse pe care, la a doua vedere, nu ar trebui să te intereseze pentru că nu ai nevoie de ele decât ca să îţi ocupe spaţiul. Nu îmi amintesc nici cine a cerut blăniţă la gecile pentru băieţi, ciorăpei din ăia de să nu se vadă din adidaşi, ori pantalonii cu talia joasă.

Avem şi online tot felul de îmbunătăţiri la orice, de la pagini web la programe. Cât la sută folosiţi din setările unui editor de text sau browser de net? Cel mult jumătate, ca să fiu generos. Avem update-uri care mai mult complică decât ajută, uite, nu îmi amintesc când am cerut un browser care să mănânce memorie RAM ca un nehalit. Revenind la luema reală, la fel, nu am cerut să fumez arome de chestii care de obicei se beau sau se mănâncă la desert. Idem despre a bea cafea din mers din recipienţi specifici. Nu am cerut multe. Nici tu. Dar unii au venit în întâmpinarea.

În aceeaşi categorie aş băga produsele care îmbunătăţite, sunt mai proaste calitativ decât atunci când erau barbare şi înapoiate. Trecând de la software-uri care, după upgrade, merg anapoda, nu mai merg sau pur şi simplu se închid singure, la produse de uz casnic la fel cum avea bunica în bucătărie dar „evoluate” din materiale mult mai proaste. Toate chestiile din plastic şi tablă care ţi-au invadat casa şi care valorează fix cât costă. Că uite, poate observaţi şi voi, găseşti produse tot mai slabe calitativ, din materiale tot mai puţin rezistente, şi făcute în aşa fel încât să nu mai poată fi reparate. Veţi spune că acelea mai ca lumea fac mai mult. Păi ia să vedem, ce preferi: să plăteşti să zicem dublu un produs care să te ţină mai mult şi care dacă îţi va cădea cumva pe jos să nu se rupă în mai multe componente inutile, sau să îţi iei ceva ieftin şi rapid, cu performanţe aparent bune, dar care te va ţine în cel mai fericit caz cât garanţia, iar ca să atingi durata de viaţă a celui „vechi”, treaba te costă cam de trei ori produsul, chiar dacă i s-au adăugat chestii mai „performante”.

Ar trebui să ne gândim de mai multe ori dacă ce e nou e şi neapărat mai bun şi dacă „pentru a veni în întâmpinarea”, nu e doar o găselniţă.