Oamenii de zăpadă sau dorul după normalitate

A apărut o modă nouă prin Sibiu (şi probabil nu doar pe aici). Să faci oameni de zăpadă. Vezi oameni de zăpadă peste tot. În faţa blocurilor, în parcuri, în curţi. Mulţi, chiar mai mulţi decât în copilăria noastră în care făceam (şi învăţam chiar poezii despre) aşa ceva. Lumea se miră ce-o fi cu atâţia, că, într-adevăr, sunt mulţi şi peste tot.

Explicaţia e simplă. Omul de zăpadă se face din zăpadă. Cel puţin de câţiva ani încoace, din diverse motive reale sau conspiraţioniste, aşa ceva a lipsit din inventarul lunilor de iarnă. Da, mai ningea în câte o zi, dar apoi venea soarele şi topea tot. Sau ningea şi apoi viscolea de se umpleau televizoarele de ştiri urlate de pe marginea şoselelor înzăpezite. Acum, câteva zile putem spune că a nins normal şi frumos. Sau aproape normal. Suficient cât să se pună zăpadă pentru distracţiile de sezon, aproape uitate: sanie, patine, derdeluş, tăvăleală şi normal, oameni de zăpadă. Deci fiind zăpadă, se pot face oameni de zăpadă.

Apoi, în mod sigur, sunt copii mai mici care nu prea au văzut atâta zăpadă, iar despre ce se poate face cu ea au aflat doar din poveştile părinţilor şi bunicilor. Iar acum, având material destul şi cu sprijinul celor mari, au gustat din bucuriile unei ierni adevărate, dincolo de sesiunea destul de scurtă de săniuş din Sub Arini.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Plus de asta, oricâte distracţii digitale sau din televizor ar primi cei mici, voit sau nu („îi dau telefonul ca să se liniştească”), bucuria de a te juca afară, în şi cu zăpadă nu poate fie egalată de niciun joc pe smartphone sau desen animat cu roboţi luptători ori super eroi cu puteri „magice”.

Şi nu în ultimul rând, avem de a face cu un dor de normalitate. Adică iarna să fie iarnă cu zăpadă şi frig, nu cu 16 grade la umbră şi cumpărători care vin la mall în tricou şi bermude. Să fie cu frig, zăpadă, să fie iarnă-iarnă nu doar calendaristic ci şi vorba aceea, în teren.

Cred că tuturor ne-a fost dor de normalitatea unei ierni cu zăpadă. Chiar dacă nu atât de multă ca pe vremuri, dar deocamdată suficientă. Mai lipseşte faimosul gheţuş de la Ursuline.